MICROBIUS

Oamenii-Oglinda

2012-02-21T14:16:00.000-08:00

În viaţă întâlneşti tot felul de oameni. Până la un moment dat, totul curge departe de tine, ca un râu pe care îl simţi, dar nu îl vezi.
Jocul se transformă treptat în altceva. Orizonturile se apropie şi se depărtează în acelaşi timp, şi sunt clipe când totul devine sufocant, alteori delirant.
În tot acest timp, întâlneşti oameni, interacţionezi cu oameni, iubeşti oameni, dispreţuieşti oameni.
Oamenii trec pe lângă tine, trec prin tine, se descompun şi se recompun ca într-un puzzle, se sparg în cioburi şi renasc dintr-o cenuşă a obsesiilor.
Nu-i alegi, până la urmă. Deschizi nişte uşi şi mergi într-o direcţie. Nu e neapărat o alegere. E mai mult o întâmplare a alegerii. Nu toate uşile se deschid, nu toate direcţiile au şi o finalitate. Un capăt. Un sens.
Alegerea, în sine, ţine mai mult de adaptare. De obişnuinţă. De comoditate. Încerci să te adaptezi la ceea ce se află lângă tine. Este instinctul primar al omului, al supravieţuitorului, al animalului pe care îl închizi într-o colivie şi care după o vreme nu mai are curaj să o părăsească.
Ideea este, însă, alta. În jurul tău este o mulţime. Vin, pleacă, tac, strigă, dăruiesc, fură, merg, aleargă, iubesc, urăsc. Tristeţe şi bucurie, zgomot şi tăcere, confuzie şi limpezime, altruism şi egoism, obsesii şi scopuri, prostie şi inteligenţă, resemnare şi furie, încredere şi trădare. Fiecare are o orbită a lui pe care gravitează, cu sau fără sens. Conştient sau inconştient. E un fel de joc care pune stăpânire pe noi, oamenii, în funcţie de tot ceea ce ne înconjoară. De la sentimente, până la lucruri neînsemnate, obiecte neînsufleţite care rămân ascunse într-un subconştient în cea mai mare parte incontrolabil.
De-a lungul vieţii, în acest malaxor necontenit, cel mai mult te afectează relaţiile umane pe care le construieşti sau, pur şi simplu, care se întâmplă.
După trecerea peste ani, când tragi linie şi faci câte o socoteală, poţi observa cu uşurinţă că sunt oameni pe care i-ai întâlnit care nu numai că te-au marcat. Şi nu vreau să vorbesc, aici şi acum, despre oamenii pe care îi porţi în suflet de-a lungul timpului şi care parcă sunt ca nişte felinare pe o corabie izbită de furtună.
Sunt oameni pe care i-ai întâlnit şi care zac undeva în ungherele sufletului ca nişte umbre care descompun tot ceea ce ating. Din punct de vedere social, oamenii de acest gen sunt totdeauna nişte supravieţuitori. În limbaj contemporan, mercantilizat, sunt nişte învingători. Dar, omeneşte, distrug tot ceea ce se găseşte dincolo de ego-ul lor fosilizat de jocurile societăţii.
Sunt Oamenii-Oglindă, oamenii care atunci când se privesc văd exact ceea ce sunt. Oamenii-Oglindă nu au memorie de sine, dar un foarte dezvoltat simţ al junglei. Era să spun al socialului. Şi mai sunt două elemente esenţiale care îi caracterizează. Cameleon şi burete. Despre cameleonism nu cred că trebuie spus mai mult. Fiecare om ştie despre ce este vorba. Burete este pentru că absoarbe energiile celor cu care intră în contact. Dacă priviţi în urmă, vedeţi că aţi avut, la un moment dat, trăiri comune cu indivizi care au însemnat paşi înapoi pentru tot ce a urmat. Acest gen de oameni nu sunt ca mărul stricat într-o ladă plină cu mere, care le strică pe toate.
Oamenii-Oglindă sunt ca nişte mere stricate, care par şi naturale şi sănătoase, şi care după ce pleacă se rupe lada.
Şi oricât de sănătoase sunt merele din ladă, împrăştiate în mocirlă nu mai atrag pe nimeni. Se descompun.

42 de ani de inchisoare pentru ca nu a crezut in comunism

2012-01-31T16:13:00.000-08:00

În 1960, după ani de pribegie prin diferite locuri ale ţării pentru a-şi pierde urma, a fost condamnat la 42 de ani de închisoare. Dintre care 12 ani doar pentru că a mărturisit când a fost întrebat de către anchetatori că, într-adevăr, i-a trecut prin cap să treacă graniţa şi să fugă în Occident. Iar alţi cinci ani i-au fost adăugaţi pentru insultă adusă instanţei. Când fusese chestionat ironic de judecător în ceva de genul „Păi, bă, o să poţi tu să-i faci pe toţi?”, Iulian Ghiburosu a răspuns: „ Dom’le judecător, dacă nu oi reuşi, nu faci dumneata diferenţa?”...

Pe soacră au împuşcat-o ruşii în mijlocul comunei

În comuna doljeană Cetate, era un învăţător, care a fost şi primar, şi care avea doi copii. Unul era de o seamă cu Iulian Ghiburosu, ambii născuţi în 1928, cel de-al doilea era mai mic cu un an. Cei trei au copilărit împreună, au împărţit şi bune şi rele, cum este în viaţă. Firesc, orientarea politică ţărănistă a învăţătorului l-a influenţat şi l-a făcut să aibă acelaşi crez. Treaba a mers cum a mers până în 1946, când comuniştii au obţinut în comună, în urma alegerilor, doar … 11 voturi. Atunci, vreme de două săptămâni au ocupat Primăria şi erau uimiţi când citeau în presă că peste tot în ţară comuniştii câştigaseră detaşat alegerile. Timp de un an, situaţia a fost “aşa şi aşa” – şi-aminteşte acum Iulian Ghiburosu, fost preşedinte al filialei doljene a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, dar după aceea a început prigoana la modul cel mai serios. În următorii doi ani, cum se apropia Paştele, Crăciunul, 1 Mai sau 23 august, de fiecare dată era chemat la procuratură sub motivul de a da o declaraţie. În schimb, îl ţineau închis câte trei zile. La 21 de ani, este încorporat şi trimis la o şcoală de ofiţeri de rezervă în Bucureşti. Când a venit vorba de avansarea într-un grad superior, nimic. Nici o reacţie. L-au dat afară şi a fost liber vreo trei luni, după care a lucrat la cazemate, de la Constanţa, până la Timişoara.

Aşa a ajuns la Periam, o comună timişeană, unde şi-a găsit ca nevastă o nemţoaică. Socrul nu ştia o iotă româneşte, iar pe soacră o împuşcaseră ruşii, în mijlocul comunei, pur şi simplu, fiindcă au turnat-o unii că aduna de la oameni vite şi toate cele pentru primărie în timpul ocupaţiei germane. Cum şi aşa avea destule probleme cu autorităţile, această căsătorie parcă le-a pus capac. În 1953, se mutase deja înapoi la Cetate, şi reuşise să-şi angajeze soţia contabilă la cooperaţie, unde era destul de apreciată. Iulian Ghiburosu a plecat prin ţară, la muncă. Numai că printre miniştrii de atunci, nu mai puţin de patru erau de origine din Cetate. În acelaşi an, în timpul unui festival internaţional al tineretului care se desfăşura la Bucureşti, au vrut să-l aresteze. A venit un prieten, care era pe la procuratură, şi i-a spus: “Fugi, că te arestează!”. N-a înţeles prea bine de ce, dar nu a avut de ales şi a urmat calea pribegiei. Pe ici, pe colo, pe la neamuri, pe la prieteni, a trăit din mici servicii sau mai lucra cu ziua chiar şi pe la pietrari care făceau cruci. Pe ascuns, foarte rar, se mai întorcea pe acasă. În tot acest răstimp, devenise şi tatăl a doi copii.

Turnătorii veneau cu Pobeda

La un moment dat, într-o seară, când a coborât din autobuz, un paznic al primăriei l-a recunoscut. N-a durat nici două ore şi vreo 60 de grăniceri, miliţieni şi securişti făcuseră cerc în jurul caselor vecine. Norocul lui, dacă se poate spune şi aşa, este că paznicul a avut remuşcări când a văzut ce amploare a luat totul şi a venit şi a bătut în poartă. A luat repede un cojoc în spate şi s-a dus să se ascundă într-o şură de paie. A văzut, însă, un grajd, în al cărui pod erau foi de la drugile de porumb şi, în vreme ce încerca să urce, a alunecat între nişte coceni. A rămas aşa, acolo, fără să se mişte toată noaptea. Spre ziuă, cercul a început să se strângă. Îi auzea cum strigau unii la alţii: “Aveţi grijă, este periculos, are pistol!”. Trecuseră mai bine de 48 de ore de când nu închisese ochii. De oboseală, de teamă, de foame. Acasă, părinţii, nevasta şi copiii erau ameninţaţi continuu. Se căuta groapa pe care se bănuia că o făcuseră prin împrejurimi pentru a-l feri de urmăritori pe “infractor”. Nici copilul de trei ani nu a scăpat de întrebări. “S-a dus să ia lubeniţă” sau “E la avioane, la Băileşti”, repeta micuţul, amintindu-şi că fusese cu tata la o demonstraţie aviatică. Până la urmă, au renunţat. Nu a plecat. A rămas tot pe acasă. În spatele curţii, însă, era o moară. Paznicul de acolo l-a observat. N-a mai avut timp de nimic. S-a făcut că o ia spre Pleniţa şi, la un moment dat, a luat-o la dreapta, spre Moţăţei. Îi promisese celui la care stătea în gazdă la Bucureşti că-i duce nişte mălai şi o damigeană cu vin. A trecut pe la unchiul pe care-l avea în Moţăţei şi valea, spre capitală.

Opt inşi într-un pat

L-a turnat un profesor de muzică. Era 2 ianuarie 1959. Stătea pe undeva în Piaţa Romană. Apăruseră taxiurile de tip Pobeda. Fiind suferind de ulcer, a luat o linguriţă de bicarbonat cum a intrat în casă. Nu a apucat să înghită bine bicarbonatul, că s-a trezit cu securiştii peste el. I-au smuls imediat linguriţa din mână, crezând că vrea să se otrăvească. Scuipături, pumni, picioare şi ochelari la ochi. L-au dus la Uranus, în subsol. Chinul de pe lume. Un an şi opt luni de bătaie şi tortură, de nesomn şi teroare, de lipsă de hrană. Instalaţii, o masă, un iz insuportabil de alcool. “Spune ce-ai făcut” – îi striga anchetatorul, în timp ce un altul îl bătea. Ce să spună? Ce făcuse, în fond? Ce ilegalitate făcuse? A mai şi răspuns, uneori: “Păi, spuneţi voi ce-am făcut!”…

A fost adus la Craiova, la securitate. Alte şase luni, pentru a fi cercetat că a vrut să plece din ţară. L-au băgat într-o cameră, l-au dezbrăcat la pielea goală şi l-au percheziţionat, ca şi cum nu ar fi fost tot timpul sub pază. L-a luat în primire un ţigan, potcovar în Bariera Vâlcii: “Băi, şmechere, nu ai spus nimic! Nu au metodă, bă!”. “Ce să-i mai spun ăstuia?” – se gândea Iulian Ghiburosu. Dormeau câte opt inşi într-un pat, 98 de persoane într-o cameră cu o singură fereastră, de circa cinci metri pe opt metri. Mâncau trei oameni cu o lingură şi dintr-un singur castron. Datorită tifosului, a venit o comisie de la Bucureşti şi li s-a oferit privilegiul de a primi fiecare lingura şi castronul lui. Dar se săturase de câte îndurase până atunci. Îi devenise totul indiferent, numai să scape o dată de chinuri. S-a dus şi a înşirat braşoave. Că nu i-a plăcut colectivizarea, comunismul, că a vrut să fugă din ţară. Unul, căpitanul Minciună, l-a pus să stea într-un picior şi să ridice mâinile. “Anchetator era unul Fota, care-i general acum” – spune cu amărăciune. L-au condamnat la 42 de ani de închisoare. Unuia, Roman, din Dunăreni, îi scoseseră dinţii din gură cu patentul. I-au mai dat o grămadă de ani în plus la sentinţă pentru că a jignit securitatea când a spus că i-au scos dinţii.

“N-avem ordin, bă, că v-am împuşca şi am scăpa şi noi şi voi!”

La penitenciar, a fost cazat într-o cameră de doi metri pe trei metri şi ceva, 15 condamnaţi la un loc, în iunie-iulie, cu doar o singură ieşire la aer pe zi. Tot în fiecare zi, bătuţi măr. Motiv exista întotdeauna. Veneau cu un bec şi căutau fire de praf printre scânduri. A prins şi ziua când au fost scoşi la muncă. Dar în bălţile Brăilei: diguri, săpătură de trei metri cubi şi două sute norma pe zi, încărcat şi transportat în pantă la o distanţă de 200 de metri. Nu vedea colonia ziua. Când plecau era noapte, când se întorceau, la fel. Câini şi rachete luminoase. Ţine minte cum, de Paşte, a mâncat varză cu varză. O dată ajunşi în colonie, treceau în rând pentru o porţie … de bătaie. Pulane, cozi de lopată şi toate cele. Cinci inşi băteau la vreo trei mii de deţinuţi. Era rău dacă erai primul. După aceea, nu mai aveau aceeaşi vigoare. Dormeau în nişte saivane de oi, de îi mâncau şobolanii. “N-avem ordin, bă, că v-am împuşca şi am scăpa şi noi şi voi” – urlau la ei paznicii exasperaţi. Cei care nu mai rezistau şi treceau în lumea celor drepţi erau aruncaţi în nişte nisipuri din apropiere, în gropi comune, după ce erau înţepaţi în inimă cu o sârmă, pentru a se convinge că erau morţi cu adevărat. O bucată de carne au văzut abia după ce au luat caii de la ţărani, la colectivizare. Comuniştii aveau gusturi fine, nu consumau asemenea produse. Pentru deţinuţi, însă, a fost o adevărată delicatesă…

Nu se aştepta să vadă pom fără om agăţat în el

A scăpat cu decretul din 1964. S-a angajat la un trust de construcţii şi a tot umblat prin ţară. Devenise şi şef de formaţie. O trupă de 84 de zugravi-artişti, foşti deţinuţi, “de-ai noştri”. La pensie a ieşit în 1990. Cu un an înainte, în decembrie, se aştepta că nu o să vadă pom fără un om agăţat în el. Nu a fost aşa. Poate că dacă se proceda cum au făcut comuniştii când au venit la putere, era mai bine acum – mărturiseşte, trist, Iulian Ghiburosu. Cine ştie? Nu se împacă cu o singură idee. A văzut ţigan ocrotindu-şi apropiaţii de aceeaşi naţie, a văzut ungur tot la fel. Nu înţelege şi n-a înţeles niciodată de ce românii au putut să facă atât rău tot românilor…

Cel mai vechi titlu de proprietate din lume a fost dat, acum 2000 de ani, unui roman stabilit in Oltenia

2012-01-22T12:53:00.000-08:00

Sub titlul “Diploma Honestae Missionis de la Grojdibodu”, cercetătorul Nicu Vintilă a prezentat în “Anuarul Institutului de cercetări socio-umane C.S. Nicolăescu-Plopşor” nr.3/2002, apărut la Editura Universitaria sub egida Academiei Române, un subiect foarte interesant privit nu numai din punct de vedere jurnalistic, ci şi istoric. Astfel, diploma de care se aminteşte în titlu poate fi considerată, probabil, cel mai vechi titlu de proprietate existent în lume, cu o vechime de aproape … două mii de ani! Totodată, pentru amatorii de statistică să-i spunem economico-socială, se poate spune că prima concediere masivă atestată şi documentar poate fi considerată cea pe care a efectuat-o Traian la 17 februarie 110!… Documentul se găseşte în prezent în Franţa şi este accesibil tuturor celor curioşi.

Vicusul roman de la Grojdibodu

Grojdibodu este o comună de 3650 de locuitori, situată în câmpia de sud a Olteniei, la jumătatea drumului dintre Corabia şi Bechet, pe malul fostei bălţi Potelu, desecată în 1967. Pe actualul teritoriu al localităţii, conform urmelor de ceramică şi unelte de piatră şi bronz descoperite, arheologii apreciază că a existat o aşezare din neolitic, precum şi aşezarea geto-dacică Sicibida/Sygibida, nume provenit probabil de la neamul Siguinilor sau Syginii, una dintre cele 200 de ramuri ale tracilor de care aminteşte Herodot, părintele istoriei. Mai târziu, tot aici a fiinţat un vicus roman şi ulterior o villa rustica, unde au fost încartiruite unităţi militare ale romanilor. Hrisovul dat în limba slavonă în anul 1545/7053 de către domnitorul de atunci al Ţării Româneşti, Mircea Ciobanul, prin care confirma posesia lui Badea clucerul şi Crăciun logofătul asupra satului, reprezintă prima atestare documentară a Grojdibrodului.

Descoperirea lui Popa Stan

În anul 1842, preotul Popa Stan a găsit întâmplător “într-un şanţ al grădinii sale, la marginea bălţii” sau, după alţi cercetători, într-un “mormânt vechi de la marginea satului” două tăbliţe de bronz foarte reduse ca dimensiune, prinse între ele cu belciuge, pe care se află inscripţii romane pe toate cele patru feţe, aşezate într-un săculeţ, împreună cu osemintele strămoşeşti care dă de înţeles că au mai fost exhumate şi reînhumate de mai multe ori, cu ritualul cuvenit. Tăbliţele cu pricina erau nici mai mult nici mai puţin decât o diplomă militară acordată la … 22 martie 129 de către împăratul Hadrianus unor veterani care au luptat timp de un sfert de secol în armata romană şi pe care îi declara cetăţeni liberi, împropietărindu-i cu pământuri la Grojdibodu, unde îşi vor aşeza familiile şi gospodăriile, alături de populaţia existentă în zonă la vremea aceea.

Prima concediere masivă din istoria lumii

În provincia romană formată de cele două Moesii, s-au descoperit numai trei diplome militare şi un fragment de diplomă care nu are stabilită în mod cert zona de provenienţă. Prima diplomă aparţine lui Traian şi a fost dată la 17 februarie 110, prin care se fac concedieri din trupele întregii Dacii, ceea ce mai în glumă mai în serios poate reprezenta prima concediere în masă atestată documentar din lume!… A doua diplomă este cea din 22 martie 129, dată de Hadrianus unor soldaţi din vexillaţio Illyricorum equitum, o trupă neregulată cu lagărul necunoscut, dar bănuit a fi fost la Grojdibodu. Diploma face referire numai la trupe ce staţionau în Dacia Inferioară, sub procuratorul Plautius Caesianus, care s-a stabilit tot în provincia unde făcuse serviciul militar, adică în vicusul roman de la Grojdibodu. A treia diplomă a fost descoperită în nordul Bulgariei, emisă în anul 140, pe când procurator al Daciei Inferioare era cunoscut ca fiind Aquila Fideus, şi prin care se fac concedieri de veterani din 13 corpuri auxiliare ale armatei din Dacia Inferioară. Fragmentul de diplomă datează din anul 121 şi în afara numelui celui eliberat Iunius Iunianus nu se mai observă elemente de luat în seamă.

De la Caesianus la … Cezianu

Descoperitorul tăbliţelor, Popa Stan, le-a înmânat proprietarului moşiei, nimeni altul decât culcerul Dimitrie Cezianu, zis şi Mitiţă Jianu. Evident, Plautius Caesianus nu putea fi chiar o întâmplare cu … Dimitrie Cezianu. Actul de proprietate a fost donat vornicului Mihail Ghica, fratele domnitorului Alexandru Ghica, cu rugămintea de a fi expus în cabinetul de rarităţi al Muzeului Naţiunii. Al. Odobescu află treizeci de ani mai târziu că obiectul fusese cerut de la moştenitorul lui G.M. Ghica de către Alexandru Ioan Cuza şi oferit lui Napoleon al III-lea, împăratul Franţei, ca argument pentru originea latină a poporului român şi pentru recunoaşterea Unirii principatelor. Colecţia împăratului francez a stat la baza formării Muzeului de Antichităţi Naţionale de la Saint-Germain-en-Laye, unde se află şi în prezent. În partea finală a textului diplomei “honestae missionis” emisă la 22 martie 129, s-a menţionat că un duplicat al acesteia a fost încastrat în zidul din spate al templului Minervei de la Roma.

Tiganiada, povestea tiganului

2012-01-21T01:50:00.000-08:00

Ruseşte i se spune Ţâgan, ungureşte – Tsigany, germană – Zigeuner, italiană – Zingaro, franceză – Tsigane, gitan sau bohemian, greacă – Tsiganos, iar în româneşte Ţigan.

Originari din India, sau cel puţin aşa susţin unii, ţiganii au emigrat, în perioada cuprinsă între secolele al VI-lea şi al XI-lea, în Persia, Asia Mică şi Egipt. Poate tocmai de aceea spaniolii îi numesc şi gitano, iar englezii – gipsy, ceea ce în traducere liberă semnifică “egiptean”.

Plictisiţi şi de meleagurile respective, egiptenii au plecat mai departe, ajungând în zona Balcanilor şi continuând până la capătul vestic al Europei, unde continentul se întâlneşte cu oceanul Atlantic. Acest lucru se întâmpla prin secolul al XVI-lea, când au fost făcuţi robi, se mai spune printre cei care mai şi citesc uneori, pe la curţile domneşti şi boiereşti, sau în aşezămintele mânăstireşti. Acum vreun secol şi jumătate, ţiganii au fost dezrobiţi şi emancipaţi datorită eforturilor lui Mihail Kogălniceanu.

Încă din 1971, de la primul congres al ţiganilor de pretutindeni, s-a pus problema redenumirii etniei ţigăneşti în rom şi stabilirea titulaturii limbii la romanesh. Principalul argument folosit pentru a hotărî o astfel de schimbare l-a constituit sensul peiorativ dat tot mai des cuvântului ţigan. Cum ar fi, mai apropiat de prezent, taliban, somalez sau, de ce nu, român. Pentru că, fie că vrem sau nu, a fi român a devenit în ultimul timp mai ales în mediile occidentale aproape sinonim cu a fi ţigan. Motivele sunt cunoscute de toată lumea.
Ideea lui Teodor Meleşcanu de a-i denumi rromi, nu numai că-i o aberaţie de tip mioritic, dar este şi o prostie de ordin diplomatic. Exerciţiul limbii române nu va reţine cu siguranţă un al doilea R. Pe de altă parte, legătura dintre rădăcina cuvintelor reprezentative ale ţării (român, română, românesc, românia, chiar şi roman) fiind evidentă cu cea ce rom/rrom, creează într-o primă fază confuzie, pentru ca după aceea să fie receptată ca atare.

Ca să nu mai vorbim de un fapt extrem de simplu. La diverse competiţii sau tot soiul de statistici mondiale, abrevierea României este în majoritatea cazurilor ROM, situaţie devenită aproape tradiţională pretutindeni. Şi este firesc, ţinând cont de englezescul Romanian. Italianul Romeno, francezul Roumain, ca şi germanul Rumaenisch sau rusul Rumân nu fac decât să întărească încă o dată această idee. În plus, noi înşine spunem mereu ROMÂNIA. Cine poate nega că în subconştient nu se face automat legătura între rrom-ul scris, rom-ul vorbit şi rădăcina Rom-âniei? Sau, poate, o fi fost Romulus pui de … rrom!?

Oricum, ţiganii adevăraţi îşi spun tot aşa şi mulţi prieteni cunosc în a exemplifica ideea cu pricina. Că se mai foloseşte şi în sens peiorativ, şi asta este adevărat. Dar dacă într-o societate venim fiecare cu regulile noastre şi le încălcăm mereu pe ale celorlalţi, aceasta – societatea – nu poate supravieţui, nu poate evolua. Cam atât, tovarăşi! De drum, evident… Nu-i aşa că-i puţin prea peiorativ?

Cultura de lavanda, de viitor pentru Romania?

2012-01-14T03:16:00.000-08:00

De departe cea mai rentabila cultura , prin faptul ca productia de lavanda uscata se plateste intre 10-20 euro/kg. Se poate obtine minim 1to/ha, ceea ce reprezinta un minim de venit de 15.000 euro, respectiv circa 65.000 lei. La nici o alta cultura nu se poate obtine acest nivel de venit pe ha, spune Director executiv la Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Timiş, Dr. Tiberiu LELESCU.

In judetul Timis, inainte de 1990 se cultiva cultura de lavanda pe circa 240 ha (in localitatile Seceani, Satchinez, Ciacova, etc), iar in prezent desi ar avea asigurata piata de desfacere se cultiva pe citeva sute de mp.

Lavanda este o planta aromatică cunoscută şi utilizată încă din antichitate. Cultura lavandei în Romania este relativ recentă.

Lavandula este un subarbust cu o înălţime de până la 50 cm cu tulpini subţiri şi lemnoase, frunze mici de un verde-cenuşiu, flori liliachii-roşietice şi cu rădăcină lignificată, groasă până la 2-3 cm.

În primul an după plantare, lavanda dezvoltă radacina principală mai mult în profunzime, ajungând în funcţie de tipul de sol, până la 1,20 cm, iar dupa 5 ani până la 2,80 cm la plantele obtinute prin butasi inradacinati si pana la 2,20 m adancime la rasadul produs pe cale generativa, prin seminte. Profunzimea si bogatia sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta.

Tulpina ramificata puternic la baza, formeaza o tufa aproape globuloasa, semisferica, inalta de 30-70 cm sau mai inalta. Tulpina batrana este bruna, cu scoarta exfoliata, iar tulpinile (ramificatiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente. Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi de 25-35 cm si prezinta frunze numai in partea inferioara.

Frunzele opuse, sunt linear-lanceolate, acute, pe margini ciliate, cele inferioare cenusii, de 1-2 cm lungime si 1,5-2 mm latime, pe ambele fete paroase, cu peri ramificati, stelati, de cele superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6 mm latime, mai putin paroase. Frunzele lavandei nu cad toamna la sfarsitul vegetatiei.

Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorita glandelor oleifere, sunt grupate intr-o inflorescenta speciforma. Florile prezinta un caliciu lung de 5-6 cm, cilindric, usor latit spre varf, cu 4 dinti scurti, obtuzi si cu un bobisor lat-oval, de cca 1 mm; caliciul este des paros si glandulos, albastru-cenusiu. Corola este de culoare violeta-albastruie uneori albastra deschis pana la alba. Infloreste in luna iulie.

Fructele sunt 4 mucule, situate la baza caliciului persistent, cu suprafata bruna sau cenusie, neteda si lucioasa. Greutatea a 1000 de seminte este de 0,873 g. Lavanda este o specie montana, putin pretentioasa. Este o planta alogoma, entomofila si prin inmultire generativa produce numerosi indivizi cu variabilitate morfogenetica chimica si cu eficienta economica diferentiata.

Semintele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrana slab permeabila, fapt pentru care germineaza si rasar intr-o perioada indelungata. Dupa rasarire plantele de lavanda formeaza tufe, ca urmare a aparitiei de noi ramificatii, sporind totodata productia de inflorescente.

Lavanda este o planta permanent verde. Schimbarea frunzelor se realizeaza treptat, in timpul perioadei de repaus o parte din frunzele batrane se usuca si cad.

Factorul principal care limiteaza raspandirea diferitelor specii de lavanda este temperatura. Plantele de lavanda pornesc in vegetatie la temperaturi medii zilnice ale aerului in jurul a 10 C. Samanta semanata in pragul iernii direct in camp sau in straturi reci rasare in masa primavara, la 12-15 C, daca are umiditatea necesar. Lavanda rezista foarte bine la temperaturi de -15 C, fara a fi acoperita cu un strat de zapada si la temperaturi de -31 C, atunci cand stratul de zapada are grosime de 40-50 cm.

Lavanda si lavandinul sunt specii iubitoare de lumina.

Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putand fi gasita in zona de origine, in mod spontan, pana la 1700-1800 m inaltime. Atat procentul de ulei volatil cat si continutul in acetat linalil nu sunt influentate de altitudine. Cu cat lavanda creste pe locuri mai inalte, cu atat productia de ulei volatil este mai scazuta, dar de o calitate mai superioara, dat fiind continutul mai mare in acetat de linalil.

Lavanda poate creste pe soluri sarace si uscate, soluri caracteristice pentru plantele colinare sau muntoase. Rezultatele cele mai bune se obtin atunci cand lavanda se cultiva pe soluri adanci, bogate in calcar, permeabile si cu apa freatica la adancime de cel putin 2-2,5 m.

Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci si umede nu sunt indicate pentru cultura lavandei.

Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol cantitati mari de substante nutritive.

Lavanda si lavandinul sunt subarbusti pereni. Acestia se cultiva pe acelasi loc 20-30 de ani, deci nu pot intra in rotatia culturilor.

Lavanda este un bun mijlocitor antierozional si de aceea ea poate ocupa terenuri in panta dar al caror unghi de inclinare sa nu depaseasca 15. De asemenea se vor alege terenuri absolut curate de buruieni perene.

Prin administrarea ingrasamintelor se creeaza posibilitatea imbunataririi fertilizarii solului, se realizeaza conditii de viata si de activitate microorganismelor din sol, se asigura o buna crestere si dezvoltare a plantelor, implicit sporirea productiei.

Gunoiul de grajd, administrat la plantare, impreuna cu ingrasamintele minerale din cursul vegetatiei actioneaza favorabil asupra plantelor de lavanda. In concluzie, ingrasamintele organice se aplica la infiintarea plantatiei, ingrasamintele pe baza de fosfor si potasiu (pe solurile sarace in aceste elemente) se administreaza atat la infiintarea cat si toamna, o data cu ultima prasila, iar cele pe baza de azot primavara timpuriu, in mustul zapezii.

Semanatul se poate efectua atat toamna tarziu, octombrie-noiembrie cat si primavara devreme, februarie- martie, dar numai in straturi special pregatite, care trebuie sa aiba o latime de 1-1,2 m si o lungime 8-10 m si chiar mai mult, intre straturi lasandu-se poteci late de 40- 50 cm.

In Romania pentru lavanda este omologat erbicidul Gesagard 50, in doza de 8-10 kg/ha si se poate aplica toamna tarziu cand plantele sunt in repaus sau primavara timpuriu inainte de pornirea in vegetatie a plantelor.

In cazul lavandei materia prima se prelucreaza imediat dupa recoltare

Inflorescentele plantei de lavanda se folosesc aproape in exclusivitate pentru obtinerea uleiului volatil.

Utilizarea lavandei se foloseste in tratarea hiperexcitabilitate, migrene, insomnii.

Intern: Dischinezie biliara, balonarea la bolnavii de bila, crizele biliare insotite de dureri de cap; Depresia, anxietatea ;Aritmie cardiaca, adjuvant in ischemia cardiaca aparuta pe fond de stres; Viermi intestinali, infectii cu protozoarul Giardia lamblia; Oboseala, iritabilitatea psihica, insomnia;Dureri de cap, migrena, ameteala; Reumatism.

Extern: Adjuvant in pneumonie si bronsita cronica; Contra paduchilor si a altor insecte parazite; Pentru cresterea parului(prin tratamentul de chelie); Intretinerea pielii uscate.

Utilizari casnice ale lavandei: Condiment de lavanda ; Pentru a scapa de molii; Furnicile, puricii si gandacii fug de mirosul de lavanda; Pentru a scapa de mirosurile neplacute din casa.

Cine sapa mormantul Sanatatii?

2012-01-12T03:40:00.000-08:00

Proiectul unei noi legi a sănătăţii a iscat o adevărată isterie mioritică. De la proteste de stradă, cauze facebookistice şi emailizate, până la bălmăjeli interminabile pe la tot felul de televiziuni. Dacă aţi privit cu atenţie, însă, la mintoşii care se dau în stambă de pe fotoliile aflate în prim-planul camerelor de filmat, se poate observa un punct comun vizibil şi auzibil: nimeni nu a citit legea. Toţi vorbesc, îşi dau că părerea, fac pe deştepţii în funcţie de postul unde li s-a dat voie să abracadabreze prostii. Poţi face orice dezbatere publică în România, pentru că totul este de fapt o faţadă. Nu există nici un dialog, nici o confruntare de idei, nici o discuţie concretă, pe cuvinte, expresii, propoziţii sau fraze din INTERIORUL proiectului de lege.
Şi să nu vă imaginaţi că printre mâncătorii de cuvinte televizate bântuie cumva binele obştesc, datoria faţă de ţară, grija pentru aproape. Ioc. Restul, pe urmă, opiniile cetăţeanului, bla-bla, vin ca o cascadă, rostogolindu-se în şanţurile realităţii.
O ştiu şi eu şi o ştie orice om de bun simţ de pe această planetă paralelă românească: sistemul de sănătate este muribund. Cu astfel de isterii şi şmecherii nu se face decât să se sape o groapă mai adâncă în care să îngropăm sănătatea românilor.
Este nevoie de o schimbare şi reaşezare a sistemului de sănătate. Asta este sigur. Cum tot la fel de sigur este că nu există român, oricât de deştept este şi de şcolit, care să ştie exact ce-i trebuie şi cum trebuie să arate o nouă lege a sănătăţii ca să fie lapte şi miere în spitalele româneşti. Pentru că oricât ai învârti bani, ca tot ceea ce-i omenesc, există şi o latură morală. Şi în acest moment, România este corigentă la moralitate. Jurământul lui Hipocrate este doar o gogoriţă pentru adormit copiii. Spitalele sunt pline de impostură, nesimţire, interese şi incompetenţă. Se fac operaţii de sute de mii de euro unor personaje de "hailaif", dar mor copii care au nevoie de intervenţii de doar câteva mii de euro.
Problema este că nici la nivel mondial nu există un sistem de sănătate care să funcţioneze ireproşabil. Pentru că nu poţi lăsa un om să moară la poarta spitalului, fie că are bani, fie că nu are. Medicul nu se poate transforma în Dumnezeu şi să spună: pe ăsta lasă-l să moară, că nu are cu ce plăti. Este împotriva principiilor naturale ale omenirii.
Cu ceva ani în urmă, am întâlnit o englezoaică venită în România pentru a studia cum a funcţionat sistemul de sănătate înainte de 1989. Pentru că, spunea ea, era cel mai bun sistem de sănătate de care ştie.
Pe de altă parte, dacă nu m-ar bântui o lehamite supremă, eu aş da în judecată statul român pentru a-mi recupera toţi banii pe care mi i-a luat obligatoriu din buzunar pentru nişte servicii de care nu am beneficiat niciodată. Ba, mai mult, şi atunci când am apelat la un medic am făcut-o de pomană, pentru nişte diagnostice aiuristice.
În cele din urmă, este nevoie de bani, dar nu banii rezolvă neapărat totul. Omenirea, de-a lungul şi de-a latul planetei, are o problemă de respect şi responsabilitate, onestitate şi lăcomie.
Pot fi scoase mii de legi. Dacă nu se lucrează la mentalitate, la "mansardă", la atitudine, este uşor de închipuit unde se va ajunge...

La fiecare 40 de secunde, un om se sinucide in lume

2012-01-08T05:41:00.000-08:00

De-a lungul anului 2011, aproape că nu a existat săptămână în care să nu se consemneze o sinucidere în judeţul Timiş. Oricum, pare un fenomen mult mai intens decât până acum, ceea ce înseamnă că la nivel de mentalitate ceva se schimbă şi nu în bine.
Este deja de notorietate că în materie de sinucidere, Ungaria a fost multă vreme ţara europeană cu cea mai mare rată de sinucideri.

Aproximativ un milion de oameni se sinucid în fiecare an în lume. Adică este înregistrată câte o sinucidere la fiecare 40 de secunde.
Statisticile arată faptul că peste tot în lume există mai multe decese cauzate de sinucideri decât de accidente sau crime.

Ultimele statistici arată că, în Europa, Lituania a ajuns campioana sinuciderilor, unde s-au înregistrat 42 de suiciduri la 100.000 de locuitori.
Topul sinuciderilor continuă cu Rusia - 37.4/100.000, apoi Belarus - 35/100.000 (dar aici rata suicidului a scăzut în ultimii ani!), Letonia - 34.3, Estonia - 33.2, şi abia acum vine Ungaria - 32.1 (faţă de 2005, rata a crescut!), Slovenia - 30.9, Ukraina - 29.4, Kazahstan - 28.7, topul de 10 fiind încheiat de Finlanda, cu 24.3/100.000 locuitori.
La nivel mondial, se remarcă Sri Lanka - 30,7, Japonia - 24,75, Guyana - 22,7, Coreea de Sud - 21,85.

Şi mai este un lucru interesant: meseria de sinucigaş, dacă se poate spune şi aşa, este o activitate mai specifică bărbaţilor, decât femeilor.

Pe de altă parte, aceleaşi statistici spun că peste 90% dintre cei care se sinucid au cel puţin o boală sau tulburare psihică de-a lungul vieţii, ceea ce explică în mare parte din punct de vedere psihologic aceste gesturi ultimative.
Rata sinuciderilor în România, cel puţin în scriptele oficiale, este undeva la 11,45 la suta de mii de locuitori, cum arată ultimele statistici Eurostat.

Întrebarea este: este mai bolnav românul în ultimii ani? Sau ungurii au fost cel mai bolnav popor din Europa? Şi acum, deodată, bântuie tot felul de maladii prin Rusia, Belarus, Lituania, Letonia şi Estonia? Iar dacă în Sri Lanka te gândeşti că mai poate fi vorba de oameni bolnavi, atunci cum se explică rata mare de sinucideri din Japonia, o ţară avansată din multe puncte de vedere?

Parcă, totuşi, dincolo de studii şi statistici, o rată crescută a sinuciderilor în lume ţine şi de altceva...

PRIMUL EROU AL REVOLUTIEI ROMANE

2011-12-16T15:12:00.000-08:00

Primul Erou al Revoluţiei care a dus la căderea regimului comunist a fost la Timişoara, evident. S-a întâmplat exact în data de 17 decembrie 1989, la ora 14.30, în zona podului Decebal, lângă fostul Parc al Poporului, în prezent rebotezat Coronini.
Şi au trecut nu mai puţin de 22 de ani de atunci şi un număr foarte restrâns de oameni, de timişoreni, ştiu numele celui care a fost prima crimă dintr-un lung şir de 1104, oficial, ori 1290 - cum a consemnat Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
Timişoara, conform aceluiaşi institut, a înregistrat 126 de decese, dintre care 76 numai în ziua de 17 decembrie.

Cei 22 de ani care au trecut cu repeziciune, pentru unii, nu au fost îndeajuns pentru a ridica din praful memoriei un nume cu care, de fapt, a început totul. De acolo de unde nu a mai existat cale de întoarcere.
Paradoxal, deşi cel puţin de o vreme încoace s-a lansat conceptul de Timişoara premierelor, nimeni nu s-a gândit la o premieră tristă, e adevărat, pe de o parte, dar o premieră esenţială şi memorabilă pentru un oraş care s-a răzvrătit împotriva dictaturii lui Ceauşescu şi care a plutit ca o corabie în derivă într-un ocean paralizat cum era România la sfârşitul lui 1989.
Tot paradoxal este că după 22 de ani nu există nici măcar o fotografie a primului erou al Revoluţiei care să fi rămas în memoria colectivă a românilor, dar nici un articol de presă.
Când cauţi pe internet, găseşti tot soiul de "primul erou al revoluţiei" ba pe la Bucureşti, ba pe la Sibiu. De Iaşi încă n-am auzit.
Poate tăcerea despre primul erou al Revoluţiei de la Timişoara se datorează şi faptului că familia nu a dorit să se evidenţieze după evenimentele din decembrie 1989.
Pe de altă parte, fie oameni politici, fie personalităţi marcante ale vieţii publice postdecembriste, nimeni nu prea ştie cine este Primul Erou al Revoluţiei Române.
Chiar dacă există o placă comemorativă, a cărei istorie nu am aflat-o, la intrarea în Parcul Coronini pe care totuşi scrie, chiar dacă mai puţin semnificativ decât celelalte nume: "La ora 14.30, aici a căzut primul erou al revoluţiei române - Rozalia Irma Popescu, strivită sub roţile unui car de luptă".
Aşadar, numele Primului Erou al Revoluţiei Române este Popescu Rozalia-Irma şi se ştie doar că era o pensionară din Timişoara care s-a născut în 1934, deci avea 55 de ani când a sfârşit sub roţile unui blindat al Armatei.
Personal, cred că o statuie pentru Rozalia-Irma Popescu, al Primului Erou al Revoluţiei Române, ar da un sens unei Revoluţii care şi-a pierdut identitatea. Chiar dacă ar fi vorba doar de o Revoluţie a oraşului Timişoara.
Până la urmă, faptul că Primul Erou al Revoluţiei este o femeie cu un nume aproape anonim poate că este reprezentativ pentru Revoluţia fără chip pe care am trăit-o acum 22 de ani...

Sleauri / Groapa cu africani si asiatici a Europei

2011-12-11T13:31:00.001-08:00

Zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu şi-a manifestat încă o dată mânia aproape proletară împotriva olandezilor, care nu vor să fie de acord cu primirea României în spaţiul Schengen. Pe de o parte, omul are dreptate. Sincer, însă, pe mine mă interesează mai mult ce este în ograda noastră. Mai ales pentru că sunt convins că Olanda este doar vârful aisbergului în care se ascund şi interesele altor state din Europa. Măi, olandezilor, daţi-le voi o palmă românilor şi o perioadă îi punem să se învârtă în jurul cozii. Nu ştiu dacă aţi observat dar, în lumea politică, se poartă amânarea ca decizie. Până lucrurile se sedimentează, se aşează într-o altă albie, se schimbă nişte oameni, se modifică şi contextul, se mai şi uită detalii. Şi aşa mai departe. Politic vorbind, a nu lua nici o decizie este în sine tot o decizie. Şi se poartă.
O problemă direct legată de acest subiect este cel al migranţilor. Un fenomen care pare, dacă nu chiar este, scăpat de sub control. Mai ales în judeţul Timiş există o adevărată invazie de africani şi asiatici. Săptămânal trec dinspre Serbia spre România zeci de migranţi, dacă nu chiar sute. Sunt atât de mulţi, încât ai senzaţia că există indicatoare din Pakistan până în Maroc care arată drumul spre frontiera de vest a judeţului Timiş. Majoritatea sunt aduşi cu maşina până la graniţă, după care mai merg câteva sute de metri şi, gata, au trecut pe pământul făgăduinţei numit România. De aici, unii sunt preluaţi de poliţiştii de frontieră. Alţii, cu siguranţă sunt preluaţi de călăuze. Şi duşi, contracost, spre trecerea graniţelor schengeniene. Este greu de estimat, mai ales dacă instituţiile statului nu fac publice informaţiile necesare, ceea ce sigur nu se întâmplă, deci este greu de estimat câţi sunt prinşi şi găzduiţi prin centrele de refugiaţi din România şi câţi îşi văd de drum mai departe. Câteva mii de migranţi cu siguranţă au trecut în România numai anul acesta. Şi sunt aproape convins că se fac bani frumoşi din acest fenomen.
Cum la fel de convins sunt că există o populaţie de asiatici şi africani destul de numeroasă în judeţul Timiş, chiar de ordinul miilor, ascunşi şi aşteptând momentul oportun de a trece dincolo, spre Europa.
De altfel, exemplificând, sunt atât de mulţi încât au început să cadă din tiruri, cum s-a întâmplat recent lângă Timişoara.
Mişcarea migranţilor spre alte zări are şi un aspect mai puţin cunoscut. Prinşi prin ţările europene, migranţii sunt verificaţi. Dacă au fost amprentaţi şi înregistraţi în România, ei sunt trimişi înapoi... în România. Sunt "ai noştri". Aşa că există şi un soi de lehamite la nivelul autorităţilor de stat româneşti de a nu mai aduna chiar tot ce mişcă. De ce să nu-i laşi de izbelişte? Nici usturoi n-ai mâncat, nici gura nu-ţi miroase. Plus că dacă tot este să fie bal, atunci se pot face şi bani frumoşi cu o astfel de activitate de intermediere. Şi sunt destui interesaţi de un euro în plus adăugat la puşculiţa personală.
Pe de altă parte, statul român cheltuie bani mulţi pentru toţi africanii şi asiaticii pe care-i cazează şi îi hrăneşte. Fără a mai pune la socoteală tot felul de cheltuieli colaterale.
Şi asta se întâmplă în România, unde milioane de români au nevoie de ajutor. Poate e doar o impresie, deşi nu cred, dar cel puţin în 2011 în judeţul Timiş aproape nu a trecut săptămână fără să nu se spânzure cineva. Şi nu am văzut spânzurat fericit.

Sleauri / Istoria atentiei nelegiferate la romani

2011-12-02T07:03:00.000-08:00

În oraşul meu aproape natal, umbla înainte de 89 o vorbă a unui medic, intrată în legenda locală: "Ia-l de coaie şi du-l la morgă!". Tot despre acel medic se spunea că nu făcea nici o operaţie, fie ea şi de apendicită, fie ea cât de acută, dacă familia suferindului nu cotiza o anume sumă. A trecut vremea şi, după venirea capitalismului pe plaiuri mioritice, un alt medic a fost până la urmă "demascat" după ce a făcut mai multe operaţii de apendicită, deşi oamenii aveau giardia. Şi tot pe acolo, pe meleagurile mele aproape natale, dar nu numai, medicii devin isterici la diferitele boli ale pacienţilor şi îi sfătuiesc pe aceştia să apeleze la nu ştiu ce clinică particulară pentru a scăpa de problemele de sănătate. Contra cost, evident.
Nu ştiu cum a fost înainte de pogorârea bolşevismului pe pământ românesc, dar "atenţia" împământenită pe vremea societăţii socialiste multilateral dezvoltate era o regulă pe care nimeni nu avea voie să o trateze cu dispreţ.
Au trecut anii, chiar mulţi, şi modelul atenţiei implementate (sic!) în epoca de aur s-a rostogolit ca un bulgăre de zăpadă căruia-i dai drumul din vârful muntelui şi care ajunge la baza muntelui un adevărat fenomen al naturii. Aşa s-a întâmplat în societatea românească a ultimilor ani.
Atenţie, bacşiş, şpagă, comision sau cum i-o mai zice. Ca să iei ampicilină de 5 lei de la farmacie, trebuie să treci pe la medicul de familie căruia trebuie să-i dai alţi 5 lei. Dacă nu mai mult. Şi ăsta-i un exemplu dintre cele mai minore.
Dacă vin ăia de la cablu să-ţi aranjeze nu ştiu ce pe la antena satelit, ar fi bine să le dai acolo o atenţie, ceva. Nu de alta, dar data viitoare când mai ai probleme s-ar putea să stai cu ochii în soare o perioadă mai îndelungată.
Dacă vin ăia de la curent să-ţi monteze nu ştiu ce cablu sau contor, tot aşa, dă o mică atenţie. Altfel, te trezeşti că pocneşte ceva înainte de miezul nopţii.
Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Pentru că nu există domeniu în care să nu fie nevoie de o atenţie plasată la momentul oportun. Şi nu este vorba, după cum vă imaginaţi, doar de angajaţii din sectorul de stat. Chiar şi privaţii, spuma capitalismului românesc, păcătuiesc la fel.
Şi nu Traian Băsescu este de vină, cum ar spune unii. Până la urmă, nici Ion Iliescu, chiar dacă aici mai este de discutat. Cum ar spune alţii.
Atenţiile, şpaga, bacşişul, comisioanele nu trebuie legiferate. La români a devenit o problemă de genetică. De-a dreptul patologică. Nu ştiu cum l-a întâmpinat Decebal pe Traian, dar ştiu sigur că mai târziu adunările de boieri care s-au perindat pe la curţile domneşti din spaţiul carpato-danubiano-pontic ( fără nici o legătură cu Ponta, Victor Ponta) se tot cocoşau în faţa stăpânirilor cu traista-n băţ şi plină de arginţi ba pe la Istanbul, ba pe la Viena, iar mai târziu pe la Paris, Berlin, Moscova, Washington sau Tel Aviv, mă rog, pe unde au bătut şi încă mai bat vânturile istoriei.
Dacă suntem cu adevărat profesionişti în ceva, atunci cred că nimeni nu se îndoieşte vreun moment de domeniul pe care-l stăpânim aproape de perfecţiune. Aşa de bine, încât a plecat şi la export.

Şleauri / Nu mai avem geniu, domnilor!

2011-11-19T08:32:00.001-08:00

Viaţa este tot mai gri, incoloră, inodoră şi insipidă, cum era la un moment dat o formulă verbală pe care o tot repeta un profesor de chimie.
Geniul este un element inefabil al umanităţii. Este autistul suprem. O lume construită pe o patimă interioară care nu poate fi cuantificată. O lume în care zdrăngănitul banilor nu are nici un sunet perceptibil. Acesta nu poate decât să-l devoreze. Nu o să vedeţi niciodată un geniu pozând în perfecţiune la talk-show-urile televizate. Pentru că geniul descoperă echilibrul suprem fiind o fiinţă complet dezechilibrată. Social, economic, emoţional, psihic, geniul este un dezechilibrat. Omeneşte vorbind. Paradoxal, însă, produsul final pe care-l propune un geniu aduce un echilibru existenţial de neegalat destinului uman.
Geniul se ridică întotdeauna din mocirlă, din durere, din contradicţie. Nu ascultă foşnitul banilor, ci murmurul cosmic.
Artistul adevărat va alege mereu dintre o bucată de pâine şi o carte. Pe cea din urmă. Geniul n-a creat niciodată având burta plină.
Contemporaneitatea, prezentul, civilizaţia descompun genialitatea până la prostie patologică. Societatea prezentului devorează tot ceea ce nu se adaptează turmei. Tot ce nu este spectacol de doi lei.
Geniul se construieşte cu valoare, respect, responsabilitate, emoţie, inteligenţă, muncă şi, mai ales, patimă, dăruire şi dragoste. Şi nici măcar atât nu este îndeajuns. Rămâne mereu ceva, acel ceva de nedefinit.
Pe vremuri, geniile erau consideraţi eretici şi erau executaţi. Acum geniile dispar fiindcă nu pot fi şi proprii lor manageri. Şi o planetă fără oameni geniali este o planetă condamnată.

RASPUNDEREA PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE ANIMALE SAU DE LUCRURI

2011-10-30T07:26:00.000-07:00

Noul Cod Civil - instituţie care se regăseşte şi în Codul Civil actual, şi care este reglementată în noul Codul Civil la articolele 1375-1380;- este o formă a răspunderii civile delictuale care constă în obligaţia de a repara prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri. - se consideră că are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale, al unui contract sau numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale - este acea formă a răspunderii civile delictuale potrivit căreia proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa; - nu există răspundere atunci când prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri - este acea formă a răspunderii civile delictuale potrivit căreia oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa; - această răspundere există şi în situaţia coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare, cu precizarea că, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore; - nu există răspundere atunci când prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.
Răspunderea pentru ruina edificiului - este acea formă a răspunderii civile delictuale potrivit căreia proprietarul unui edificiu sau al unei construcţii de orice fel este obligat să repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor părţi din ele, dacă aceasta este urmarea lipsei de întreţinere sau a unui viciu de construcţie. - nu există răspundere atunci când prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.
Alte cazuri de răspundere reglementate cu caracter de noutate - cel care ocupă un imobil, chiar fără niciun titlu, răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru. - dacă în acest caz sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de opţiune între cele două forme de răspundere;. - nu există răspundere atunci când prejudiciul este cauzat exclusiv de fapta victimei înseşi ori a unui terţ sau este urmarea unui caz de forţă majoră.

Noul Cod Civil: APARAREA DREPTURILOR NEPATRIMONIALE

2011-10-27T09:15:00.000-07:00

- instituţie nou introdusă prin Codul Civil (articolele 252-257);- principiu: Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.
Mijloace de apărare * În ce situaţii persoana fizică poate solicita instanţei ocrotirea drepturilor nepatrimoniale? Atunci când acestea au fost încălcate sau ameninţate. * În ce fel poate ocroti instanţa drepturile nepatrimoniale? Dispunând: - interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; - încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; - constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă. * În cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la liberă exprimare, instanţa poate dispune numai încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă precum şi constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă. * Ce poate dispune instanţa pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat? - obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; - orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. * Reparaţia patrimonială pentru prejudiciul nepatrimonial este posibilă? Da, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive.
Apărarea dreptului la nume * Cum se poate apăra dreptul la nume? Se poate solicita instanţei judecătoreşti : - recunoaşterea dreptului la nume (de către cel al cărui nume este contestat).- încetarea atingerii nelegitime (de către cel lezat prin uzurparea, în tot sau în parte, a numelui său).* Cum se poate apăra dreptul la pseudonim? În aceleaşi condiţii în care este apărat şi dreptul la nume.
Măsuri provizorii * Cine poate solicita luarea acestor măsuri?În ce condiţii ?Persoana care se consideră lezată şi care face dovada credibilă că drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat. * Ce soluţii poate da instanţa?: - interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; - luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor. - În cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanţa judecătorească nu poate să dispună încetarea, cu titlu provizoriu, a acţiunii prejudiciabile decât dacă prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, dacă acţiunea nu este în mod evident justificată (este permisă de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte) şi dacă măsura luată de instanţă nu apare ca fiind disproporţionată în raport cu prejudiciile cauzate. * Soluţionarea cererii: - potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. - în cazul în care cererea este formulată înainte de introducerea acţiunii de fond, prin hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa şi termenul în care acţiunea în fond trebuie să fie introdusă, sub sancţiunea încetării de drept a acelei măsuri.- reclamantul poate fi obligat de către instanţă la plata unei cauţiuni, dacă măsurile luate sunt de natură să producă un prejudiciu părţii adverse.* Încetarea măsurilor provizorii:- la termenul fixat pentru acţiunea de fond, dar nu mai târziu de 30 de zile de la luarea acestora. * Efectul măsurilor provizorii: - măsurile dispuse prin ordonanţă preşedinţială sunt executorii de la data pronunţării acesteia însă sunt vremelnice (încetează dacă nu s-a introdus acţiunea de fond la termenul fixat de instanţă sau sunt continuate prin efectele hotărârii de fond, dacă aceasta a fost admisă).- dacă acţiunea de fond este respinsă ca neîntemeiată, reclamantul este ţinut să repare, la cererea părţii interesate, prejudiciul cauzat prin măsurile provizorii luate. Cu toate acestea, dacă reclamantul nu a fost în culpă ori a avut o culpă uşoară, instanţa, în raport cu circumstanţele concrete, poate fie să refuze obligarea sa la despăgubirile cerute de partea adversă, fie să dispună reducerea acestora. * Eliberarea cauţiunii : Dacă partea adversă nu solicită daune-interese, instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, la cererea reclamantului, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Cererea se judecă potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială, care se aplică în mod corespunzător. În cazul în care pârâtul se opune la eliberarea cauţiunii, instanţa va fixa un termen în vederea introducerii acţiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii, sub sancţiunea încetării de drept a măsurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauţiune.
* Decesul titularului dreptului nepatrimonial: Acţiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial încălcat poate fi continuată sau pornită, după moartea persoanei vătămate, de către soţul supravieţuitor, de oricare dintre rudele în linie dreaptă ale persoanei decedate, precum şi de oricare dintre rudele sale colaterale până la gradul al patrulea inclusiv. Aceleaşi persoane pot formula şi acţiunea pentru restabilirea integrităţii memoriei unei persoane decedate .
Apărarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice se face în mod asemănător celor ale persoanei fizice.

Tulburarile de alimentatie – doar un simptom?

2011-10-26T07:20:00.000-07:00

Tulburarile de comportament alimentar nu sunt determinate de mancare.
De fapt mancarea este folosita pentru a face fata emotiilor dureroase: furiei, vinovatiei, vulnerabilitatii sau fricii.
Tulburarile de comportament alimentar sunt determinate de un mecanism care-ti da impresia ca te ajuta: sa detii controlul - cand refuzi mancarea, sa-ti oferi placere – cand mananci compulsiv, sa te consolezi – cand mananci emotional sau sa te pedepsesti cand dai afara fortat ceea ce ai mancat.
Poti sa gasesti modalitati mult mai sanatoase prin care sa faci fata emotiilor negative. In primul rand trebuie sa realizezi ce se intampla de fapt cu tine. Esti suparat? Singur? Deprimat? Stresat? Odata ce identificam emotiile pe care le traiesti, putem gasi impreuna o alternativa mai buna de a le face fata, alta decat infometarea sau alimentatia in exces.
In anorexie si bulimie apare convingerea ca nu vei putea sa fii fericit pana nu o sa slabesti si ca ceilalti te apreciaza din perspectiva felului in care arati. Adevarul este altul: nu silueta pe care ti-o doresti este cheia fericirii, a succesului sau a iubirii. Fericirea vine din puterea de a te iubi pe tine, din acceptarea a ceea ce esti tu de fapt. Aceste tulburari induc tulburari grave ale sanatatii si pot fi cauzatoare de moarte.
Mancatul compulsiv (binge eating) consta in episoade in care persoana consuma rapid cantitati foarte mari de alimente fara sa aiba senzatia de foame, pana cand distensia stomacului ii provoaca disconfort.
Consumul de mancare emotional (comfort eating) este obisnuinta de a manca fara sa-ti fie foame in situatii stresante sau frustrante pentru a reduce disconfortul trait, iar in situatii placute pentru a creste confortul simtit.
Atat mancatul compulsiv cat si cel emotional duc la obezitate. Aceste tulburari au efecte negative asupra intregului organism si pot duce la deces cand indicele de masa corporala depaseste 40.

Inainte de a uita / 77.000 de deţinuţi politici

2011-10-18T09:25:00.000-07:00

Proiectul de inventariere şi de publicare a fişelor matricole de penitenciar ale foştilor deţinuţi politici, demarat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc la jumătatea anului 2007, a ajuns la finalul primei etape, punând la dispoziţia publicului ultima parte a materialului documentar, aferent literelor S-Z.
Totalul materialului gestionat, aferent acestor ultime şase litere (S-Ş, T-Ţ, U, V, W şi Z), a fost de aproximativ 70.000 de fotocopii, însemnând în jur de 35.000 de fişe matricole. În urma prelucrării acestora, a rezultat un număr de aproximativ 16.000 deţinuţi politici. În total, pe tot parcursul acestei prime etape a proiectului, au fost realizate şi prelucrate peste 300 de mii de fotocopii, însumând mai bine de 150 de mii de fişe matricole penale. Din prelucrarea şi gruparea nominală a acestora, în funcţie de persoana pe numele căruia au fost alcătuite (un deţinut putea să aibă mai multe fişe matricole), a rezultat un număr total de aproximativ 77.000 de deţinuţi politici.

Şi de această dată a fost inclusă o listă cu personalităţi politice şi de cultură binecunoscute care au trecut prin închisorile regimului comunist (în forma sa extinsă, lista poate fi găsită pe site-ul IICCMER, iiccr.ro:
Sârbu, Dezideriu I. (1919 - 1989)
- profesor universitar, scriitor. Mai cunoscut prin pseudonimul său literar, I.D. Sârbu, provenit dintr-o familie de mineri de pe Valea Jiului, s-a format în atmosfera Cercului Literar de la Sibiu, al cărui model intelectual a fost Lucian Blaga. Membru al Partidului Comunist în ilegalitate şi participant, pe frontul de est, la războiul împotriva U.R.S.S., el ajunge, la 27 de ani, cel mai tânăr cadru universitar din ţară, fiind, pe parcursul anilor care au urmat, asistentul lui Liviu Rusu la Universitatea din Cluj şi doctorandul lui Lucian Blaga. A fost arestat în septembrie 1957 pentru manifestări ostile la adresa regimului comunist: comentarii favorabile Revoluţiei din Ungaria din 1956, critici voalate la adresa societăţilor mixte româno-sovietice şi, se pare, chiar refuzul unui denunţ calomnios împotriva lui Lucian Blaga. A fost condamnat, iniţial, la 1 an de închisoare corecţională (Hotărârea Nr. 13/58 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare), pedeapsă suplimentată ulterior cu încă 7 ani (Hotărârea Nr. 1250/58, pentru 'uneltire'). După o detenţie la Jilava, Gherla, Salcia, Periprava, Stoene.ti şi Giurgeni, a fost graţiat şi eliberat cu Decretul 5/963, lucrând în primul an după eliberare ca miner vagonetar la Petrila. Există voci care susţin că experienţa sa de viaţă a constituit sursa de inspiraţie pentru personajul Victor Petrini din romanul 'Cel mai iubit dintre pământeni'.
Steinhardt, Nicu O. (1912-1989)
- avocat, scriitor şi publicist, călugărit spre sfârşitul vieţii. Născut în familia unui antreprenor evreu, Nicolae Steinhardt s-a integrat încă din tinereţe intelectualităţii bucureştene, urmând cursurile liceului 'Spiru Haret', acolo unde a fost coleg cu Dinu Pillat, Constantin Noica, Mircea Eliade sau Arşavir Acterian. Atras de literatură, el a frecventat cenaclul 'Sburătorul', al lui Eugen Lovinescu, debutând în 1934 cu o lucrare în pamflet ('În genul... tinerilor'), iar în 1936 a devenit doctor în drept constituţional. În perioada 1940-1944 a suferit rigorile politicii rasiale anti-evreieşti, fiind, între altele, concediat din redacţia 'Revistei Fundaţiilor Regale'. După 1944, pentru o scurtă perioadă, s-a reintegrat vieţii publicistice din capitală ('Universul literar', 'Libertatea', 'Viaţa românească'), doar pentru a fi apoi, începând din 1947, din nou marginalizat, asemenea întregii intelectualităţi româneşti interbelice. În acel an a fost scos din baroul de avocaţi, vreme de 10 ani continuând să-şi câştige existenţa din slujbe mărunte, uneori chiar necalificate. În martie 1960 a fost arestat din cauză că făcea parte, ca vechi prieten, din 'grupul Noica-Pillat'. Prin sentinţa Nr. 24/960 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică pentru 'uneltire', fiind eliberat, după o detenţie la Jilava şi Gherla, în august 1964, ca urmare a Decretului Nr. 411. Încă din primul an de închisoare, la Jilava, a fost botezat creştin de către duhovnicul Mina Dobzeu, înclinaţia sa către duhovnicia ortodoxă fiind desăvârşită în anul 1980, atunci când s-a călugărit la mănăstirea Rohia. Între timp, după eliberare, dedicat activităţii literare, a tradus masiv din literatura anglo-saxonă, a publicat şase volume de eseuri şi a elaborat cea mai cunoscută lucrare a sa, 'Jurnalul fericirii', publicată abia după 1989.
Totok, William (1951 - )
- scriitor şi jurnalist. Cu studii de germanistică şi romanistică la Universitatea din Timişoara, William Totok a fost atras de literatură, motiv pentru care a şi debutat, încă de tânăr (1970), cu versuri în publicaţiile de limba germană din Banat (mai ales în 'Neue Literatur'). Pe baza studiilor universitare, a fost profesor de limba germană şi de limba română în judeţul Timiş, iar în anii ‘80 a lucrat şi ca redactor la un ziar de limba germană din Timişoara. În 1972 a fost unul dintre fondatorii Grupului de Acţiune Banat, o iniţiativă mai mult decât suspectă în ochii autorităţilor comuniste. Din acest motiv, la 18 noiembrie 1975, a fost arestat şi anchetat vreme de opt luni (până la 29 iunie 1976), fiind acuzat de 'propagandă împotriva orânduirii sociale' (art. 166 C.P.). În anul 1987 a emigrat în Germania de Vest, acolo unde a devenit scriitor şi militant civic, fiind membru al mai multor iniţiative privind Europa de Est şi drepturile omului. Printre altele, a colaborat la postul de Radio Europa Liberă (a mai colaborat şi la Deutsche Welle, BBC şi Radio France Internationale) şi a făcut parte din Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului în România.
Voiculescu, Vasile (1884 - 1963)
- medic şi scriitor. Cunoscut şi apreciat mai ales pentru activitatea sa literară, în special poezia, Vasile Voiculescu a fost şi un bun medic psihopatolog, luându-şi doctoratul la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1910) şi practicând această meserie inclusiv ca medic militar, în timpul Primului Război Mondial. Totuşi, el şi-a început studiile universitare la Facultatea de Litere şi Filozofie, literatura fiind astfel cariera către care se va îndrepta cu precădere mai târziu şi în care a debutat în 1912, la revista 'Convorbiri literare'. Parte a curentului gândirist, activ mai ales în perioada interbelică, el a colaborat cu poezii la numeroase reviste, publicând la fel de mult. În 1918 a primit Premiul Academiei (al cărui membru post-mortem a fost ales în 1993), iar în 1941 Premiul Naţional de Poezie. Fiind asociat grupului de apropiaţi ai mişcării 'Rugul aprins', a fost arestat la 5 august 1958 pentru 'uneltire contra orânduirii sociale' (art. 209 C.P.). În acelaşi an, prin Hotărârea nr. 125 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnat la 5 ani temniţă grea, fiind eliberat patru ani mai târziu, în aprilie 1962, prin Decretul Nr. 291. Din cauza vârstei înaintate şi a condiţiilor din detenţie (a fost încarcerat la Jilava şi Aiud), a murit la exact un an după eliberare.
Wurmbrand, Richard (1909 - 2001)
- pastor luteran. În tinereţe, atras de promisiunile doctrinei comuniste, s-a îndreptat către Partidul Comunist, ilegal în România interbelică. A urmat chiar şi cursurile unei şcoli politice la Moscova (1927-1929), fiind arestat la începutul anilor ‘30 pentru convingerile sale ideologice. La jumătatea deceniului patru, conştientizând iluziile pe care le oferea comunismul, renunţă la acesta şi îmbrăţişează creştinismul militant, el fiind evreu prin naştere. Îşi începe acum apostolatul în slujba creştinismului luteran, pentru care, de altfel, avea să fie şi arestat în timpul regimului comunist. Mai întîi, a fost arestat în februarie 1948 şi deţinut până în anul 1956. Fişa matricolă corespunde celei de-a doua arestări, produsă în aprilie 1959, atunci când Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, prin Hotărârea cu Nr. 63, l-a condamnat la 25 de de ani temniţă grea pentru 'activitate contra clasei muncitoare' (art. 193 C.P.). După eliberare, survenită în iulie 1964 prin Decretul 411, a emigrat din ţară (1965), fiind răscumpărat de una dintre organizaţiile creştine din Occident. Stabilit un an mai târziu în Statele Unite ale Americii, a desfăşurat o bogată activitate misionară, una dintre laturile cele mai accentuate ale acesteia fiind lupta desfăşurată împotriva persecuţiilor religioase anti-creştine din lumea întreagă.
Zub Alexandru (1934 - )
- istoric. Cadru didactic al Universităţii 'Al. Ioan Cuza' din Iaşi, profesorul Zub a fost, începând cu 1989, director al Institutului de Istorie 'A.D. Xenopol'. În 1991 a fost ales membru corespondent şi în 2004 membru titular al Academiei Române, a cărei secţie istorică o conduce din 2006. Asemenea altor deţinuţi politici, el a fost arestat şi condamnat pentru 'uneltire contra clasei muncitoare', Hotărâre luată de Tribunalul Militar Iaşi sub Nr. 299/1958. În fapt, a fost condamnat pentru organizarea, în anul 1957, a unei manifestaţii studenţeşti, ocazionată de împlinirea a 500 de ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare. Din cei 10 ani de corecţie, primiţi ca sentinţă, a executat numai şase, fiind eliberat în aprilie 1954, prin graţiere, cu Decretul Nr. 476.

Tariceanu, cel mai sarac dintre miliardarii romani

2011-10-18T08:40:00.000-07:00

Bucuresti - Dinu Patriciu se menţine pe primul loc în clasamentul celor mai bogaţi români, pentru al treilea an consecutiv, potrivit clasamentului Forbes România 500 Miliardari, ediţia 2011. Topul va fi lansat pe piaţă de către revista de business-life Forbes România.
Averile celor mai bogaţi români însumează 25,1 miliarde de euro, potrivit Forbes 500 Miliardari, ediţia 2011, mai puţin cu 3,1 miliarde de euro, respectiv cu 11%, faţă de anul anterior. Primii zece români din top concentrează aproape o treime din averile totale ale celor 500 de persoane şi însumează peste opt miliarde de euro.

Potrivit Forbes România 500 Miliardari, ediţia 2011, Dinu Patriciu, investitor în media, energie, imobiliar, banking şi IT&C, acesta are o avere estimată la 2,1 – 2,2 miliarde euro. Faţă de anul trecut, averea acestuia a scăzut cu circa 100 de milioane euro, iar investiţiile acoperă diverse domenii, de la media sau retail, până la real estate şi bancar.
Frank Timiş, locul doi, cu 1,2 – 1,3 miliarde de euro, investitor în extracţia petrolieră şi minereuri, în domeniul farmaceutic şi în cercetare. Averea acestuia a fost estimată, faţă de anul trecut, în creştere cu circa 100 de milioane euro.
Ioan Niculae, locul al treilea, se menţine pe aceeaşi poziţie ca anul trecut, cu o avere de 900 de milioane euro – 1 miliard de euro. Investiţiile sale principale au fost tot în agricultură, comerţ, imobiliare, turism.
Miliardarul Dan Grigore Adamescu a scăzut cu un loc faţă de anul trecut, ocupând poziţia a patra, cu o avere de 900 – 950 de milioane de euro, mai puţin cu circa 50 de milioane de euro faţă de ediţia anterioră a clasamentului. Imobiliar, retail, media, asigurări şi turism sunt domeniile de investiţii ale familiei sale.
Ion Ţiriac urcă pe locul 5, cu o avere estimată la 700-750 milioane de euro, mai puţin cu circa 50 de milioane faţă de evaluarea din ediţia trecută a clasamentului.
Revista Forbes este renumită în întreaga lume pentru topurile pe care le realizează an de an, în special pentru topul miliardarilor, fiind un etalon în alcătuirea acestor clasamente.
Catalogul Forbes România 500 Miliardari români a fost realizat pe baza datelor publicate de către Ministerul de Finanţe şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului pentru anul 2010, prin metoda interviurilor directe şi a evaluărilor realizate de către compania de consultanţă financiară Fairwind (pentru activele financiare şi altele decât cele imobiliare ale firmelor miliardarilor) şi, respectiv compania Darian Imobiliare, din Cluj, pentru evaluarea activelor imobiliare.
Clasamentul primelor 10 locuri Forbes România 500 Miliardari 2011:
Locul 1: Dinu Patriciu
- Retail, imobiliare, media, energie, resurse minerale, bancar
- 2,1-2,2 miliarde €
Locul 2: Frank Timiş
- Extracţie petrol şi minereuri, farmaceutice, cercetare
- 1,2-1,3 miliarde €
Locul 3: Ioan Niculae
Agricultură, chimie
900 de milioane - 1 miliard €
Locul 4: Dan Grigore Adamescu
- Centre comerciale, asigurări, hoteluri, mass-media
- 900-950 de milioane €
Locul 5: Ion Ţiriac
- Auto, imobiliare, banking, asigurări
- 700-750 de milioane €
Locul 6: Veronica Guşă de Drăgan
- Distribuţie GPL, mass-media, energie, cultură, imobiliare
- 650-700 de milioane €
Locul 7: Gabriel Comănescu
- Extracţie petrol şi gaze, turism, foraj marin
- 500-520 de milioane €
Locul 8: Gruia Stoica
- Transporturi feroviare, turism
- 400-420 de milioane €
Locul 9: Dorinel Umbrărescu
- Infrastructură rutieră, transporturi
- 350-380 de milioane
Locul 10: Zoltan Teszari
- Telecomunicaţii, televiziune
- 350-360 de milioane €
Catalogul Forbes România 500 Miliardari a fost realizat potrivit standardelor şi criteriilor de evaluare utilizate de Forbes SUA în realizarea topurilor publicaţiei.

Cele mai bogate femei din România

Sunt puternice, influente şi conduc afaceri de zeci şi chiar sute de milioane de euro. Dar sunt extrem de discrete. Cele mai bogate femei din România stau departe de ochii presei, multe dintre ele fiind complet necunoscute pentru publicul larg.
Carmen Adamescu, soţia discretului om de afaceri Dan Grigore Adamescu este preşedintele consiliului de administraţie al Unirea Shopping Center Bucureşti, compania care controlează magazinul cu acelaşi nume de la kilometrul zero al Capitalei şi un mall din Braşov. Familia Adamescu are afaceri în mai multe domenii, de la asigurări, retail, imobiliar, până la media şi turism. Familia mai deţine aşadar compania de asigurări Astra, cotidianul România Liberă şi Hotelul Intercontinental din Capitală.

Veronica Drăgan

La 38 de ani este văduvă, are trei copii şi un grup de 100 de firme cu afaceri totale de aproximativ 1 miliard de euro de condus. Niciodată nu a luat însă în considerare posibilitatea de a vinde. Şi nu o va face nici în viitor. Principala afacere a familiei este Butan Gas, aceasta fiind dealtfel şi compania cea mai vizibilă în România. Este pasionată de filatelie şi numismatică, dar îi place şi să călătorească, să citească şi să asculte muzică. A fost căsătorită o singură dată, cu Iosif Constantin Drăgan, mariaj în urma căruia a rezultat trei băieţi. Recunoaşte că prioritatea, în plan personal o reprezintă copiii.

Camelia şi Corina Voiculescu

Surorile Voiculescu, Camelia şi Corina reuşesc să impresioneze în primul rând prin discreţie. Deşi coordonează în mod direct una dintre cele mai importante platforme media din România şi este implicată în majoritatea afacerilor deţinute de familie, Camelia, fiica cea mare a fostului politician Dan Voiculescu nu apare niciodată în public.

Printre companiile deţinute de Camelia şi Corina Voiculescu se numără Antena Goup, Grupul Media Camina (care are licenţele radio ZU), Media Casa Press (publishing) sau Intact Interactive (online). Pe lângă zona media, se numără şi companii din zona FMCG sau servicii directe, care aparţin Grivco. Afacerile totale ale grupului au înregistrat anul trecut o uşoară scădere, de aproximativ 2 %, de la 237,5 milioane euro, în 2009, la 233,3 milioane euro, în 2010.

Măriuca Talpeş

Măriuca Talpeş este, alături de soţul său, Florin, fondatorul producătorului de software antivirus BitDefender – unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti din lume. Pe lângă afaceri, cei doi au în comun şi pasiunea pentru dans: merg de cinci ori pe săptămână la dans şi au ajuns să participe chiar şi la competiţii internaţionale.

Anca Vlad

Anca Vlad este fondatoarea grupul Fildas – unul din cele mai mari business-uri din industria de medicamente: 230 de milioane de euro, în 2010 şi un profit operaţional de aproximativ 20 de milioane de euro, în creştere cu circa 85%.

Pentru ea, ingredientele cele mai importante ale succesului antreprenorial sunt entuziasmul şi capacitatea de sacrificiu. În prezent, este considerată una din cele mai de succes femei de afaceri din România.

Camelia Şucu

Marea pasiune aCameliei Şucu, proprietarul retailerului de mobilier de lux Class Living, a devenit în ultima vreme agricultura. Şi nu sunt doar simple vorbe, Camelia a trecut deja la fapte - a cumpărat o fermă de vaci. Investiţia în agricultură şi industria alimentară a devenit acum un pariu pe termen lung pentru omul de afaceri.
Camelia Şucu a fost căsătorită cu Dan Şucu, proprietarul retailerului de mobilă Mobexpert şi au împreună două fete.

Mihaela Marcu

Medic pediatru de profesie, Mihaela Marcu Cristescu este fondatoarea MedLife, unul dintre cei mai agresivi operatori de pe piaţa serviciilor medicale din România. La 69 de ani, profesează în continuare, numărându-se printre cei mai bine cotaţi medici pediatrii din Capitală. “O să fac asta atât timp cât pot “, spune medicul, care este prezent zilnic la datorie, de dimineaţa şi până seara.

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu ocupă ultimul loc - locul 500 - în topul miliardarilor români realizat de Forbes România, revistă din grupul de presă controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu.
Fostul prim-ministru are o avere estimată la 6-7 milioane de euro.
Cei mai bogaţi politicieni care figurează în acest clasament sunt Robert Negoiţă, cu 60-70 milioane de euro, Attila Verestoy - 60 milioane de euro, Adriean Videanu 37-38 milioane euro, Silviu Prigoană 27-29 milioane euro, Dan Radu Ruşanu 18-19 milioane euro, Elena Udrea 11-12 milioane euro.
În ediţia 2011 a topului Forbes au intrat 33 de miliardari, iar numărul femeilor a crescut de la 30 la 50. Capitala concentrează cei mai mulţi bogaţi ai României - 212. Vârsta medie a miliardarilor este de 41,2 ani. Cel mai tânăr este Edward Popescu, de 28 de ani, iar cei mai în vârstă sunt Josef Goschy şi Mircea Labă (80 de ani).

Superlativ / Anomalii magnetice - Kursk

2011-10-15T03:39:00.000-07:00

Regiunea Kursk este un teritoriu bogat în minereu de fier localizat în provinciile rusești Kursk, Belgorod și Oriol. Era cel mai mare bazin minier de exploatare a fierului din URSS. Anomalia magnetică Kursk este recunoscută ca cea mai mare anomalie magnetică de pe Pământ.
Anomalia a fost descoperită în 1733 de astronomul și academicianul rus Piotr Inohodțev în timp ce pregătea hărțile recensământului teritoriului, comandat de guvernul rus.

Anomalia nu a mai fost investigată până în 1874 când I. N. Smirnov a efectuat primul studiu geomagnetic al Rusiei europene. În 1883, N. D. Pilcikov, profesor asistent la Universitatea Harkov a efectuat 71 de observații ale Anomaliei magnetice Kursk. Aceste măsurători au relevat dimensiuni mult mai mari ale anomaliei decât se măsurase anterior și au pus pentru prima oară anomalia pe seama prezenței minereului de fier.
Kursk este mai cunoscut pentru Bătălia de la Kursk ( 4 iulie 1943 – 20 iulie/23 august 1943), care a fost ultima acțiune ofensivă de tip blitzkrieg de pe frontului de răsărit al celui de-al doilea război mondial. Beneficiind de cele mai bune informații asupra intențiilor lui Hitler, sovieticii au proiectat, realizat și disimulat cu grijă mai multe inele de lucrări defensive și câmpuri minate și au concentrat și camuflat cu grijă numeroase rezerve cu scopul declanșării unui contraatac strategic.
Bătălia de la Kursk, care include și mai mica bătălie de la Prohorovka, este considerată cea mai mare bătălie de blindate din toate timpurile și a inclus cea mai costisitoare zi de lupte aeriene din întreaga istorie. Germanii consideră drept bătălia de la Kursk numai Operațiunea Zitadelle, în timp ce sovieticii consideră că Zitadelle este numai faza defensivă a bătăliei, urmată de faza ofensivă formată din Operațiunile Kutuzov și Polkovodeț Rumianțev.

Documentar / Boala Alzheimer

2011-10-10T09:05:00.000-07:00

Boala Alzheimer reprezinta cea mai frecventa si mai importanta afectiune degenerativa cerebrala a varstnicului avand intr-un procent crescut de cazuri un mare impact socio-cultural, declara Dr. Alina Tugui, specialist neurolog.
Atrofia cerebrala ( reducerea in dimensiuni si greutate a creierului ) constituie un process ireversibil si “normal” in cadrul procesului de imbatranire; insa in unele cazuri ( fara a fi decoperita inca o cauza certa ) anumite zone cerebrale sufera un proces de degenerare mai rapida ( zona hipocampica si regiunea mediala a lobului temporal cerebral ), fapt ce se reflecta intr-un tablou de manifestari clinice caracteristic dementei Alzheimer.
Simdromul demential in general reprezinta o alterare progresiva a statusului cognitiv global, ce implica un declin fata de nivelul de functionare anterior si asociaza o gama larga de simptome psihice, psihologice si comportamentale.
In cazul bolii Alzheimer nu se cunosc inca factorii declansatori desi procesul fiziopatologic a fost pe deplin inteles din punct de vedere medical. Studii de specialitate arata ca exista o predispozitie catre acesta afectiune la persoanele cu nivel intelectual limitat, din mediul rural, care au antecedente la membrii familiei de boala Alzheimer, dupa traumatisme cranio-cerebrale etc.
Ariile cognitive afectate in boala Alzheimer sunt:
MEMORIA – initial este afectata memoria de scurta durata pentru notiunile recent asimilate, amintirile vechi fiind prezervate mult timp. Pacientii uita initial numele proprii, denumirea obiectelor rar utilizate, locul in care au pus lucruri, programari ale intalnirilor, repeta frecvent aceeasi intrebare fara sa retina raspunsul etc Pe parcursul evolutiei bolii memoria poate fi atat de sever afectata incat persoanele apropiate din familie sa nu mai fie recunoscute.
VORBIREA – este si ea afectata prin uitarea cuvintelor, vocabularul saracind iar frazele fiind frecvent intrerupte prin lipsa fluentei. Pot sa apara stereotipii verbale cu repetarea unor cuvinte sau expresii. In stadii avansate unii pacienti nu mai pot forma propozitii cautandu-si frecvent cuvintele.
CALCULUL – este alterat pe parcursul progresiei bolii, pacientii avand dificultati in efectuarea de cumparaturi sau plati datorita greselilor aritmetice.
ORIENTAREA – vizio-spatiala se pierde treptat, pacientii uitand drumul spre casa, neputandu-se orienta in locuri cunoscute, uitand locul de parcare al masinii etc.
PRAXIA – ( capacitatea de a efectua o serie de secvente motorii ce duc la implinirea unui scop ) este alterata in timp bolnavii nemaistiind sa foloseasca obiecte personale( aparat de ras, periuta de dinti, obiectele vestimentare ) sau sa efectueze acte motorii complexe.
Manifestarile psihiatrice cum ar fi : ANXIETATEA, DEPRESIA, HALUCINATIILE, FOBIILE ( in special frica de a fi abandonat ) sunt si ele prezente asociat tulburarilor cognitive din boala Alzheimer.
TRATAMENTUL este complex si implica lucrul in echipa. NU exista tratament curativ al bolii.
Terapia medicamentoasa este una de incetinire a progresiei bolii, folosind agenti anticolinesterazici, fara a avea insa rezultat garantat la toti pacientii. Unii prezenta o evolutie rapida chiar sub medicatie.
Tratamenul simptomelor asociate ca: agitatia psihomotorie, halucinatiile, delirul, depresia, insomniile etc.
Pacientii cu boala Alzheimer necesita ingrijire si supraveghere permanenta atat din punct de vedere al asistentei primare, asitentei medicale cat si pentru stimularea cognitiva. Printre metodele de terapie se numara psihoterapia cognitiv-comportamentala, meloterapia, terapia ocupationala, terapia sociala (prin dans, jocuri etc).
Speranta de viata a pacientilor cu boala Alzheimer este mai scauta decat a populatiei generale atat prin boala de baza ce duce la un declin alert cat si prin comorbiditatile care apar frecvent in evolutie.

Documentar / Impozitul pe profit variază considerabil de la o ţară la alta

2011-10-05T09:25:00.000-07:00

Impozitul pe profit de mai mult de trei ori mai mare în marile economii cu cel mai ridicat nivel de impozitare prin comparaţie cu marile economii cu cel mai scăzut nivel de impozitare.
Există în prezent deosebiri imense între ţări în privinţa nivelului impozitelor pe profit, potrivit reţelei internaţionale de contabilitate şi consultanţă UHY.
Impozitul aplicat profiturilor din afaceri poate fi de mai mult de trei ori mai ridicat în ţările cu cele mai mari impozite prin comparaţie cu ţările cu cele mai mici impozite – subliniind cât de mare este discrepanţa dintre ţările emergente cu nivel redus de impozitare şi majoritatea ţărilor dezvoltate cu nivel ridicat de impozitare.
Spre exemplu, analizând companiile extrem de profitabile (definite ca fiind cele care obţin un profit statutar înainte de impozitare de 100 milioane USD anual), diferenţa privind nivelul impozitelor colectate între ţara cu cel mai mare nivel de impozitare (Japonia) şi ţara cu cel mai scăzut nivel de impozitare (Irlanda) este de 29.5 milioane de USD, ceea ce înseamnă că aceeaşi companie din Japonia ar plăti un impozit de peste trei ori mai mare decât o companie echivalentă din Irlanda.
Potrivit profesioniştilor în domeniul fiscal din UHY, multe ţări şi-au redus cotele de impozit pe profit, în încercarea de a deveni mai competitive şi de a atrage afaceri multinaţionale extrem de mobile. Cercetarea subliniază nevoia unor ţări de a se strădui mai mult să devină mai atractive pentru companii, care acum sunt din ce în ce mai mobile şi mai puţin limitate de spaţiul geografic decât în orice moment din istorie.
Există de asemenea un număr din ce în ce mai important de economii, cum ar fi Dubai (UAE), care nu aplică impozit pe profit.
Profesioniştii în domeniul fiscal din UHY au studiat informaţii fiscale din 21 de ţări din reţeaua internaţională UHY, incluzând toţi membrii G8, precum şi economii-cheie emergente. Profesioniştii în domeniul fiscal din fiecare ţară au calculat profiturile după impozitare pentru companiile care înregistrează profituri statutare anuale de 100.000 de USD, 1 milion de USD şi 100 milioane USD.
Ţările G8 - Impozitul pe profit datorat pe ţară în USD (de la cel mai ridicat la cel mai scăzut)
Impozit datorat (presupunând un profit înainte de impozitare de 100.000 USD)
Germania - 32.450 $ / 32%
Italia - 31.400 $ / 31%
Japonia - 31.106 $ / 31%
Franţa - 23.350 $ / 23%
SUA - 22.250 $ / 22%
Rusia - 20.000 $ / 20%
Marea Britanie - 20.000 $ / 20%
Canada - 15.500 $ / 16%
Impozit datorat(presupunând un profit înainte de impozitare de 1 milion USD)
Japonia - 419.900 $ / 42%
SUA - 340.000 $ / 34%
Franţa - 333.333 $ / 33%
Germania - 324.500 $ / 32%
Italia - 314.000 $ / 31%
Marea Britanie - 238.337 $ / 24%
Canada - 223.781 $ / 22%
Rusia - 200.000 $ / 20%
Impozit datorat(bazat pe un profit statutar înainte de impozitare de 100 milioane USD)
Japonia - 41.990.000 $ / 42%
SUA - 35.000.000 $ / 35%
Franţa - 34.397.363 $ / 34%
Germania - 32.450.000 $ / 32%
Italia - 31.400.000 $ / 31%
Canada - 29.187.384 $ / 29%
Marea Britanie - 26.000.000 $ / 26%
Rusia - 20.000.000 $ / 20%
John Wolfgang, preşedintele UHY, comentează: “Diferenţa dintre ţări cu privire la nivelul impozitului aplicat profiturilor companiilor este destul de surprinzătoare. Va şoca mulţi lideri de companii faptul că, printre ţările G8, atât SUA, cât şi Japonia aplică unor companii impozite pe profit mai mari decât ţări UE cum sunt Franţa şi Germania, care sunt considerate în mod tradiţional economii cu un nivel ridicat de impozitare.”
“Majoritatea ţărilor din afara G8 aplică acum o cotă unică de impozitare, indiferent de profitul generat. Cea mai mare parte a ţărilor din G8 – excepţiile sunt Germania, Italia şi Rusia – au modele progresive de impozitare, cota efectivă a impozitului crescând odată cu profitul. În timp ce aceasta le permite să ajute companiile mai mici să crească, le face sistemul de impozitare mai complex.
“Impozitele pe profit ridicate pot împiedica investiţiile în mediul de afaceri, ceea ce poate frâna creşterea economică. În ultimul deceniu, multe ţări din UE au redus impozitele pe profit, lăsând unele naţiuni din BRIC, cum ar fi Brazilia şi India, cu impozite surprinzător de ridicate prin comparaţie.”
El adaugă: “Companiile sunt din ce în ce mai mobile şi îşi pot schimba domiciliul fiscal relativ uşor. Această stare de fapt a pus guvernele în dilemă, deoarece urmăresc să crească veniturile fiscale pentru a consolida finanţele publice. Multe ţări au optat să rezolve această problemă prin creşterea impozitelor pe veniturile persoanelor fizice concomitent cu reducerea cotelor impozitului pe profit. Cu toate acestea, când o mare economie reduce cotele de impozit pe profit, pune presiune asupra altora să ia măsuri similare pentru a rămâne competitive.”
Teruo Kawakami, Directorul UHY Tax Corporation, membru al UHY în Japonia, care are cea mai mare cotă de impozit pe profit din grupul G8, spune: “O prevedere de a reduce cota de impozit pe profit a fost inclusă iniţial în Reforma Fiscală din 2011 ca parte a măsurilor de a reduce nivelul de impozitare a companiilor, dar ulterior a fost lăsată deoparte. Cota efectivă a impozitului pe profit în Japonia va scădea cu aproximativ 5% când aceasta modificare va fi aprobată .”
Alan Farrelly, partener al UHY Farrelly Dawe White Limited, membru al UHY în Irlanda – care are una dintre cele mai scăzute cote ale impozitului pe profit dintre ţările investigate – spune: “Este improbabil să crească această cotă redusă a impozitului pe profit, în ciuda nevoii de a consolida finanţele publice în Irlanda. Cota redusă este considerată o strategie-cheie de a menţine competitivitatea în zona Euro, în special dat fiind climatul economic din UE. Strategia Irlandei ar putea fi văzută drept o măsură în raport cu care alte economii se vor autoevalua atunci când dezvoltă un răspuns la criza economică.”
Diego Moreira, director tehnic al UHY Moreira-Auditores din Brazilia, membru al UHY, comentează: “Cota de impozit pe profit a Braziliei este substanţial mai ridicată decât a oricărei alte naţiuni BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China). Este şi mai ridicată decât a majorităţii ţărilor dezvoltate, ceea ce este surprinzător. Poate o cotă de impozitare mai competitivă ar ajuta ca mai multe companii internaţionale să fie atrase să-şi restabilească sediul în Brazilia.”
Studiul UHY arată că (exceptând Dubaiul şi Estonia, care nu aplică deloc impozit pe profit), pentru companiile cu profituri de 100,000 USD pe an, diferenţa privind nivelul impozitului colectat între ţara cu cel mai ridicat nivel de impozitare (Brazilia) şi ţara cu cel mai scăzut nivel de impozitare (Irlanda) este de 21,500 USD, ceea ce înseamnă că o companie în Brazilia ar plăti aproape de trei ori mai mult impozit pe profit decât o companie echivalentă din Irlanda.
Toate cele 21 ţări UHY incluse în studiu - Impozit pe profit datorat pe ţară în USD (de la cel mai ridicat la cel mai scăzut)
Impozit datorat(presupunând un profit înainte de impozitare de 100,000 USD)
Brazilia - 34.000 $ / 34%
Germania - 32.450 $ / 32%
Italia* - 31.400 $ / 31%
Japonia - 31.106 $ / 31%
India - 30.900 $ / 31%
Mexic - 30.000 $ / 30%
Australia - 30.000 $ / 30%
China - 25.000 $ / 25%
Malaezia - 25.000 $ / 25%
Spania - 25.000 $ / 25%
Israel - 24.000 $ / 24%
Franţa - 23.350 $ / 23%
SUA - 22.250 $ / 22%
Olanda - 20.000 $ / 20%
Rusia - 20.000 $ / 20%
Marea Britanie - 20.000 $ / 20%
România - 16.000 $ / 16%
Canada - 15.500 $ / 15,5%
Irlanda - 12.500 $ / 12,5%
Dubai, UAE - 0 $ / 0%
Estonia - 0 $ / 0%
Impozit datorat(presupunând un profit înainte de impozitare de 1 milion USD)
Japonia - 419.900 $ / 42%
SUA - 340.000 $ / 34%
Brazilia - 340.000 $ / 34%
Franţa - 333.333 $ / 33%
Germania - 324.500 $ / 32%
India - 324.450 $ / 32%
Mexic - 300.000 $ / 30%
Spania - 278.571 $ / 28%
Italia* - 314.000 $ / 31%
Australia - 300.000 $ / 30%
China - 250.000 $ / 25%
Irlanda - 125.000 $ / 12,5%
România - 160.000 $ / 16%
Rusia - 200.000 $ / 20%
Canada - 223.781 $ / 22%
Olanda - 235.714 $ / 24%
Marea Britanie - 238.337 $ / 24%
Israel - 240.000 $ / 24%
Malaezia - 250.000 $ / 25%
Dubai, UAE - 0 $ / 0%
Estonia - X $ / 0%
Impozit datorat (bazat pe un profit statutar înainte de impozitare de 100 milioane USD)
Japonia - 41.990.000 $ / 42%
SUA - 35.000.000 $ / 35%
Franţa - 34.397.363 $ / 34%
Brazilia - 34.000.000 $ / 34%
Germania - 32.450.000 $ / 32%
India - 32.445.000 $ / 32%
Italia* - 31.400.000 $ / 31%
Australia - 30.000.000 $ / 30%
Mexic - 30.000.000 $ / 30%
Spania - 30.000.000 $ / 30%
Canada - 29.187.384 $ / 29%
Marea Britanie - 26.000.000 $ / 26%
China - 25.000.000 $ / 25%
Malaezia - 25.000.000 $ / 25%
Olanda - 24.342.857 $ / 24%
Israel - 24.000.000 $ / 24%
Rusia - 20.000.000 $ / 20%
România - 16.000.000 $ / 16%
Irlanda - 12.500.000 $ / 12,5%
Dubai, UAE - 0 $ / 0%
Estonia - 0 $ / 0%
* Pentru Italia, cota de impozitare raportată a fost determinată pornind de la premise simplificate; cota efectivă a impozitului poate fi mai ridicată decât cea teoretică indicată mai sus.
Calculele pornesc de la premisa că au fost luate în considerare toate veniturile şi cheltuielile extraordinare, precum şi aspecte precum dobânda, costul opţiunilor pe acţiuni şi amortizarea fondului comercial. Tabelele de mai sus clasifică ţările pornind de la impozitul cel mai ridicat până la impozitul cel mai scăzut.

Studiu / Doar 2,4% dintre intreprinzători ar investi 100.000 de euro în francize

2011-10-05T08:35:00.000-07:00

Cei mai multi intreprinzatori acorda importanta consultantei primite inainte de demararea unei afaceri in franciza. Astfel, 61,6% considera consultanta drept foarte importanta, iar 29,6% o apreciaza ca importanta, potrivit studiului „Perceptia intreprinzatorilor romani cu privire la afacerile in franciza – 2011”, realizat de Divizia Market Research a grupului romano-german Rentrop & Straton.
Studiul arata ca 60% dintre respondenti ar investi in domeniul Serviciilor, iar ceilalti 40% s-ar orienta mai degraba catre domeniile Retail, Fast Food sau Cafenele, in proportii relativ egale, dar si catre Restaurante. Intreprinzatorii mai spun ca nu banii, ci persoanele cu care lucreaza si experienta proprie sunt factorii primordiali de succes ai afacerii. Astfel, resursele financiare se situeaza pe locul al treilea in ierarhia succesului, urmati de puterea brandului si consultanta.
Chiar daca patru din cinci respondenti sunt interesati de investitia intr-o afacere in franciza, doar 15% au trecut la materializarea unui proiect in acest sens.
Potrivit studiului Diviziei Market Research a grupului romano-german Rentrop & Straton, doua treimi din respondenti apreciaza ca riscul unei investitii intr-o afacere in franciza este unul mediu. Principalul risc este atribuit costurilor (38%), urmat de dezvoltarea limitata a afacerii si de pierderea independentei.
Cei mai multi intreprinzatori chestionati au declarat ca ar investi intr-o afacere in franciza 10.000 de euro. Un sfert dintre respondenti ar investi pana la 30.000 de euro si doar 2,4% dintre acestia ar aloca un capital de peste 100.000 de euro pentru o afacere in franciza. Totodata, orizontul de timp in care intreprinzatorii estimeaza ca ar demara propria afacere in franciza este de 1 – 3 ani (48,6 dintre cei chestionati).
Studiul “Perceptia intreprinzatorilor romani cu privire la afacerile in franciza – 2011” pe scurt:
- Aproape toti intreprinzatorii acorda importanta consultantei primite inainte de demararea unei afaceri;
- Pentru intreprinzatori, cel mai mare avantaj oferit de franciza consta in notorietatea brandului francizat; Alte avantaje – cu ponderi foarte apropiate – ar fi: asistenta primita, gama de produse, servicii si tehnologii oferite, lansarea rapida, forta retelei, publicitatea si logistica;
- Majoritatea respondentilor nu stiu din ce stat provine franciza in care ar vrea sa investeasca; din francizele cunoscute, cele mai multe provin din Statele Unite ale Americii (16,9%);
- Aproape 97% dintre respondenti cunosc cel putin cinci branduri francizate pe piata romaneasca. Din 325 de branduri nominalizate, cea mai mare notorietate o inregistreaza McDonald's, KFC, Fornetti si Pizza Hut;
- Principala sursa de informare cu privire la francize este internetul, urmat de cartile si revistele de specialitate, precum si cunostinte, colegi si prieteni;
- Pentru intreprinzatorii romani care intentioneaza sa demareze o afacere in franciza in Romania, principalul obstacol este scaderea puterii de cumparare
Studiul „Perceptia intreprinzatorilor romani cu privire la afacerile in franciza – 2011” a fost realizat pe un esantion de 894 respondenti din Romania, prin intermediul platformelor online Manager.ro si IdeiDeAfaceri.ro, in perioada 29 august – 16 septembrie 2011, de Divizia Market Research a grupului romano-german Rentrop & Straton. Studiul, comandat de ThinkBig International, a fost prezentat in cadrul World Franchise Days.

Sondaj / Peste 80% dintre români resping homosexualitatea

2011-10-05T04:40:00.000-07:00

Peste 80% dintre români consideră homosexualitatea şi prostituţia ca fiind comportamente ce nu pot avea nicio justificare, arată noi date ale cercetării Religie şi Comportament Religios, realizată de Fundaţia Soros România în cadrul programului Studii Electorale Româneşti. Procentul celor care au aceeaşi opinie despre pedeapsa cu moartea este de 76%.
Chestionaţi cu privire la gradul de acceptare faţă de comportamente precum sinucidere, pedeapsa cu moartea, avort, minciună, prostituţie, homosexualitate, relaţii sexuale extraconjugale, relaţiile sexuale premaritale sau divorţul, românii afişează un conservatorism extrem.
Dacă în cazul pedepsei cu moartea 7% dintre respondenţi o consideră justificată şi 16% au o atitudine neutră, în ceea ce priveşte sinuciderea lucrurile stau mult mai categoric: 92% dintre români consideră că decizia de a-ţi lua viaţa nu poate avea nicio justificare, în timp ce doar 2% consideră că pot exista motive întemeiate în astfel de cazuri.
În ceea ce priveşte comportamentele din sfera familiei şi vieţii de cuplu, divorţul este cel faţă de care se manifestă rata de respingere cea mai scăzută, cu un procent de 39% dintre români care nu-i pot găsi nicio justificare, 18% aflaţi la polul opus şi o majoritate de 43% care se declară a avea o atitudine neutră.
Din aceeaşi sferă a familiei, relaţiile sexuale extraconjugale sunt nejustificabile pentru 70% dintre concetăţeni, în timp ce mai mult de jumătate dintre români acceptă relaţiile sexuale premaritale.
Şase din zece români consideră că minciuna nu poate fi niciodată justificată.
Deşi vârsta, veniturile sau educaţia influenţează gradul de acceptabilitate al diverselor comportamente prezentate, cea mai puternică relaţie de asociere este cea dintre opiniile faţă de aceste comportamente şi frecvenţa cu care respondenţii merg la biserică: cu cât o persoană merge mai des la biserică, cu atât respingerea comportamentelor analizate este mai mare.
Comparativ cu date similare obţinute în alte ţări europene, românii sunt printre cei mai conservatori cetăţeni din Uniunea Europeană:
Sinuciderea este respinsă în mai mare măsură doar în Cipru.
Homosexualitatea este respinsă în mai mare măsură doar în Lituania.
Divorţul este respins în mai mare măsură doar în Malta şi Polonia.
Printre cauzele posibile ale acestui conservatorism se află atât religiozitatea ferventă a românilor, cât şi perioada îndelungată de dictatură comunistă.
Cercetarea 'Religie şi comportament religios' a fost realizată de o echipă de sociologi compusă din Raluca Popescu, Mirel Paladă şi Claudiu Tufiş, sub coordonarea lui Ovidiu Voicu, manager de programe, în cadrul programului Studii Electorale Româneşti al Fundaţiei Soros.
Datele au fost culese, în perioada 1 - 21 iunie 2011, de compania International Brand Consultants (www.romaniabrand.ro). Eşantion principal: 1.204 persoane, reprezentativ pentru populaţia ţintă cu o eroare de +/- 2,9% la un nivel de încredere de 9 5%. Chestionarele şi fişa tehnică a anchetei se află pe pagina de internet a Fundaţiei Soros.
Cercetarea 'Religie şi comportament religios' este prima analiză completă a fenomenului religios la nivelul populaţiei României, care pune sub lupă valorile, comportamentele şi raportarea la politici şi viaţă politică la nivelul celor mai importante confesiuni întâlnite în România.

Sondaj / Românii se roagă, dar nu în biserică

2011-10-04T04:28:00.000-07:00

61% dintre români, indiferent de confesiunea religioasă de care aparţin, declară că rugăciunea sau meditaţia religioasă este o parte importantă din viaţa lor de zi cu zi, în timp ce doar 6% declară că merg la biserică de câteva ori pe săptămână, iar 25% o dată pe săptămână.

Acestea sunt noi date care reies din cercetarea Religie şi comportament religios, realizată de Fundaţia Soros România în cadrul programului Studii Electorale Româneşti.
La fel ca în cazul rugăciunii, mersul la biserică este mai frecvent în mediul rural, la femei şi la persoanele mai în vârstă.
Pentru ambele comportamente, însă, există diferenţieri statistice majore între credincioşii aparţinând diferitelor confesiuni. Rugăciunea de zi cu zi face parte din viaţa a 93% dintre neoprotestanţi, iar mersul la biserică cel puţin o dată pe săptămână este un obicei a aproape 90% dintre aceştia. Prin comparaţie, 70% dintre greco şi romano catolicii au declarat rugăciunea ca fiind un comportament zilnic, iar mersul la biserică cel puţin o dată pe lună este specific pentru mai mult de trei sferturi dintre ei. Ponderea ortodocşilor care se roagă frecvent (59%) este cea mai scăzută dintre confesiuni.
Ortodocşii au şi în cazul mersului la biserică ponderea cea mai scăzută: puţin peste jumătate merg cel puţin o dată pe lună la biserică şi aproape 40% numai la sărbătorile importante.
Există însă şi alte practici religioase vizibile care sunt respectate de români în procente semnificative. Astfel, trei sferturi dintre respondenţi declară că se închină când trec prin faţa unei biserici, peste 75% dintre români postesc, măcar ocazional, iar un procent similar afirmă că respectă zilele de duminică în mod frecvent, prin faptul că nu fac treburi gospodăreşti în zilele respective.
Peste jumătate dintre români îşi sfinţesc obiectele de uz îndelungat, în rândul celor mai în vârstă obiceiul fiind cel mai răspândit.
Pe de altă parte, se poate constata o răspândire mai redusă a comportamentelor care necesită o implicare mai mare a credincioşilor.
Mai puţin de jumătate dintre ortodocşi au un duhovnic şi se spovedesc periodic, spre deosebire de catolici în rândul cărora spoveditul este un comportament practicat de peste două treimi. De asemenea, a se sfătui cu preotul la necaz reprezintă un obicei răspândit în rândul a mai puţin de jumătate dintre români, indiferent de religia lor.
În comportamentul credinciosului român (în special cel ortodox sau greco/romano-catolic) tind să se desprindă aşadar două modele: practicantul 'slab', formalizat şi afişat care este şi cel mai răspândit, şi practicantul 'tare', implicat şi mai degrabă interiorizat, care deţine ponderi mai reduse.

Sondaj / România marilor neliniști. Un studiu despre starea națiunii

2011-10-02T06:13:00.000-07:00

Cu toate că 57% dintre români consideră că fac parte dintr-un popor ghinionist, 93% sunt mândri de naționalitatea lor, arată un sondaj realizat de IRES. Acest sentiment este regăsit în proporție mai mare în rândul moldovenilor decât în rândul locuitorilor din alte zone ale țării.

Îngrijorările românilor

Printre cele mai mari îngrijorări ale românilor, în momentul de față, sunt nivelul corupției, salariile, sistemul de sănătate și prăpastia dintre oamenii bogați și cei săraci, în legătură cu care sunt îngrijorați peste 80% dintre respondenți. Aceste îngrijorări sunt urmate de cele privind sistemul de pensii, șomajul, poluarea sau starea mediului înconjurător. Din lista cuprinsă în chestionar, cea mai mică îngrijorare a românilor este situația economică personală (64%), aceștia declarând în măsură mai mare că sunt îngrijorați din pricina stării mediului înconjurător (76%) sau a conducerii țării (75%). Situația economiei țării îi îngrijorează pe tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani în măsură mai mică decât pe persoanele care au depășit această vârstă. Privitor la același aspect se observă diferențe în funcție de școlaritatea respondenților, respectiv îngrijorarea scade cu cât oamenii au studii mai înalte. Femeile manifestă o îngrijorare mult mai mare (31,7%) în ceea ce privește situația economică personală decât bărbații (18,6%). Școlaritatea pare a fi un determinant al îngrijorării persoanelor față de propria situație economică. În ceea ce privește persoanele care s-au declarat foarte îngrijorate în acest sens, proporția lor crește cu cât școlaritatea este mai scăzută. Îngrijorarea față de situația economică a copiilor sau a nepoților este mai mare în rândul femeilor, al persoanelor cu studii medii și elementare , a persoanelor care locuiesc în mediul rural și rezidenților din Moldova. În cazul persoanelor care se declară foarte îngrijorate de sistemul de sănătate, distribuția în funcție de gen relevă o proporție mai ridicată a femeilor care dau acest răspuns. În general, se remarcă în rândul femeilor o tendință de a declara în proporție mai mare îngrijorare față de diferite aspecte. Ele nu se dezic de această tendință nici în contextul îngrijorării față de sistemul de pensii: bărbați- 45,1%; femei- 55,6%.
În cazul persoanelor care se declară foarte îngrijorate de sistemul de pensii, distribuția pe vârste indică o proporție mai mare a acestui tip de răspuns în rândul persoanelor între 51 și 65 de ani (64%), fapt care poate fi explicat de apropierea de de vârsta de pensionare. În contrapartidă, tinerii între 18 și 35 de ani declară doar în proporție de 32,2% că sunt foarte îngrijorați de sistemul de pensii. Deși, în general, oamenii cu studii superioare se declară îngrijorați în măsură mai mică decât cei cu studii elementare sau medii, referitor la situația învățământului situația este puțin diferită. Astfel, persoanele cu studii superioare se declară foarte îngrijorate în privința învățământului în proporție de 49,3%, spre deosebire de cele cu studii elementare (39,7%) sau cele cu studii medii (44,8%). Locuitorii din zona de sud a țării se declară foarte îngrijorați de situația învățământului în măsură mai mare (51,2%) decât persoanele din Transilvania și Banat (40,2%) sau decât cele din Moldova (42,4%). Din nou, femeile declară în proporție mai mare decât bărbații că sunt foarte îngrijorate de salarii. (55,1% vs. 39,1%). Dintre respondenții care se declară foarte îngrijorați în privința salariilor, cea mai mare proporție o reprezintă persoanele cu studii medii (54,9%), urmate de persoanele cu studii elementare (49,2%) și, mai apoi, de persoanele cu studii superioare (36,9%). Există o relație de inversă proporționalitate între vârsta persoanelor și îngrijorarea declarată față de mediul înconjurător. Astfel, cu cât înaintează în vârstă respondenții se declară în măsură tot mai mică foarte îngrijorați de starea mediului înconjurător. Între îngrijorarea față de mediu și studiile absolvite de respondent, însă, se conturează o relație de directă proporționalitate, respectiv îngrijorarea crește odată cu nivelul de educație. (studii elementare- 28,1%; studii medii- 31,6%; studii superioare- 37,9%). Distribuția pe vârste relevă în cazul a trei întrebări (legate de conducerea țării, de politică și de nivelul corupției) o proporție mai mică a tinerilor între 18-35 de ani care se declară foarte îngrijorați de aceste aspecte față de alte categorii de vârstă. În ceea ce privește șomajul, femeile, spre deosebire de bărbați, și persoanele cu studii medii și elementare, față de cele cu studii superioare manifestă o îngrijorare foarte mare într-o mai mare proporție.

Cele mai mari problemele ale ţării

Cea mai importantă problemă a țării, așa cum este ea văzută de către respondenți, o constituie lipsa locurilor de muncă, menționată spontan de către 17% dintre respondenți. Acesteia îi urmează starea deficitară a economiei, menționată de 15% dintre aceștia, conducerea defectuoasă a țării (10%), corupția (7%), pensiile și salariile mici (6%), precum şi sărăcia oamenilor și lipsa banilor(6%). Alte mențiuni au fost sistemul sanitar deficitar, clasa politică, datoriile externe sau învățământul. Există și cei care consideră că problema cea mai importantă cu care se confruntă România în momentul de față este mentalitatea cetățenilor (3%).

Problemele personale ale românilor

În ceea ce privește cea mai mare problemă personală percepută de respondenți, aspectul menționat în cele mai numeroase cazuri a fost lipsa banilor, starea materială (23%). Și starea precară de sănătate constituie cea mai importantă problemă personală pentru o cincime dintre români. Lipsa locurilor de muncă este cea mai mare problemă a 12% dintre respondenţi, în timp ce pe 8% îi supără pensia prea mică, pe 7% salariul prea mic, iar 4% sunt îngrijoraţi pentru viitorul copiilor.

Fericire v. nefericire

Există mai mulţi români nefericiţi decât fericiţi (47% vs. 40%), în timp ce 12% dintre români nu se consideră nici fericiți, nici nefericiți. Situația economică a țării este percepută ca fiind proastă sau foarte proastă în acest moment de către 81% dintre respondenți, în timp ce doar 15% consideră că aceasta este bună sau foarte bună. Respondenții mai tineri se declară fericiți în măsură mai mare decât cei mai în vârstă. Categoria persoanelor cele mai nefericite este cea a celor între 51-65 de ani. De asemenea, persoanele cu studii superioare sunt mai fericite (51,7%) decât cele cu studii elementare (24,1%) și cele cu studii medii (38,2%).

Percepţia asupra stării economiei. Comparaţia cu trecutul

În comparație cu anul precedent, 51% dintre respondenți evaluează situația economică a țării ca fiind ceva mai proastă sau mult mai proastă, în timp ce 22% consideră că este la fel, iar 24% consideră că aceasta este ceva mai bună sau mult mai bună. Mai mult, comparând situația actuală cu cea de acum 10 ani, doar 16% consideră că este mai bună, în timp ce 75% consideră că acum este mai rea, iar 4% o văd ca fiind la fel. Percepția asupra unei situații economice foarte proaste este mai pregnantă în cazul persoanelor peste 35 de ani, decât în rândul tinerilor. De asemenea, persoanele cu studii elementare declară în măsură mai mare că situația economică a României este una foarte proastă (42,7%) decât cele cu studii medii (36,4%) sau superioare (33,2%). O situație similară se observă și în cazul distribuției în funcție de vârstă și a celei în funcție de școlaritate în cazul întrebării „Cum vedeți starea economică a țării de acum, comparativ cu acum 10 ani?”
Raportându-se la situația economică a țării de dinainte de 1989, 27% dintre respondenți consideră că situația actuală este mai bună, 4% că aceasta este la fel, în timp ce 58% o văd pe cea prezentă drept ceva mai proastă sau mult mai proastă. Persoanele cu vârste de peste 51 de ani declară în proporție mai mare decât cele între 18-50 de ani că starea economică prezentă a țării este mult mai proastă comparativ cu perioada de dinainte de Revolutie. Impresia că situația economică a țării de acum este mult mai proastă decât înainte de Revoluție este mai accentuată în cazul respondenților cu studii elementare și medii decât în cazul respondenților absolvenți de studii superioare. Persoanele care locuiesc în mediul rural declară în proporție de 45,6% că situația economică actuală a țării este mult mai proastă decât înainte de Revoluție, spre deosebire de orășeni, care dau același răspuns în proporție de 35,8%. Cu toate acestea, românii sunt optimiști, 52% dintre ei considerând că peste 5 ani economia țării va merge mai bine, în timp ce 11% consideră că aceasta va fi la fel, iar 26% sunt de părere că va fi mai proastă. Respondenții cu studii medii și superioare par a fi mai încrezători în viitor, respectiv declară în proporție mai mare decât cei cu studii elementare că situația economică a țării va fi ceva mai bună peste cinci ani.

Fericirea raportată la trecut

Gândindu-se la fericirea conaționalilor, doar 22% dintre respondenți consideră că aceștia sunt mai fericiți acum decât înainte de 1989, în timp ce 63% consideră că aceștia sunt mai nefericiți. În același timp, 2% consideră că românii sunt la fel de fericiți, în timp ce 6% cred că aceștia sunt la fel de nefericiți. Persoanele mai în vârstă, peste 51 de ani tind să afirme în măsură mai mare că oamenii sunt mult mai nefericiți acum comparativ cu perioada de dinainte de 1989. (18-35 ani- 29,2%; 36-50 ani- 37,1%; 51-65 ani- 45,8%; peste 65 ani- 40%). În cazul distribuției dup nivelul de școlaritate, datele arată că persoanele cu studii elementare și medii tind să considere că oamenii sunt mult mai nefericiți în prezent comparativ cu perioada comunistă în măsură mai mare decât cele cu studii superioare .

Motivele de nesiguranţă ale românilor

8 din 10 români cred că majoritatea oamenilor încearcă să profite de pe urma celorlalți, în timp ce 4 din 10 nu se simt în siguranță. Motivele pentru care românii nu se simt în siguranță sunt infracționalitatea (30%), greutățile financiare (27%), nesiguranța locului de muncă (8%),lipsa încrederii în oameni (6%), corupția (4%), problemele cu care se confruntă țara (4%), problemele de sănătate sau vârsta înaintată (3%), precum și conducerea țării (1%). Datele relevă o diferență semnificativă în funcție de studii în cazul personelor care declară că se poate avea încredere în cei mai mulți oameni. Astfel, gradul de încredere în semeni pare să crească odată cu nivelul de educație. Persoanele cu studii superioare declară în proporție de 26,2% că se poate avea încredere în cei mai mulți oameni, în timp ce același răspuns e dat de 15,1% dintre persoanele cu studii medii și de doar 6% dintre respondenții cu studii elementare. Sentimentul general de siguranță pare să fie mai crescut mai degrabă în cazul oamenilor cu studii superioare, a celor care locuiesc la oraș si a locuitorilor din Transilvania și Banat.

Dificultăţi de viaţă

94% dintre persoanele intervievate consideră că în momentul de față este greu sau foarte greu să îți cumperi o casă în România, la fel, 93% crezând acelaşi lucru despre a câştiga mulţi bani. 9 din 10 români consideră că este greu sau foarte greu să creşti un copil fără să îi lipsească nimic. 86% sunt de părere că este greu sau foarte greu să ai un trai decent, la fel 79% când este vorba de a înainta o plângere atunci când drepturile îți sunt încălcate și 74% când este vorba de a-ți deschide o afacere. 51,1% dintre respondenții între 51-65 de ani și 49,6% dintre respondenții peste 65 de ani consideră că este foarte greu să înaintezi o plângere în România atunci când îți sunt încălcate drepturile, proporții semnificativ mai mari decât cele ale persoanelor mai tinere care dau același răspuns. Există o relație de inversă proporționalitate între nivelul de educație și percepția conform căreia oamenii declară că este foarte greu să deschizi o afacere în România. 54,8% dintre respondenții cu studii elementare consideră că este foarte greu să deschizi o afacere în România, în timp ce aceeași părere este împărtășită de doar 30,5% dintre respondenții cu studii superioare. De asemenea, proporția persoanelor din mediul rural care declară că este foarte greu să deschizi o afacere în România este semnificativ mai mare decât cea a orășenilor care dau același răspuns. (urban- 34,9% vs rural- 49,9%) Persoanele cu vârste cuprinse între 36-65 de ani declară în proporție mai mare decât tinerii (18-35) sau persoanele în vârstă (peste 65 de ani) că este foarte greu să îți cumperi o casă. Aceeași întrebare, analizată din perspectiva școlarității, relevă faptul că persoanele cu studii superioare consideră în măsură mai mică decât ceilalți respondenți că este foarte dificilă achiziționarea unei case.
Cu precădere femeile, persoanele între 51-65 de ani și persoanele cu studii elementare tind să considere este foarte greu să ai un trai decent în România. Persoanele din mediul rural declară în măsură mai mare decât orășenii că este foarte greu să crești un copil fără ca acestuia să îi lipsească nimic. 63% dintre români consideră că un salariu de maximum 2000 RON ar permite unei persoane un trai decent în România (defalcat: 1% sub 1000 RON; 32% între 1000 și 1500 RON, iar 30% între 1501 și 2000 RON), în timp ce 23% consideră că suma ideală ar fi între 2001 și 3000 RON, 7% că aceasta este între 3001 și 4000 RON, iar 3% consideră că aceasta ar trebui să depășească 4000 RON. O pensie care să permită un trai decent este de sub 1500 RON pentru 62% dintre români, în timp ce pentru 23% aceasta ar trebui să se situeze în intervalul 1501-2000 RON, iar 9% consideră că ar trebui ca această sumă să fie între 2001 și 3000 RON. 3% dintre respondenți consideră că o pensie decentă ar trebui să depășească suma de 3000 RON. În ultimul an, doar 13% dintre români consideră că ar fi avut tot ce le-a trebuit, în timp ce 8% consideră că au avut destul de mult din ceea ce le-a trebuit; în același timp, 45% au simțit că le-au lipsit unele lucruri, iar 32% cred că le-au lipsit foarte multe lucruri. Bărbații consideră că au avut tot ce le-a trebuit în proporție mai mare decât femeile, acestea declarând, în același timp, în proporție mai ridicată că le-au lipsit foarte multe lucruri. Persoanele cu studii superioare declară în măsură net mai scăzută cum că le-ar fi lipsit unele lucruri pe parcursul ultimului an decât persoanele care au absolvit studii medii sau elementare. Mediul de rezidență este un alt factor relevant în acest sens, persoanele din mediul rural considerând că le-au lipsit anumite lucruri în proporție mai ridicată decât cele din mediul urban; mai mulți locuitori din Moldova declară că le-au lipsit unele sau foarte multe lucruri în ultimul an decât locuitori din Transilvania, Banat sau Sudul țării.

Percepţii asupra perspectivelor generaţiei viitoare

Doar 10% dintre persoanele intervievate consideră că majoritatea tinerilor care termină o facultate în România au șanse să își găsească un loc de muncă, iar, în acest context, 73% l-ar sfătui pe un tânăr care are șanse să își găsească un loc de muncă în străinătate să plece, în timp ce doar 25% l-ar sfătui să rămână în România. Această tendință a fost mai pronunțată în cazul respondenților cu vârste între 18-35 de ani (81,9%) și a celor cu vârste între 36-50 de ani (74,9%).

Optimism vs. Pesimism

Românii dau dovadă de optimism, în ciuda îngrijorării sau a nefericirii declarate: 73% sunt de acord cu afirmația „Am încredere în viitor” (acordul cu această afirmație fiind mai răspândit în rândul tinerilor între 18 și 35 de ani și al celor cu studii superioare), iar 62% sunt de acord cu afirmația „Cred că situația economică a țării se va îmbunătăți în următorii 10 ani. Mai mult, 70% sunt de acord cu afirmația „Românii sunt mai inteligenți decât majoritatea europenilor” (opinie care pare mai răspândită în rândul femeilor, al persoanelor cu studii elementare sau medii și în rândul moldovenilor), iar 57% sunt de acord cu afirmația „Tinerii educați după Revoluția din 1989 vor duce la schimbarea radicală a clasei politice din România în următoarele decenii” (afirmație cu care persoanele cu studii medii și superioare sunt de acord în măsură mai mare decât cele cu studii elementare). În același timp, 83% dintre aceștia își exprimă acordul cu afirmația „Cea mai mare problemă a țării o constituie clasa politică” (lucru cu care sunt în dezacord în măsură mai mare tinerii între 18 și 35 de ani), la fel 48% cu afirmația „Nu mai există nici o șansă pentru România, lucrurile vor merge din ce în ce mai rău”. Se remarcă o ambiguitate în atitudinile românilor, care oscilează între optimism și pesimism.
Raportarea românilor la ţara lor

Mai mult de 90% dintre respondenți sunt de părere că majoritatea oamenilor bogați din România au făcut avere în mod necinstit, în timp ce doar 4% consideră că aceștia au făcut avere în mod cinstit. Mai mulți români consideră că țara în care trăiesc este necivilizată decât că aceasta ar fi civilizată (52% vs. 44%). Persoanele sub 35 de ani consideră că România nu este o țară civilizată în măsură mai mare decât cele trecute de această vârstă, la fel persoanele cu studii elementare în comparație cu cele care au absolvit studii medii sau superioare. Pe de altă parte, țara este considerată ca fiind frumoasă de 88% dintre respondenți (răspunsuri cumulate în urma utilizării unei scale de 10 puncte, unde 1 înseamnă „deloc”, iar 10 înseamnă „foarte” de la valoarea 6 la 10); în același timp doar 23% dintre aceștia consideră că România este bine condusă, 34% că este sigură, 25% că este dezvoltată din punct de vedere economic. Pe de altă parte, 63% consideră că țara este coruptă.

Credinţă, informare şi drepturi cetăţeneşti

85% dintre românii care cred în Dumnezeu (95%) se bazează în mare sau foarte mare măsură pe ajutorul divin atunci când au greutăți, iar 45% sunt de părere că lucrurile ar merge mai bine în România dacă liderii religioși s-ar implica în politică (20% - sigur da, 25% probabil da).
Femeile se bazează pe ajutorul de la Dumnezeu în măsură mai mare decât bărbații, iar proporția în care românii se bazează pe ajutorul divin scade odată cu creșterea nivelulului de școlaritate. Și pentru persoanele din mediul rural, acest sprijin este important în măsură mai mare decât pentru cele din mediul urban. Femeile și rezidenții din mediul rural consideră în măsură mai mare că lucrurile ar merge mai bine în țară dacă liderii religioși s-ar implica în politică, la fel persoanele cu studii elementare și medii în comparație cu cele cu studii superioare. 7 din 10 români sunt de părere că oamenii obișnuiți sunt neputincioși (această opinie fiind mai răspândită în rândul femeilor și a persoanelor cu studii elementare sau medii), spre deosebire de cei 29% care consideră că oamenii obișnuiți pot schimba ceva. Un sfert dintre persoanele intervievate sunt de părere că drepturile cetățenești le sunt respectate în mare sau foarte mare măsură, în timp ce restul de trei sferturi consideră că aceste drepturi le sunt respectate în mică sau foarte mică măsură. Persoanele trecute de vârsta de 50 de ani tind să creadă în măsură mai mare că drepturile nu le sunt respectate, la fel persoanele cu studii elemntare sau studii medii. Ardelenii consideră că aceste drepturi cetățenești le sunt resepctate în proporție mai mare decât moldovenii sau locuitorii din Sud și Dobrogea. 70% dintre persoanele intervievate declară că sunt interesate de știrile și informațiile despre ceea ce se întâmplă în țară, în timp ce 29% declară că că acestea le interesează în mică sau foarte mică măsură. În cazul femeilor, interesul pentru aceste informații este mai redus decât în cazul bărbaților, la fel în rândul persoanelor sub 35 de ani, comparativ cu cele mai în vârstă. Ancheta a fost realizată telefonic, pe un eșantion reprezentativ la nivel național de 1383 de indivizi de 18 ani și peste.

Sondaj / Instanțele de judecată "ocrotesc" dreptul de acces la informații

2011-09-28T08:46:00.000-07:00

Constituţia României şi Legea 544/2001 garantează accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, ca unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice. Dincolo de dreptul individual de acces la informaţii, legea recunoaşte importanţa pe care mass-media o are în concretizarea dreptului cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public.
Transparency International Romania (TI-România) celebrează în anul 2011 Ziua internațională a Dreptului de a Ști prin publicarea unui studiu având ca tema transparența instanțelor din Romania. Studiul pune în lumină măsura în care judecătoriile, tribunalele și curțile de apel, chemate să ocrotească dreptul cetățeanului de a ști, atunci când acesta este îngrădit de celelalte puteri ale statului, răspund la solicitările de informații care vizează aspecte ce țin de administrarea actului de justiție sau de funcționarea instanțelor, respectiv măsura în care instanțele însele respectă dispozițiile a Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public.
În prima jumătate a anului 2011, TI-România a transmis tuturor instanțelor din țară o baterie de opt cereri de informații, conținând un total de 47 de întrebări privind diferite informații cu caracter public relevante pentru perioada 2008-2010, din următoarele arii tematice: ajutor public judiciar; buget; compartimentele instanțelor; distribuirea aleatorie a dosarelor; magistrați și grefieri: număr și organizare; regulament și organizare; sesizări și sancțiuni; statistica judiciară.
Toate cererile au fost transmise prin fax fiecărei instanțe, însoțite de solicitarea de a transmite răspunsul în format electronic.
Prelucrarea răspunsurilor s-a făcut din punct de vedere statistic, atât la nivelul tuturor instanțelor, cât și pe grade de jurisdicție și geografic, pentru fiecare curte de apel, prin raportare la numărul total de 47 întrebări adresate fiecărei instanțe. Studiul urmăreşte să pună în evidenţă dacă instanţele au răspuns sau nu la solicitările formulate şi dacă acestea sunt pertinente/relevante pentru întrebările adresate, fără a prezenta o analiză a informaţiilor furnizate.
Totodată studiul evidenţiază distinct răspunsurile care fac trimitere la informaţiile disponibile pe site, precum şi pe cele care reprezintă doar un răspuns parţial.
Secțiunea finală a acestui Studiu prezintă câteva elemente calitative derivate din răspunsurile primite, punând în evidență modul în care unele instanțe înțeleg să interpreteze și să aplice legea.

Selecție de non-răspunsuri
Prezenta secţiune conţine extrase din răspunsurile primite de la instanţele judecătoreşti. Acestea au fost selectate pentru a ilustra modul în care sunt înţelese şi aplicate dispoziţiile legale, precum şi pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la principalele probleme întâmpinate în accesarea DREPTULUI DE A ŞTI, iar nu pentru a constitui un clasament cu privire la calitatea răspunsurilor primite.
Judecătoria Marghita
“Nu putem indica datele de contact ale acestora [coordonatorii de departamente] fiind date cu caracter personal.”
Tribunalul Prahova
“Referitor la numărul total de astfel de cazuri [in care distribuirea dosarelor s-a repartizat manual], nu deținem o asemenea evidenta.”
Judecătoria Odorheiu Secuiesc
“Nu va putem furniza numărul cererilor formulate in cursul anului 2010 având in vedere ca justițiabilul solicita completului care soluționează cauza acordarea ajutorului public judiciar, ceea ce ar implica răsfoirea a 4.922 de dosare înregistrate in anul 2010.”
Judecătoria Filiași
“In măsura in care veți solicita comunicarea unei astfel de hotărâri, va învederam ca avem toata solicitudinea de a da curs cererii dvs.” – răspuns la cererea unei copii a regulamentului de constituire a completelor de judecata
Judecătoria Giurgiu
“Va comunicam ca nu va putem furniza aceasta informație deoarece nu se tine o evidenta a cererilor de ajutor public judiciar si nici a încheierilor pronunțate in soluționarea acestora.”
Judecătoria Gherla
“Conform DEX online, LOCATIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ۰ Chirie plătita pentru anumite lucruri luate in folosința temporara. Presupunem ca doriți sa știți daca încăperile instanței sunt proprietate publica sau sunt închiriate. Precizam ca imobilele folosite de instanța sunt in întregime proprietatea Statului Roman.“
Tribunalul Tulcea
“Nu va putem pune la dispoziție datele de contact ale persoanelor ce coordonează compartimentele prevăzute pentru ca sunt date cu caracter personal, si nu s-a făcut dovada ca asociația solicitanta este operator de date cu caracter personal, iar pe de alta parte nu se justifica un interes sub acest aspect.”
Judecătoria Medgidia
“Nu exista o evidenta statistica a numărului de cauze care nu au fost repartizate aleatoriu, iar permisiunile de administrare a aplicației ECRIS de gestiune a dosarelor, date personalului instanței, nu permit generarea unui raport după acest criteriu.”
Judecătoria Sebeș
“Cererile prin care solicitați sa va comunicam:
1. numărul de personal si pregătirea/calificarea acestuia din cadrul fiecărui compartiment – va rugam sa va adresați Curții de Apel Alba Iulia;
2. numărul de abateri disciplinare constatate in cursul anilor 2008-2010 si
3. numărul de sancțiuni cu caracter administrative aplicate întregului personal in cursul anilor 2008-2010 – va rugam sa va adresați Consiliului Superior al Magistraturii pentru magistrați si Curții de Apel Alba Iulia pentru grefieri.”
Judecătoria Craiova
“Nu vă putem comunica în copie bugetul instanţei, planul anual de investiţii, valoarea totală a drepturilor salariale plătite magistraţilor şi personalului auxiliar în perioada 2008-2010, având în vedere că aceste informaţii nu au caracter de interes public, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 544/2001. […]
În ceea ce priveşte numărul de sesizări cu caracter administrativ, numărul de abateri disciplinare, de sancţiuni cu caracter administrativ aplicate întregului personal în cursul anilor 2008-2010, vă comunicăm că aceste informaţii nu au caracter de interes public, potrivit Legii nr. 544/2001. […]
În ceea ce priveşte numărul hotărârilor fiecărui complet de judecată, vă informăm că această informaţie nu are caracter de interes public, potrivit Legii nr. 544/2001. ”
Diverse Judecătorii
“Nu exista o statistica a numărului de hotărâri pronunțate de fiecare complet in parte, motiv pentru care nu va putem comunica informațiile solicitate in legătura cu acest aspect.”
O primă analiză a studiului arată că peste jumătate din numărul întrebărilor formulate au primit un răspuns pertinent. Rezultatul este departe de a fi îmbucurător, căci situația „normală” ar fi fost aceea în care rata de răspuns să se apropie de 100% într-un stat de drept democratic în care legea care ocrotește accesul la informații a intrat în vigoare acum 10 ani.
Astfel, lipsa răspunsurilor la aproximativ 30% din întrebări apare ca deosebit de îngrijorătoare, cu atât mai mult cu cât acestea vin din partea instanțelor de judecată care sunt chemate tocmai la a ocroti dreptul de acces la informații.
Proporția mare de refuzuri de a furniza informații despre elementele administrative ale funcționării instanțelor denotă și faptul că personalul însărcinat cu aplicarea Legii nr. 544/2001 nu cunoaște dispozițiile legii sau nu le aplică în mod corespunzător.
Întrebările cele mai incomode, și deci cu cea mai mică rată de răspuns, rămân, asemenea concluziilor din toate studiile de acest gen, cele referitoare la aspectele financiare, deși instanțele judecătorești funcționează tot din banii contribuabililor și în spațiul public au existat nenumărate discuții despre subfinanțarea sistemului.
Îngrijorătoare apare și rata mare de refuzuri de a furniza informații referitoare la programul diferitelor compartimente cu publicul sau locația acestora în cadrul instanțelor. Acest fapt pune în evidență o slabă preocupare pentru asigurarea unui serviciu public de calitate care să răspundă nevoilor justițiabilului și care să vină în întâmpinarea nevoilor non-jurisdicționale ale acestora, în raporturile cu instanțele.
Transparency International România atrage atenția că nivelul de transparenţă al instanţelor judecătoreşti cu privire la acele aspecte care sunt de interes public este nepermis de scăzut şi că perpetuarea acesteia este de natură să atragă creşterea gradului de insatisfacţie şi neîncredere al cetăţenilor faţă de justiţie.
Transparency International România apreciază că rezultatele Studiului pun în evidenţă o slabă cunoaştere sau aplicare a dispoziţiilor legale, şi nu o problemă de vid legislativ sau de lipsă de pârghii şi instrumente. În acest context TI-România solicită Consiliului Superior al Magistraturii formularea unei politici publice de creştere generală a gradului de transparenţă a instanţelor, cu atât mai mult cu cât asigurarea transparenţei este un deziderat major al noii Strategii Naţionale Anticorupţie.

Documentar / Avortul aproape dublează riscul de afecțiuni mentale

2011-09-22T08:13:00.000-07:00

Un meta-studiu de mare amploare, publicat de prestigiosul periodic "Jurnalul Britanic de Psihiatrie" pe 1 septembrie 2011 arată că avortul aproape dublează riscul de afecțiuni mentale și că la fiecare zece tulburări de acest fel ale femeilor, una este legată direct de avort.
Creșterea riscului de afecțiuni psihice variază între 34% și 230%, în funcție de tulburarea studiată, astfel: tulburări anxioase – risc crescut cu 34%, depresie – 37%, abuz de alcool – 110%, uz/abuz de droguri "ușoare" – 220%, comportament suicidar – 155%.
Meta-analiza are la bază 22 de studii publicate anterior și un număr de 877.181 subiecți consultați. Aceasta este cea mai importantă estimare asupra relației între avort și problemele de sănătate mentală disponibilă la ora actuală în literatura mondială.
Dr. Priscilla Coleman de la Bowling Green State University, liderul echipei care a derulat cercetarea, afirmă că documentul are ca scop să prezinte o analiză imparțială a celor mai importante dovezi disponibile, care situează avortul printre factorii de risc în apariția problemelor de sănătate mentală.
Există așadar riscuri reale asociate avortului, care ar trebui făcute cunoscute femeilor, la consilierea dinaintea întreruperii de sarcină, a declarat dr. Coleman pentru presa de specialitate. "Acest studiu oferă o estimare exhaustivă a riscurilor apariției tulburărilor mentale asociate cu avortul, disponibile în literatura de profil. Rezultatele relevă risc moderat până la crescut de apariție a problemelor de ordin psihic, post-avort. Aceste informații trebuie folosite de personalul medical calificat, alături de remedii dovedit eficiente".
Documentul este o meta-analiză, adică o sinteză de date apărute în studii publicate anterior. Doar studiile care au întrunit criterii metodologice foarte stricte au fost luate în considerare; în concluzie, rezultatele obținute sunt mult mai credibile decât rezultatul unui singur studiu sau decât o simplă evaluare calitativă, datorită multitudinii de date încorporate și a metodelor obiective în combinarea efectelor.
"Lucrarea este publicată într-un jurnal prestigios, Jurnalul Britanic de Psihiatrie, considerată una dintre publicațiile mondiale de top în domeniu. Acest lucru înseamnă că lucrarea a fost îndelung analizată de oameni de știință de notorietate, iar rezultatele sunt acceptate de practicanții în domeniu din întreaga lume", a mai spus Coleman.

Documentar / Cannabis, pro sau contra?

2011-09-13T08:14:00.000-07:00

Din punct de vedere legal, marijuana este alcătuită din frunzele şi florile uscate ale plantei Cannabis sativa. Canabisul este una dintre cele mai vechi şi mai importante plante cultivate de-a lungul istoriei. Acesta a fost cultivat timp de cel puţin 6000 de ani. În special în China, trecerea de la vânătorul-culegător din epoca pietrei la agricultorul primitiv care pune bazele aşezărilor umane s-a datorat parţial şi faptului că oamenii au putut cultiva Cannabis, creând astfel numeroase produse din această plantă cu o gamă largă de întrebuinţări.
Din tulpina plantei de Cannabis se produce fibra de cânepă, foarte lungă şi rezistentă, folosită pentru a confecţiona frânghii, plase de pescuit, pânză şi hârtie cu o durabilitate renumită. Se presupune că locuitorii Chinei din epoca pietrei şi-au înlocuit îmbrăcămintea făcută din blană de animale cu una din fibră de cânepă. Confecţionarea hainelor de cânepă s-a dezvoltat ca urmare a producerii plaselor de pescuit din fibre tot mai fine. Cea mai veche hârtie, descoperită în mormintele din provinciaShensi (China) şi având peste 2100 de ani, este făcută din fibre de cânepă. Hârtia din fibre de cânepă este apreciată pentru longevitatea ei şi pentru rezistenţa la rupere. În prezent, se mai produc din fibre de cânepă unele Biblii în ediţii de lux, unele cărţi rare şi manuscrise precum şi unele bancnote.

Frunzele şi florile de canabis uscate constituie marijuana, dar şi ele au fost folosite, împreună cu rădăcina, în prepararea a numeroase medicamente. Cea mai veche carte de farmacologie, scrisă cu 4000 de ani în urmă în China, prescrie preparate pe bază de marijuana pentru tratamentul malariei, a bolii Beri-Beri, a constipaţiei, a durerilor reumatice, a lipsei de concentrare şi a „bolilor femeieşti” (probabil dureri menstruale). Timp de milenii, tămăduitorii şi medicii din toată lumea au folosit marijuana pentru diferite dureri uşoare până la sfârşitul secolului al XIX-lea când marijuana a început să fie înlocuită cu aspirina. Legea privind Taxa Marijuana promulgată în 1937 (1937 Marijuana Tax Act) a determinat, de fapt, scoaterea în afara legii a marijuanei şi a eliminat posibilitatea de a mai prescrie marijuna în scopuri medicale în Statele Unite.
Seminţele de cannabis au fost, timp de mii de ani, un aliment de larg consum – unul dintre vechile „grânare” ale Chinei – până când au fost înlocuite acum 2000 de ani de noile grâne, de altfel, mult mai plăcute la gust. Seminţele de cannabis sunt cultivate şi la oră actuală în URSS[1], Chile şi alte câteva ţări ca hrană pentru animale şi păsări, dar mai ales pentru uleiul seminţelor. Odată extras din seminţe, uleiul de cannabis este similar uleiului de in şi poate fi folosit în calitate de combustibil şi lubrifiant, dar şi la fabricarea vopselelor şi a lacurilor.
În mod firesc, această plantă folositoare a fost dusă din Asia în toată lumea civilizată. Cultivarea cannabisului s-a răspândit rapid către vest şi în timpul romanilor era crescut în aproape toate ţările europene. Europenii cultivau cannabisul şi pentru a fi utilizat în medicină, dar mai ales pentru fibrele sale din care se confecţiona frânghie, pânză şi hârtie. În Asia şi Africa de vest, se prefera obţinerea marijuanei în locul fibrei de cânepă şi se fuma în ritualuri şi pentru plăcere.
Pelerinii care au venit din Anglia în 1632 au adus sămînţa de cânepă pentru a face frânghie şi pânză ţesută de casă. Fibra de cânepă era atât de importantă pentru marina britanică - pentru velatura navelor - încât coloniştilor li se acordau bonificaţii pentru a cultiva cânepa; în unele state coloniştii plăteau penalităţi dacă nu plantau cânepă. Industria cânepei s-a dezvoltat atât de mult încât în timpul Războiului Civil, creşterea cânepei ocupa locul doi, după bumbac, în cadrul industriilor agricole din Sud.
Cannabisul creşte acum aproape peste tot în lume, de la Cercul Polar până la Ecuator, de la nivelul mării până la peste 2000 de metri în Himalaya. De fapt, este planta cea mai larg răspândită dintre plantele cultivate, ceea ce atestă atât tenacitatea şi adaptabilitatea plantei cât şi utilitatea ei, versatilitatea şi valoarea economică.
Spre deosebire de multe alte plante cultivate, cannabisul nu şi-a pierdut abilitatea de a supravieţui fără ajutor uman. Ori de câte ori condiţiile ecologice permit, cannabisul „evadează” din area cultivată, creşte spontan producând plante „sălbatice”. Cannabisul buruienos creşte în America, excepţie făcând zonele aride şi muntoase din vest şi sud-est. Cel mai bine creşte pe „cureaua porumbului”, în centrul ţării. Aici se găsesc rămăşiţele fermelor de cânepă plantată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a face faţă unei lipse de frînghie din timpul războiului.

O plantă atât de adaptabilă, adusă într-o varietate de medii şi apoi crescută pentru a fi utilizată în confecţionarea de produse din tulpină, seminţe, frunze sau flori, a evoluat în diferite ecotipuri şi varietăţi cultivate. Aceste varietăţi ale plantei s-au adaptat la condiţii locale de cultivare şi sunt potrivite pentru scopul pentru care au fost aduse. Iată de ce există o diversitate foarte mare în cadrul unei singure specii, Cannabis sativa.
Varietăţile de cânepă cu fibra lungă provin din plante înalte, cu tulpina dreaptă. Varietăţile de seminţe produc o cantitate mare de seminţe pe plante stufoase sau produc seminţe mari, bogate în ulei. Plantele buruienoase sunt robuste, pot trăi cu puţină apă sau nutrienţi şi dezvoltă seminţe mici care germinează numai în condiţiile potrivite. Mult mai importante pentru cititorii acestei cărţi sunt varietăţile de marijuana, care diferă în ceea ce priveşte mărimea şi productivitatea, culoarea seminţelor şi a florilor, momentul înfloritului, gusturile şi miresmele şi, mai ales, în ceea ce priveşte potenţa.
Pentru majoritatea plantelor, potenţa (cât de puternică sau psihoactivă este marijuana) este un factor genetic. Potenţa unei plante este moştenită de la mamă (purtătoarea de seminţe) şi de la tată (polenizatorul). Cultivatorii de marijuana ar trebui să planteze seminţe din marijuana din care au fumat şi care le place deoarece marijuana din aceste seminţe o să fie similară în potenţă cu cea a „părinţilor”. Scopul cultivatorilor de marijuana este să aleagă seminţe potente şi să se îngrijească ca acestea să se dezvolte sănătos şi complet, până ajung la stadiul maturităţii. Natura şi planta vor avea grijă de restul.

Documentar / FUMATUL ÎN PRIMELE 30 DE MINUTE DUPĂ TREZIRE CREŞTE CU 79% RISCUL ÎMBOLNĂVIRII DE CANCER PULMONAR

2011-09-08T03:30:00.000-07:00

Fumatul este, de obicei, văzut ca o slăbiciune relativ inofensivă şi tratat cu îngăduinţă. În realitate, fumatul este o boală cronică, dependenţa de nicotină. Cu cât mai multe ţigări fumăm într-o zi, cu atât creşte şi riscul îmbolnăvirii. Însă, în ce măsură este important momentul în care fumăm prima ţigară? Riscul la care ne supunem organismul este la fel de mare dacă fumăm prima ţigară de cum ne-am trezit, sau după un număr de ore?

Un studiu realizat de cercetatorii Colegiului de Medicină Penn State din Marea Britanie, pe un eşantion reprezentativ de 4.776 de persoane fumătoare, bolnave de cancer pulmonar şi de 2.835 de persoane fumătoare, cu plămâni aparent sănătoşi, şi publicat în revista 'Cancer', arată că pacienţii care fumează în primele 30 de minute după trezire sunt cu 79% mai predispuşi să dezvolte cancer pulmonar decât cei care amână fumarea primei ţigări cel puţin cu 1 oră de la momentul trezirii.
Explicaţia: Persoanele nerăbdătoare să fumeze prima ţigară în prima jumătate de oră de la trezire, inhalează o cantitate mare de nicotină pentru a-şi satisface nevoia de drog (dat fiind că în timpul somnului se sistează aportul de drog) şi, o dată cu aceasta, inhalează şi mai mult gudron - responsabil de efectele toxice ale fumului de tutun. Totodată, studiul arată că prima ţigară fumată în primele 30 de minute de după trezire influenţează modul în care persoana va fuma şi restul ţigărilor în acea zi. Astfel că persoana va fuma în acea zi cu aceeaşi intensitate pentru a inhala o cantitate mare de nicotină de care are nevoie şi, indirect, substanţele toxice, cancerigene.
Un alt studiu publicat în revista 'Cancer', realizat, de această dată pe un eşantion de 1.850 fumători sănătoşi şi pe 1.055 fumători bolnavi de cancer la cap şi la gât, a demonstrat că prima ţigară fumată în primele 30 de minute de la trezire creşte riscul de îmbolnăvire de cancer la nivelul capului şi al gâtului cu 59%.
'Nevoia imperioasă de a aprinde o ţigară este manifestarea unei boli: dependenţa de nicotină. Iar când această nevoie este mai acută, încă de la primele ore ale dimineţii, este un semn clar al intensităţii dependenţei. Clasificarea internaţională a bolilor realizată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) plasează nicotina în rândul substanţelor care creează dependenţă, adică este un drog. Prin urmare, dependenţa de nicotină care apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentală şi comportamentală.', a declarat Dr. Magdalena Ciobanu Coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Prof. Karl Fagerstrom din Suedia a propus în urmă cu mai mult de 15 ani testul care îi poartă numele şi care astăzi este acceptat la nivel internaţional ca instrument de evaluare obiectivă a dependenţei nicotinice (Anexa 1). Timpul în care se instalează dependenţa de nicotină depinde de cantitatea de ţigări fumată, de vârsta de debut, de sex (la femei se instalează mai greu dar şi renunţarea este mai dificilă) dar şi de anumiţi factori genetici - persoanele care au un defect la nivelul genei ce codifică citocromul P450, o proteină ce participă la degradarea nicotinei, fumează mai puţin şi renunţă mai uşor.
Este important să nu ne amăgim cu ideea că suntem 'doar' fumători ocazionali. Pe lângă faptul că riscăm ca, în timp, să devenim dependenţi de nicotină, nu trebuie să fiţi un fumător împătimit pentru a fi expus riscurilor de îmbolnăvire. Studii recente au demonstrat faptul că atât la femeile fumătoare cât şi la bărbaţi, consumarea a 1 - 4 ţigări pe zi este asociată cu un risc semnificativ mai mare de deces în urma bolilor de inimă, iar femeile sunt în mod special predispuse spre cancerul pulmonar şi spre boli de inimă.
'De la o atitudine aparent socială la boală e doar un pas. Nicotina, livrată prin fumul de tutun, ajunge în 6-7 secunde la creier, unde determină secreţia de dopamină, serotonină, noradrenalină, substanţe care activează 'circuitul recompensei' - o reţea de neuroni responsabilă de producerea stării de satisfacţie, a plăcerii când faci un anume lucru sau ingerezi, inhalezi o anume substanţă. În timp, asocierea ţigării cu anumite momente ale zilei, contexte şi stări determină fumătorul să reacţioneze precum în experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei şi imediat acţiunea pentru obţinerea acesteia - aprinderea ţigării. De aici şi necesitatea compulsivă de a intra în posesia tutunului - obiectul care te face să te simţi mai bine sau care îţi înlătură un disconfort. Persoana dependentă de nicotină resimte această nevoie cu cea mai mare intensitate dimineaţa, după abstinenţa din timpul nopţii. Un semnal care nu este urmat de recompensă declanşează frustrare. Semnalul poate fi însă atât extern (ocaziile care 'nu merg' fără o ţigară) cât şi intern (scăderea concentraţiei sanguine a nicotinei sub nivelul care menţine activ circuitul recompensei).'a declarat Dr. Magdalena Ciobanu, Coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Dependenţa de tutun este o boală cronică. Şi, ca orice boală, benficiază de un tratament medicamentos şi de îngrijire din partea medicului. În România, Programul Naţional Stop Fumat îşi propune să îi ajute pe acei oameni care îşi doresc din tot sufletul să renunţe la fumat şi au nevoie de ajutor de specialitate. O echipă de medici şi psihologi specializaţi în tabacologie, prezenţi în centrele Stop Fumat şi implicaţi cu sufletul în acest proiect, stau în slujba celor care vor şi cred că pot renunţa la această boală deosebit de gravă - dependenţa de nicotină. Datele de contact ale medicului şi ale psihologului pot fi găsite pe site: www.stopfumat.eu şi la la Tel Verde: 0800878673 (apelabil gratuit doar din Romtelecom) sau la 021 3356920.
În ciuda faptului că, la nivel mondial peste 5 milioane de oameni mor anual din cauza fumatului, dependenţa de nicotină este o boală cronică ce poate fi prevenită sau tratată cu ajutor medical de specialitate.

Documentar / S-a descoperit o stea care n-ar trebui să existe

2011-09-04T02:49:00.000-07:00

Astronomii au descoperit o stea care nu trebuie să existe în conformitate cu o teorie larg acceptată până acum, deoarece compoziţia este într-o "zonă interzisă", conform unui studiu publicat în revista Nature.

Ceea ce astronomii au descoperit în constelaţia Leului, este o stea mai puţin masivă decât Soarele şi este alcătuită aproape în întregime din hidrogen şi heliu, având cea mai mică cantitate cunoscută de elemente chimice mai grele, pe care astronomii le numesc "metale". "O teorie larg acceptată presupune că stele de acest fel, cu masă mică şi cantităţi extrem de mici de metale, nu ar trebui să existe" , spune Elisabetta Caffau, de la Universitatea din Heidelberg, în Germania. Astfel, "a fost o surpriză de a descoperi, pentru prima dată, o stea în această zonă interzisă" , a declarat astronomul.

Documentar / Cum arată un minut pe internetul românesc

2011-08-24T07:07:00.001-07:00

Într-un minut pe internetul românesc sunt 36.554 de vizitatori unici, se înregistrează 10.220 de căutări, 36.659 de vizite şi 67.659 de afişări, iar cele mai vizitate siteuri sunt cele de sport şi de ştiri. Acestea sunt rezultatele unui studiu făcut de trafic.ro, cu ocazia lansării noilor statistici în timp real. Pentru studiu a fost ales minutul cu cele mai mult afişări de vineri 12 august, de la 14:05:00 la 14:05:59. A fost un minut încărcat, în comparaţie cu media lunii iulie, când s-au înregistrat 8120 de vizite şi 44980 de afisari pe minut.
Peste 10 200 de căutari pe minut, majoritatea pe Google
În minutul analizat au fost înregistrate 10.220 de căutari, ceea ce înseamnă mai mult de 167 de căutari pe secundă. Dintre acestea, 98% au fost pe Google, 1,6% pe Yahoo şi 0,4% pe Bing. Iata şi topul cuvintelor cheie utilizate: jocuri (122 de căutari), ziare (76 de căutari), jocuri online (62 de căutări), rezultate bac (30 de căutări), sport (20 de căutări), dex (18 de căutări), mersul trenurilor şi cazare păltiniş (câte 17 căutări), horoscop (16 căutări) şi vremea (13 căutari).
În medie într-un minut, conform statisticilor de pe luna iulie, se fac aproximativ 6260 de căutări pe motoarele de căutare.
Prin celelalte servicii ale sale, Google a fost, de asemenea, şi cel mai bun referrer pentru siteurile româneşti în minutul respectiv, cu 278 de clickuri înregistrate, urmat în ordine de facebook (cu 116 clickuri), e-ziare.ro (103 clickuri), retete-gustoase.ro (54 de clickuri), prosport.ro (49 de clickuri), gsp.ro (33 de clickuri), ziar.com (29 de clickuri), adevarul.ro (24 de clickuri), click.ro (20 de clickuri), sport.ro şi stirileprotv.ro (cu câte 17 clickuri).
Într-un minut, numai 474 de vizitatori au intrat pe siteurile româneşti de pe dispozitive mobile
În medie într-un minut, pe siteurile din trafic.ro, navighează folosind dispozitive mobile aproximativ 90 de vizitatori, conform statisticilor din luna iulie. În minutul analizat, numărul acestora era de peste 5 ori mai mare, înregistrându-se 474 de vizitatori. În total s-au vizualizat 704 pagini, ceea ce a însemnat un număr mediu de aproximativ 1,5 pagini pe vizitator.Majoritatea celor conectaţi la internet a provenit din reţelele Orange şi Vodafone şi a folosit în special dispozitive Apple.
Vineri, la 14:05, cele mai vizitate siteuri erau cele de sport şi de ştiri
Statisticile trafic.ro pentru minutul 14:05 arată că cele mai vizitate erau primele pagini ale siteurilor: sport.ro (754 afişări), cancan.ro (450 afişări), click.ro (340 afişări), okazii.ro (238 afişări), ziare.com (221 afişări), hotnews (220 afişări), miniclip.ro (178 afişări) şi fisierulmeu.ro (149 afişări).

Documentar / 8,7 milioane de specii de organisme vii

2011-08-24T00:34:00.000-07:00

Pe Planetă trăiesc 8,7 milioane de specii de organisme vii, din care 6,5 milioane pe uscat şi 2,2 milioane, în mediul acvatic, potrivit celei mai precise estimări realizate vreodată, publicate în Statele Unite şi preluate de AFP.
Din cele 8,7 milioane de specii animale sau vegetale, numai 1,23 (adică 14,1% din total) au fost descoperite, descrise şi catalogate până în prezent, precizează cercetătorii de la Census of Marine Life (Recensământul vieţii marine), autorii studiului apărut în revista americană PLoS Biology.
Estimarea, realizată pe baza analizelor efectuate cu ajutorul ultimelor tehnici taxonomice, permite restrângerea semnificativă a cifrelor avansate înainte, care mergeau de la trei la o sută de milioane de specii vii.
'Problema a frământat de-a lungul secolelor mulţi oameni de ştiinţă şi rezultatul nostru, asociat cu alte cercetări asupra răspândirii şi numărului speciilor, este deosebit de important deoarece activităţile umane şi impactul lor accelerează rata extincţiei', spune Camilo Mora, principalul autor al studiului.
Potrivit lui, 'multe specii ar putea dispărea chiar înainte să aflăm de existenţa lor, funcţia lor unică în ecosistem şi potenţiala lor contribuţie la îmbunătăţirea vieţii oamenilor'.
Lista roşie, întocmită de Uniunea internaţională pentru conservarea naturii (UICN) şi publicată recent, menţionează 59.508 specii supravegheate, dintre care 19.625 sunt ameninţate cu dispariţia, arată Boris Worn de la Universitatea Dalhousie (Halifax, Canada), coautor al studiului. Acest lucru înseamnă că organismul internaţional specializat supraveghează mai puţin de 1% din speciile de pe planetă, adaugă el.
Cercetătorii apreciază că există 7,77 milioane de specii animale, din care 953.434 au fost descrise şi clasificate.
Mai există 298.000 specii vegetale, din care au fost catalogate 215.644.
Pe Pământ sunt şi 611.000 specii de ciuperci şi tipuri de mucegai, din care 43.271 clasificate.
Cercetătorii estimează că există 36.400 specii de protozoare, organisme unicelulare care au anumite comportamente animale (mişcarea, de exemplu).
Până acum, au fost inventariate 8.118.
Oamenii de ştiinţă au mai identificat 27.500 de specii de alge, diatomee (alge unicelulare) şi mucegaiuri de apă, din care 13.033 au fost catalogate.

Şleauri / Întrebarea e: Dumnezeu ce vrea?

2011-08-22T06:54:00.000-07:00

Tot privim de ani buni spre talibanismul care se manifestă în zona arabă a planetei, principalul focar acestei forme de primitivism constituindu-l fundamentalismul religios, încercarea cu orice preţ de a conserva nişte canoane depăşite de evoluţia societăţii umane.
În acelaşi timp, de altă parte a planetei, reprezentantul suprem al catolicismului nu doreşte cu nici un chip să accepte avortul şi homosexualitatea. Unii consideră acest fapt tot un soi de fundamentalism religios.
Creştinismul, în general, s-a divizat în milioane de biserici şi bisericuţe. De la profeţi mai mici şi mai mari care evanghelizează în numele unui Dumnezeu numai al lor.
Ortodoxismul mai rezistă, dar este tot mai bântuit de propriile obsesii. Cel puţin în România, ipocrizia socială descompune credinţa, care a devenit un fel de manifestare superficială şi general acceptată de a acoperi oarecum păcatele acumulate de-a lungul săptămânii.
Pe de altă parte, a picat comunismul, cu bubele lui nevindecabile, iar capitalismul, precum vedem, aşa cum s-a construit de-a lungul timpului, este în pragul falimentului.
Democraţia mult trâmbiţată a ajuns într-un punct mort. Libertatea cuvântului s-a transformat peste noapte într-o libertate a supravieţuirii. Noua religie a planetei este pragmatismul. Şi o dată cu pragmatismul vine şi imoralitatea. Pentru că pragmatismul celui care are prea mult devine în ultimă instanţă imoral şi insalubru. Cum la fel ajunge şi pragmatismul celui care are nevoie doar de o coajă de pâine.
Democraţia, în înţelesurile sale fundamentale, ar trebui să semnifice în primul rând echilibru. Care s-a cam pierdut. Socialmente vorbind, sub zece la sută din populaţia planetei poate spune că trăieşte ca în rai. Asta dacă limităm raiul la capital şi beneficiile lui.
De aici în jos, totul este discutabil. Sigur este că dezechilibrele democratice face ca un procent tot mai mare de oameni să fie la limita subzistenţei. Şi nu pentru că nu muncesc sau nu ar vrea să muncească.
Până la urmă, soluţia va veni de la sine, oricare va fi ea. Întrebarea e: Dumnezeu ce vrea?

Documentar / PESTE 50% DINTRE FUMĂTORI AU ÎNCERCAT SĂ RENUNŢE SINGURI LA FUMAT CEL PUŢIN O DATĂ ÎN VIAŢĂ

2011-08-22T03:05:00.000-07:00

ˇ FEMEILE FUMĂTOARE SUNT CU 25% MAI PREDISPUSE SĂ DEZVOLTE AFECŢIUNI ALE INIMII (CORONARIENE) ÎN COMPARAŢIE CU BĂRBAŢII;
ˇ 55% DINTRE FEMEILE FUMĂTOARE SUNT LA VÂRSTA FERTILĂ

Ştim deja că fumatul este o problemă de sănătate publică importantă şi o epidemie globală, mai mult de 1 miliard de persoane fumând zilnic în toată lumea. Ceea ce nu ştim poate este că femeile fumătoare prezintă un risc mai mare de îmbolnăviri ale inimii, mai ales în contextul în care numărul fumătoarelor creşte de la an la an. În România, de exemplu, în ultimii 20 de ani numărul fumătoarelor aproape s-a dublat. Dacă în 1989 fumau 11,3% dintre femeile adulte, în 2009 'apelau' zilnic la ţigară 21,9% dintre ele! Mai mult, peste 55% dintre femeile fumătoare au între 15 şi 34 de ani, fiind la vârsta fertila.
Fumatul este o cauză reală a multiple forme de cancer la femei. Iar numărul femeilor care se îmbolnăvesc şi mor din cauza cancerului este în creştere! Medicii oncologi au atras atenţia asupra creşterii mortalităţii cancerului de col uterin din 1994 în 2003, de la 14 la 16,93 cazuri la 100.000 de locuitori, iar, în cazul neoplasmului ovarian, de la 6,70 la 8,84. Este de mult timp dovedit că femeile fumătoare sunt mai predispuse la cancer pulmonar decât bărbaţii, ele dezvoltând această boală după un consum mai mic de tutun şi au risc mai mare de a face forma cea mai severă a cancerului pulmonar. Una din explicaţii este că femeile folosesc mai frecvent ţigările de tip 'slim, low-tar, lights' care favorizează fumatul 'compensator' - inhalarea mai profundă sau mai frecventă pentru a-şi asigura 'doza' de nicotină.
'Dependenţa de fumat este o boală cronică şi trebuie tratată în consecinţă. Practic, o persoană care fumează mai mult de 10 ţigarete pe zi, este dependentă de nicotină. Femeile încep să fumeze mai târziu decât bărbaţii însă renunţă mai greu. De altfel, studiile arată că rata de succes a renunţării la fumat este mai mare în cazul bărbaţilor. Motivele sunt atât de ordin biologic cât si psihologic' a declarat Dr. Magdalena Ciobanu Coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Studiul realizat de de Dr. Rachel R Huxley de la Universitatea din Minnesota, Minneapolis, USA, Divizia de Epidemiologie şi de Dr. Mark Woodward de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore,USA, publicat în luna august on line de către The Lancet şi în care au fost incluşi peste 4 milioane de fumători (bărbaţi şi femei), demonstrează că femeile sunt cu 25% mai predispuse să dezvolte afecţiuni coronariere în comparaţie cu bărbaţii .
'Nicotina acţionează direct asupra inimii, crescând frecvenţa cardiacă, dar şi asupra vaselor de sânge, producând vasoconstricţie care se traduce prin creşterea tensiunii arteriale. Prin urmare, cu fiecare fum 'tras' din ţigară, inima se contractă mai puternic, mai des, după care urmează o perioadă de acalmie, până la următoarea ţigară - când procesul se reia. Mai mult, cordul este forţat 'să muncească' în condiţii improprii de furnizare a energiei necesare contracţiei: cantitatea de oxigen din sânge este redusă ca urmare a inhalării de monoxid de carbon din fumul de tutun. Este uşor de înţeles, aşadar, de ce inima cedează mai repede. ' a declarat Dr. Magdalena Ciobanu Coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Acelaşi studiu arată că riscul de afecţiuni ale inimii creşte cu 2% în fiecare an la femei în comparaţie cu bărbaţii, unul dintre motive fiind acela că organismul femeilor extrage o cantitate mai mare de substanţe toxice conţinute într-o ţigaretă raportat la organismul bărbaţilor care are o reacţie diferită. În ciuda progreselor înregistrate în tratamentele cardiovasculare, în România îşi pierd viaţa zilnic din cauza infarctului miocardic 40 de oameni, potrivit studiilor prezentate în cadrul celui de-al 49-lea Congres Naţional de Cardiologie organizat la Sinaia, în perioada 7-9 octombrie 2010. Previziunile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arată că boala coronariană vă rămâne tot principala cauză de deces pentru următorii 20 de ani, reprezentând 12,2 la sută din mortalitatea generală, înaintea celor provocate de cancer, accidente rutiere, HIV/SIDA şi bolile hepatice.
Organismul femeilor procesează nicotina mult mai rapid decât în cazul bărbaţilor, acestea fiind mai predispuse la dezvoltarea de afecţiuni coronariere în ciuda faptului că fumează mai puţine ţigarete pe zi în comparaţie cu bărbaţii, arată studiul publicat în The Lancet. Mai mult, deşi riscul îmbolnăvirii de afecţiuni ale inimii scade în momentul renunţării la fumat, femeile renunţă la dependenţă mult mai greu decât bărbaţii. De asemenea, dependenţa de tutun a femeilor este în creştere în ţările în curs de dezvoltare deoarece sunt expuse presiunii reclamelor iar ţigările au un design adaptat cerinţelor psihologice ale femeilor. În plus, şi reglementările legislative sunt mai relaxate. La nivel mondial, deşi se consideră că fumatul este o boală a bărbaţilor, femeile 'recuperează' rapid, existând deja 220 de milioane de femei fumătoare .
Un studiu publicat recent de Organizatia Mondială a Sănătăţii - Global Youth Tobacco - a arătat că tinerele fete fumează la fel de mult ca tinerii. Mai mult, industria tutunului targetează femeile prin folosirea de mesaje seducătoare de tip: vitalitate, slăbit, emancipare, sofisticat, alură sexuală. La nivel global, aproape 24% dintre tinerii fumători s-au apucat de fumat la 10 ani, vârstă la care practic nu au discernământ şi nu pot vedea riscurile la care se supun fumând.
În România, Programul Naţional Stop Fumat îşi propune să îi ajute pe acei oameni care îşi doresc din tot sufletul să renunţe la fumat şi au nevoie de ajutor de specialitate. O echipă de medici şi psihologi specializaţi în tabacologie, prezenţi în centrele Stop Fumat şi implicaţi cu sufletul în acest proiect, stau în slujba celor care vor şi cred că pot renunţa la această boală deosebit de gravă, dependenţa de nicotină.
'Renunţarea la fumat înseamnă un câştig în ani de viaţă. Dacă renunţi până la 35 de ani, câştigi toţi cei 10 ani pe care i-ai fi pierdut dacă ai fi continuat să fumezi. Dacă renunţi până la 45 de ani, câştigi 9 ani, până la 55 ani, câştigi 6 ani iar până la 65 de ani, câştigi doar 3 ani. Cei mai mulţi dintre fumătorii români afirmă că şi-ar dori să renunţe la tutun, însă, când trebuie să treacă la fapte, foarte mulţi abandonează. Renunţarea la fumat este, în primul rând, o decizie personală. De aceea persoana care se decide să intre în Programul National Stop Fumat trebuie să îşi dorească din tot sufletul să renunţe. Dacă nu există convingerera totală, atunci beneficiul de pe urma programului tinde către zero. Totuşi, în situaţia în care pacientul nu este convins 100%, acesta poate fi ajutat de către psiholog care aplică o tehnică specială numită 'interviu motivaţional', a declarat Dr. Magdalena Ciobanu Coordonatorul Programului National Stop Fumat.
Dacă persoana e din Bucureşti, poate veni în fiecare miercuri, la ora 15.30 la Institutul 'Marius Nasta', la grupul de informare, pentru a afla detalii despre tratament şi consilierea psihologică. Aici i se oferă explicaţii şi răspunsuri la întrebări. Dacă persoana nu este din Bucureşti, atunci se adresează medicului specialist tabacolog şi/ sau specialistului psiholog şi solicită o programare. Datele de contact ale medicului şi ale psihologului pot fi găsite pe site: www.stopfumat.eu şi la la Tel Verde: 0800878673 (apelabil gratuit doar din Romtelecom) sau la 021 3356920.
'Tratamentul dureză între 2 şi 3 luni. Pacientul vine din 2 în 2 săptămâni pentru a-i fi evaluată starea generală şi eventualele simptome de sevraj şi pentru a-şi primi tratamentul. Şansele de a recidiva după încheierea tratamentului depind exclusiv de pacient, de gradul în care a reuşit să înveţe noile obiceiuri ale vieţii de nefumător. Cu cât pacientul a fost mai hotărât să renunţe la fumat, a îndeplinit recomandările psihologului şi a urmat corect tratamentul prescris de medic, cu atât şansele de a rămâne nefumator sunt mai mari. Este la fel ca în cazul oricărei boli cronice: urmezi sfatul medicului, nu ţi se agravează boala; nu ţii cont de recomandări, atunci faci o exacerbare a bolii. În cazul nostru, exacerbarea este reluarea fumatului.', a declarat Dr. Magdalena Ciobanu Coordonatorul Programului Naţional Stop Fumat.
Fumatul nu este un simplu mod de socializare ci este o boală cronică numită dependenţă de nicotina. Prin urmare, poate fi tratată cu ajutorul medicului şi al psihologului.

Documentar / George Enescu

2011-08-19T08:58:00.001-07:00

Născut la 19 august 1881 în Liveni, județul Botoșani, a manifestat încă din copilărie o înclinație extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert și începe studii de compoziție sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Primele îndrumări muzicale le-a primit de la părinții săi și de la un vestit lăutar, Niculae Chioru.

Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alții pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Robert Fuchs (compoziție). Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). În ziua de 6 februarie 1898 își face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română”.
Tot atunci, în același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia.
Enescu a pus pe muzică câteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dând naștere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului. Prințesa Martha Bibescu și-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reușit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină.
Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908).
Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, având parteneri prestigioși ca Alfredo Casella, Louis Fournier.
În timpul Primului război mondial rămâne în București. Dirijează Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în România), compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În același an are loc prima ediție a concursului de compoziție „George Enescu”, în cadrul căruia compozitorul oferea câștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum și șansa interpretării acestor piese în concerte.
În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. O dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai târziu. Aceasta fusese una din doamnele de onoare ale Reginei Maria și, după o căsătorie cu prințul Cantacuzino și o pasiune pentru filozoful Nae Ionescu, și-a turnat acid pe față. La auzul veștii, Enescu s-a întors de la Paris imediat la București și a vegheat la căpătâiul doamnei de care era îndrăgostit. În urma acestui episod, Maruca Rosetti-Cantacuzino va rămâne desfigurată toată viața și va apărea in fotografii cu un voal negru pe față. Pe 4 decembrie 1937 Enescu se va căsători cu ea. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pământ, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg. Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata germană.
O dată instaurată dictatura comunistă, se exilează definitiv la Paris, unde se stinge din viață în noaptea de 3 spre 4 mai 1955. A fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris, într-un cavou de marmură albă, aflat la poziția 68.

Documentar / Cel de-al 7-lea miliard locuitor al planetei se va naşte anul acesta

2011-08-17T04:54:00.000-07:00

Populaţia lumii va trece peste pragul de şapte miliarde de locuitori şi, chiar în condiţiile în care creşterea demografică medie se diminuează, rămâne foarte puternică în Africa, arată un studiu bienal realizat de Institutul francez de studii demografice (INED), informează Agerpres.
Pragul de şase miliarde a fost depăşit în 1999 şi au fost necesari 12 ani pentru a ajunge la şapte miliarde, dar va fi nevoie de încă 14 ani pentru a trece dincolo de opt miliarde. Ulterior, populaţia planetei ar trebui să se stabilizeze peste un secol la valoarea de nouă-zece miliarde, indică previziunile INED care a realizat propriul studiu, în paralel cu cele ale Naţiunilor Unite, Băncii Mondiale sau ale altor mari institute naţionale.
Creşterea demografică mondială va scădea în 2011 la 1,1 la sută, conform estimărilor INED, după ce, în urmă ce 50 de ani, a urcat la un maxim de 2 la sută.
Încetinirea acestui spor se explică prin diminuarea ratei globale a fertilităţii ce a coborât la 2,5 copii în medie pentru o femeie, faţă de cinci copii în 1950. Dar diferenţele sunt uriaşe, cum ar fi între Niger, cu şapte copii pentru o femeie, şi Taiwan, cu numai 0,9.
Esenţialul creşterii demografice este asigurat de Africa subsahariană, o parte a Peninsulei Arabice şi de regiunea situată între Afganistan şi nordul Indiei.
În prezent, topul celor mai populate ţări ale lumii include China (1,33 miliarde), India (1,17 miliarde), Statele Unite (306,8 milioane), Indonezia (243,3), Brazilia (191,5), Pakistanul (180,8) şi Nigeria (162,3).
În 2050, podiumul acestui clasament se va fi modificat sensibil, cu India în frunte (1,69 miliarde), urmată de China în scădere la 1,31 miliarde, iar Nigeria, cu 433 de milioane de locuitori, va trece înaintea Statelor Unite (423).

Scrisorile lui Doru Macriş: Dracul a intrat cu furca şi vântură lumea cum îi place!

2011-08-02T04:20:00.000-07:00

Draga Viorel Dogaru,

Dracul a intrat cu furca si vantura lumea cum ii place! Ce se petrece cu noi? Incotro mergem? Spre ce ne indreptam?
Traim, de ani buni, epoca neintelegerii care degenereaza vrajba, dezbinare, discordie, disensiune, dispute, dusmanie, ostilitate, ura, vrajmasie etc. Toti sunt impotriva fiecaruia, toti impotriva tuturor.
Teatrele de lupta au cotropit lumea. Au loc dispute, de multe ori sangeroase, intre tari pe plan economic, politic si militar. Popoarele se revolta impotriva guvernelor si conducatorilor. Mereu si mereu e o goana dupa putere, dupa zone bogate, dupa libertate, dupa independenta, dupa resurse naturale, dupa nu stiu ce si nu stiu cum. Lumea e mereu tulburata, iar in cei mai multi dintre oameni nu mai exista speranta, nu mai exista aspiratie.
Nemultumirile sunt prezente pana in cel mai indepartat coltisor al lumii. Izbucneste unde nici nu te miri o revolta, o greva, o revolutie, un razboi, se dau lupte in strada, au loc antentate, mor mii si mii de oameni nevinovati. Si, totusi, asteptam si credem ca va veni pacea. Cand?...
Pana si Grecia, leaganul culturii si civilizatiei europene, nu-si mai poate hrani propriii locuitori, devenind teatrul unor lupte interne.
In tara noastra, mai bine de 20 de ani asistam la conflicte interne care nu se mai termina: Revolutie, mineriade, mitinguri, manifestatii, greve, amenintari directe etc. Om si cetatean calare pe un butoi de pulbere.
Formatiuni politice se succed cu iuteala in aplauzele multimilor, ca, dupa ceva timp, sa se prabuseasca in strigatele, ocarile si fluieraturile acelorasi multimi.
Oameni modesti, capabili, intransigenti, hotarati de-a schimba destinul tarii, dupa o perioada scurta de timp de la momentul lansarii in politica devin de nerecunoscut, sub orice critica. Aflam ca sunt corupti, mincinosi, hoti, tradatori, criminali…
De 20 de ani nici o institutie, care formeaza scheletul unui stat, nu a scapat nebatjocorita, precum Biserica, Aramata, Justitie, Guvern, Presidentie, Politie, Invatamantul, Sanatatea, srviciile secrete, fiscul etc.
Dusmani si dusmani peste tot. Generatile si clasele sociale se sfasie reciproc, coruptia si “coruptii” au devenit bogatie nationala, politicienii se injura intre ei ca birjarii. Peste tot certuri si certuri ca la usa cortului.
Datoriile tarii cresc, resursele naturale se vand pe nimic, tineretul pleaca peste mari si tari, natalitatea se indreapta alarmant spre cota 0, batranii sunt tot mai singuri si tot mai nevoiasi, moartea secera infiorator in randul populatiei.
In aceasta situatie, draga Viorel Dogaru, ca simplu cetatean marunt, te intrebi: De ce toate acestea? Si pana cand?...

Cu stima si respect,
Doru Macris

Timisoara

02 august 2011, ora 09,35

Şleauri / Viaţa ca o minciună

2011-07-31T14:29:00.001-07:00

Ciudat cum trece viaţa şi nu ne dăm seama cu adevărat ce este şi cum este. Deunăzi, am realizat că, de fapt, educaţia pe care o primeşti de-a lungul vieţii este ca o şcoală a minciunii. Asta înseamnă socializarea. Asta înseamnă societatea umană. Asta cred oamenii că înseamnă spiritul. A omite. A şmecheri. A truca. A egocentriza, dacă se poate spune şi aşa. A ascunde. A minimaliza, a exagera, doar pentru a specula în favoarea ta. În fond, asta înseamnă maturitatea, maturizarea simţurilor şi a întâmplărilor pe care le trăieşti, a învăţa să eviţi. Probabil, de aici vine şi eternul conflict dintre generaţii, de la instituţionalizarea minciunii împotriva dorinţei de a schimba ceva. Dar apoi intervine spiritul de conservare, comoditatea, oboseala cotidiană a supravieţuirii. Încep tiparele: aşa e legea, aşa se cade, să fii în rând cu lumea. Există o lege a tăcerii pe care o desluşim pas cu pas, devenind tot mai nesimţiţi şi mai nesimţitori. Tot mai teatrali şi mai prefăcuţi. Sindromul supravieţuitorului. Lumea nu e decât o anexă a obsesiilor care s-au dezvoltat în noi de-a lungul şi de-a latul timpului. Îngropăm în adâncurile, în ungherele cele mai nebănuite ale fiinţei toate greşelile, toate neîmplinirile, toate durerile, toate prostiile. Şi ne poleim prezenţa scenică pentru spectacolul cotidian. Pentru că, nu-i aşa, nu contează cu adevărat cine eşti, ci ce cred ceilalţi că eşti.

Documentar / Omul - singurul animal al cărui creier se micşorează?

2011-07-31T06:45:00.001-07:00

Pretul pe care trebuie sa il platim pentru faptul ca suntem oameni ar fi... micsorarea creierului. Potrivit unui studiu recent, numai oamenii au creiere al caror volum se reduce pe masura ce inainteaza in varsta.
Pierderea neuronilor poate fi rezultatul unui cost de oportunitate evolutionar care a fost acceptat in schimbul unei durate mai mari a vietii si pentru un creier de dimensiuni mai mari.
Oamenii de stiinta au descoperit ca micsorarea structurilor precum hipocampusul si lobii frontali nu are loc nici macar la cele mai apropiate rude ale noastre, cimpanzeii, ci apare numai in cadrul oamenilor.
Cercetatorii americani de la Universitatea George Washington din Washington DC au scanat creierele a 99 de cimpanzei cu varsta cuprinsa intre 10 si 51 de ani, iar rezultatele au fost comparate cu scanarile a 87 de oameni, care aveau varsta corespunzatoare cea a cimpanzeilor, si anume 22-88 de ani.
Astfel, s-a descoperit ca au avut loc schimbari semnificative in creierul oamenilor, spre deosebire de cel al cimpanzeilor. Oamenii sunt predispusi in mod unic la boli precum Alzheimer, dar si la declinul memoriei si incetinirea procesului de gandire.

Documentar / Restricţii europene privind utilizarea industrială a creozotului

2011-07-30T04:53:00.000-07:00

La 1 mai 2013 vor intra în vigoare condiţii restrictive privind utilizarea industriala a creozotului, o substanţa chimica toxica utilizata la traversele de cale ferata, stâlpii de electricitate şi garduri, în urma înaspririi de catre Comisia Europeana a regulilor din domeniu.
Creozotul, o substanţa cancerigena, nu mai poate fi introdus pe piaţa UE decât de catre societaţile care au primit o autorizaţie în acest sens. Utilizarea creozotului de catre consumatori este interzisa din 2003.
Noua decizie a Comisiei modifica Directiva privind produsele biodestructive şi este urmarea unei evaluari a riscurilor privind efectele creozotului asupra sanataţii umane şi asupra mediului înconjurator.
Creozotul este cancerigen indiferent de situatie şi exista riscuri de mediu semnificative daca lemnul tratat cu creozot intra în contact direct cu solul sau apa.
Creozotul este o substanţa destinata tratarii preventive a lemnului utilizata de peste o suta de ani, dar temerile în privinţa toxicitaţii sale au devenit tot mai mari. Creozotul este un amestec complex de sute de compuşi diferiţi, inclusiv hidrocarburi aromatice biciclice şi policiclice (HAP), care sunt foarte nocive pentru mediu şi comporta riscuri inacceptabile pentru generaţiile viitoare.
Societaţile de cai ferate utilizeaza înca pe scara larga traversele din lemn tratat cu creozot, în special în zonele rurale sau în cele în care este dificil de ajuns. Sunt de asemenea foarte cunoscuţi stâlpii de lemn utilizaţi pentru susţinerea cablurilor de telecomunicaţii sau de distributie a electricitatii. Realizarea de împrejmuiri agricole sau industriale reprezinta de asemenea o piaţa importanta pentru lemnul tratat cu creozot.
Analizele efectuate asupra ciclului de viaţa al produselor arata ca în anumite cazuri nu exista alternative adecvate. În consecinţa, statele membre pot autoriza introducerea pe piaţa a acestei substanţe pentru utilizari clar definite, în cazul în care nu exista alternative care sa aiba un efect mai puţin nociv asupra mediului înconjurator. Astfel de cazuri presupun îndeplinirea unor condiţii stricte, inclusiv masuri de protejare a lucratorilor împotriva expunerii în cursul procesului de tratare şi manipulare a lemnului tratat. Consultarea parţilor interesate, care a facut parte din procesul de luare a deciziilor, a aratat ca unele din utilizarile creozotului au beneficii socioeconomice considerabile.
Statele membre trebuie sa adopte şi sa publice acte legislative naţionale pentru a se conforma acestei legislatii cel mai târziu pâna la data de 30 aprilie 2012. Noua legislaţie se va aplica începând cu data de 1 mai 2013.

Documentar / Schizandra - plantă medicinală unică

2011-07-29T05:50:00.000-07:00

Recunoscuta de peste 2.000 de ani in China pentru proprietatile sale terapeutice extraordinare, Schizandra este o planta medicinala unica. Prin faptul ca fructele sale combina toate cele cinci gusturi (dulce, sarat, acru, amar si iute), in China Antica se considera ca Schizandra inmagazineaza energia vitala a celor cinci elemente primordiale (lemn, foc, pamant, metal si apa), care stau la baza medicinei traditionale chineze facand aceasta planta ideala pentru uzul medicinal.
Poti beneficia acum de actiunile imunomodulatoare, adaptogene si hepatoprotectoare ale acestei plante, prin administrarea produsului natural Schizandra de la Secom.
In ultimii ani s-au efectuat numeroase studii cu privire la beneficiile pe care fructele plantei medicinale Schizandra le aduc sanatatii, datorita compozitiei lor bogate in uleiuri esentiale, acizi si peste 30 de tipuri de lignani, substante cu efect puternic antioxidant. Se stie in prezent ca Schizandra actioneaza pe o gama larga de afectiuni.
Actiune hepatoprotectoare. Conform unor descoperiri recente, lignanii din compozitia produsului, prezenti in cantitati semnificative, ajuta la detoxifierea si protejarea ficatului in peste 76% din cazurile de afectiuni hepatice.
Actiune adaptogena. Schizandra ajuta organismul sa faca fata stresului fizic, psihic si imunitar. In antichitate, fructele de Schizandra erau consumate pentru efectul lor calmant si antidepresiv, intrucat acestea stimuleaza productia de serotonina in organism, cunoscuta si ca substanta fericirii. Se mai foloseau de asemenea pentru indepartarea insomniei si reducerea tulburarilor de somn.
Efect tonic general. In traditiile chinezesti se considera ca Schizandra actioneaza pe toate cele 12 meridiane energetice ale corpului uman, intarindu-l din interior. Este recunoscut de asemenea efectul sau de tonic sexual feminin si masculin, prin faptul ca Schizandra imbunatateste secretia fluidelor sexuale si, la barbati, creste performantele sexuale.
Efect dermatoprotector. Schizandra este folosita pentru protejarea pielii de distrugerile pe care le provoaca soarele si vantul. In plus, actioneaza eficient pe o gama larga de afectiuni dermatologice: urticarii, eczeme si alergii.
Produsul natural Schizandra ajuta la modularea imunitatii si la detoxifierea si protejarea ficatului. Este tonic general si are rol adaptogen, prin stimularea selectiva a functiilor organismului, ajutandu-l sa se adapteze fizic, psihic si imunitar. Ajuta la cresterea capacitatii organismului de a raspunde rapid la stres si ajuta la stimularea sintezei substantelor adaptogene adrenalina si noradrenalina. Acest produs contribuie la imbunatatirea somnului, la reducerea iritabilitatii, a nevrozelor si a halucinatiilor. Schizandra ajuta la reducerea efectelor cardio si hepatotoxice ale chimioterapiei. In plus, actioneaza ca tonic sexual masculin si feminin si dermatoprotector in eczeme, urticarii, candidoze si alergii.
Schizandra face parte din portofoliul Secom si este disponibil in farmaciile si magazinele cu profil naturist din intreaga tara.

Evenimentul Zilei / Un ziarist din Timișoara își acuză fostul patron de șantaj

2011-07-28T06:02:00.000-07:00

Autor: Georgeta Petrovici

Un jurnalist cu o vechime de peste 20 de ani acuză patronul pentru care a lucrat patru luni, fără să fie plătit, că se foloseşte acum de poliţie pentru a-l intimida. Bărbatul povesteşte cum a primit telefoane de «convocare» la secţia de poliţie, fără ca pe numele său să fi fost depusă vreo plângere.

În vârstă de 47 de ani, Viorel Dogaru s-a consacrat ca poet, intrând în presă după Revoluţie. A pornit două publicaţii, a lucrat în mai multe redacţii, iar în ‘99 a fost premiat de către Asociaţia Presei Timişorene pentru anchetele publicate în «Renaşterea Bănăţeană».
Acum e hărţuit de poliţiştii aţâţaţi de fostul patron, Ioan David, fost ziarist şi apoi şef, la fostul ziar de partid, «Drapelul Roşu».
Totul a început de la bani. Ziaristul nu a fost plătit pentru munca sa timp de patru luni. Acte a avut doar în ultima. A depus, săptămâna trecută, plângere la ITM. Pentru a avea garanţia că cei 1.500 de lei pe care i-a cerut, in extremis, ca salariu, cumulat în cele patru luni, îi vor reveni, a reţinut, temporar un laptop din redacţie.
«La începutul anului, am fost solicitat de Ioan David, patron al DavidPressPrint STL, în Timişoara, să lucrez ca redactor-şef la ziarul online Timnews. Am lucrat patru luni, doar ultima cu contract, şi am postat, singur, peste 1.000 de materiale, inclusiv de la conferinţe de presă, am făcut corectură la cărţile de la tipografia patronului meu şi m-am ocupat inclusiv de partea tehnică a siteului.
În tot acest timp nu am primit decât mărunţiş. Am început să solicit banii promiși. Însă de la patronul Timnews nu am mai văzut niciun ban. În acest context, colaborarea noastră nu a mai fost posibilă.
În aceste patru luni, în ciuda promisiunilor că voi fi plătit cu 30% din profitul site-ului nu am primit decât aproximativ 500 de lei. Mai colaborau şi alţi ziarişti din Timişoara, care, de asemenea, nu au fost remuneraţi. Pot spune că avea o adevărată tactică : oferea job câte unui ziarist aflat la ananghie, îl folosea câteva luni, apoi înceta colaborarea, fără să îi mai plătească acestuia leafa», relatează Viorel Dogaru.

Colegii îi dau dreptate

Ceilalţi ziarişti care au trecut pe la Timnews.ro recunosc cele povestite dar, jenaţi de situaţie, au decis să păstreze tăcerea.
Chiar în luna în care i s-a făcut contract de muncă, pentru ca să i se desfacă ulterior, când ziaristul a început să insiste să primească salariul, retroactiv, lucrurile au început să se complice, iar pe fir au intrat nişte poliţişti. « Pe 26 aprilie la Secţia 2 Poliţie a fost înregistrată o plângere penală din partea unei companii în care Viorel Dogaru este acuzat că ar fi furat un laptop », spune Emil Andrei, ofiţerul de presă al Poliţiei timişene.
Cinci zile mai devremne, când oficial, organul de poliţie nu ştia de povestea jurnalistului, acesta primea primele telefoane, fiind chemat « la raport », la secţie. « Înainte de Paşte, pe 21 aprilie, m-am trezit cu un telefon de la un poliţist, numele nu s-a înţeles, care s-a prezentat ca fiind de la Secţia 2 şi care, pe un ton imperios, mi-a cerut să mă prezint la secţie. Fiind într-o deplasare de documentare a Consiliului Judeţean Timiş, discuţia nu s-a prelungit.
La întoarcere, alături de un martor, am sunat la numărul de telefon de pe care am fost apelat, pentru a întreba la cine anume să mă prezint şi dacă există o plângere penală pe numele meu. Deşi am insistat, poliţistul a spus că plângerea penală este "la el" şi nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea, în cele din urmă ameninţându-mă, citez, "o să am eu grijă să-ţi fac dosar penal", continuând şi cu alte atacuri persuasive într-un stil specific foştilor lucrători ai Securităţii. Apoi a închis", relatează jurnalistul. A crezut că era o glumă proastă.

Telefoane de intimidare

Pe 19 iulie, Dogaru a fost sunat din nou. Inspectorul Daniel Bulgaru este ofiţer de investigaţii criminale şi a preluat acum cazul. Procedural, l-a citat pe ziarist telefonic. Acum spune că el nu îl crede vinovat. Şi că nu înţelege de ce jurnalistul susţine că ar fi încercat să-l intimideze. Îi sare în apărare colega de birou. Tonul e ridicat, justificativ – imperativ.
“L-am sunat de pe telefonul personal pentru că şi eu şi el eram în aceeaşi reţea de telefonie şi am mii de minute pe care oricum nu le pot folosi. I-am spus că este o societate comercială care îl acuză de anumite lucruri şi că pentru a pune la punct situaţia îl invut al secţie. Omul a spus că vrea să se consulte cu avocatul, apoi a revenit şi a spus că neavând o citaţie scrisă, ne putem vedea la o cafea", relatează poliţistul. Susţine că nu ştie cine a înregistrat cazul în urmă cu aproape trei luni, deşi numele e notificat în dosar, după cum a confirmat ofiţerul de presă al Poliţiei Timiş.

Cel care a deschis seria telefoanelor de intimidare spre jurnalist, agentul şef principal Dimitrie Onică, poliţist de proximitate, nu reunoaşte acum în ruptul capului « ancheta » pe care personal a început-o pe 21 aprilie, înainte ca plângerea fostului patron al lui Viorel Dogaru să fie înregistrată la secţie. « Sunt în concediu, nu pot vorbi. Nu cunosc numele, nu cunosc nimic » - au fost vorbele poliţistului înainte să închidă telefonul din scurt.

Patronul Timnews nu a putut fi contactat, nerăspunzând la telefon şi nici la mesajul explicativ transmis. Ioan David este cunoscut în Timişoara pentru că a lucrat ca redactor şef adjuct la ziarul de partid timişorean dinainte de 1989, « Drapelul Roşu », şi că s-a îmbogăţit după Revoluţie vânzându-şi acţiunile deţinute la cel mai mare săptămânal de mică publicitate din România. Este membru în comisia de masterat a Universităţii de Vest şi cercetărtor ştiinţific la Academia Română, colaborând, ca profesor universitar de jurnalism, la o facultate particulară.

Documentar / Particula lui Dumnezeu

2011-07-26T00:56:00.000-07:00

Cea mai căutată particulă din fizică, bosonul lui Higgs, supranumit şi particula lui Dumnezeu, o particulă a cărei existenţă este demonstrată teoretic dar care nu a fost încă observată şi care poate valida un model al fizicii particulelor, va fi descoperită până la sfârşitul anului viitor, conform unui material publicat de cotidianul britanic Daily Mail, preluat de AGERPRES.
Fizicienii care conduc experimentele de la acceleratorul de particule al CERN, Large Hadron Collider (LHC), au anunţat luni într-o conferinţă de presă că au reuşit să restrângă aria de căutare a enigmaticului boson, ştiind acum unde acesta nu trebuie să mai fie căutat, însă locaţia sa exactă continuă să fie necunoscută. De asemenea, ei au precizat că existenţa sau inexistenţa bosonului va fi probată în următoarele 18 luni.
În cazul în care existenţa bosonului lui Higgs va fi demonstrată experimental, va explica modul în care particulele au masă şi va oferi ultima piesă care lipseşte din puzzle-ul Modelului Standard din fizica modernă, model teoretizat din perioada anilor '70. În cazul în care se va demonstra că această particulă nu există, manualele de fizică vor trebui rescrise.
"Pot spune că vom răspunde întrebării cu privire la bosonul lui Higgs, această întrebare shakespeariană de a fi sau a nu fi, până la sfârşitul anului viitor", a declarat Rolf-Dieter Heuer, directorul general al Organizaţiei Europene pentru Cercetare Nucleară (CERN).
Existenţa bosonului lui Higgs a fost postulată de fizicianul scoţian Peter Higgs în 1964, în cadrul Modelului Standard al fizicii, drept un câmp invizibil care oferă masă particulelor, însă existenţa sa rămâne deocamdată teoretică.
'Dacă descoperim experimental particula Higgs, Modelul Standard din fizică este valid. Dacă nu, întregul model este invalidat", a mai adăugat el.

deBanat.ro: Un ziarist neplătit patru luni acuză poliţia de intimidare

2011-07-23T01:57:00.000-07:00

Publicat la data de 22 July 2011 de Alecsandra Stanici

Un jurnalist cu o vechime de peste 20 de ani îl acuză pe cel pentru care a lucrat timp de patru luni, fără să fie plătit, că se foloseşte de poliţie pentru a-l intimida. Patronul, cunoscut om de presă timişorean, i-a făcut însă plângere penală, susţinând că ar fi furat un laptop.

Viorel Dogaru a intrat în presă după revoluţie. A lucrat în mai multe redacţii locale, în 1999 a fost premiat de Asociaţia Presei Timişorene pentru anchetele publicate în cotidianul „Renaşterea Bănăţeană”. Acum, îşi caută dreptatea în justiţie în faţa lui Ioan David, care, culmea, i-a fost şef şi în tinereţe. „La începutului anului 2011 am fost solicitat de Ioan David, patron al S.C. DavidPressPrint, să lucrez ca redactor-şef la ziarul online Timnews. Am postat, singur, peste 1.000 de materiale, am făcut corectură la cărţile de la tipografia patronului meu şi m-am ocupat de partea tehnică a siteului”, spune Dogaru. Trei luni a lucrat la negru, motivul invocat de patron fiind impozitele mari. De la 1 aprilie, i s-a întocmit un contract de muncă pentru două ore pe zi, dar, cu toate acestea, bani n-a văzut. „În patru luni am primit aproximativ 500 de lei. În acest context, colaborarea noastră nu a mai fost posibilă. Ioan David avea o adevărată tactică: oferea job câte unui ziarist aflat la ananghie, îl folosea câteva luni, apoi înceta colaborarea, fără să-l plătească”, povesteşte Dogaru. În aceste condiţii, omul a decis să păstreze la el laptopul primit de la redacţie.

Cu poliţia pe urme

„Înainte de Paşte, pe 21 aprilie, m-am trezit cu un telefon de la un poliţist, care s-a prezentat ca fiind de la Secţia 2 de Poliţie şi care, pe un ton imperios, mi-a cerut să mă prezint la secţie. Ulterior, în prezenţa unui martor, l-am sunat pentru a întreba la cine să mă prezint şi dacă există o plângere penală pe numele meu. Deşi am insistat, a spus că plângerea penală este «la el» şi nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea”, spune ziaristul. „În 26 aprilie, la Secţia 2 Poliţie a fost înregistrată o plângere penală din partea unei companii în care Viorel Dogaru este acuzat că ar fi furat un laptop”, spune Emil Andrei, ofiţerul de presă al IPJ Timiş. Poliţistul care a deschis seria telefoanelor, agentul şef principal Dimitrie Onică, nu recunoaşte că l-a sunat pe Dogaru înainte ca plângerea fostului patron să fie depusă la poliţie. „Sunt în concediu. Nu cunosc numele, nu cunosc nimic”, a spus, sec, Onicaş, înainte să închidă telefonul. „Conflictul meu cu fostul patron nu este relevant. E vorba de practicile poliţiei bazate pe intimidare, pe şantaj, pe încercarea de a eluda procedurile legale Astăzi victima acestui comportament sunt eu, mâine oricare dintre dumneavoastră poate fi în locul meu”, a conchis Dogaru. Între timp, în 19 iulie, el a fost sunat de alt poliţist de la Secţia 2. Inspectorul Daniel Bulgaru este ofiţer de investigaţii criminale şi a preluat cazul. „L-am sunat de pe telefonul personal, i-am spus că este o societate comercială care îl acuză de anumite lucruri şi că, pentru a pune la punct situaţia, îl invit la secţie. Omul a spus că vrea să se consulte cu avocatul, a revenit şi mi-a spus că, neavând citaţie scrisă, ne putem vedea la o cafea”, relatează poliţistul.

Încă o mărturie despre aventurile infractorului Ioan David

2011-07-22T14:02:00.000-07:00

Draga Viorel Dogaru,

Te sfatuiesc sa nu fi trist, Garda merge inainte cu Partidul Comunist. Sunt un patit al calpuzanului David Ioan, reprezentantul SC DavidPressPrint SRL, pana in 1989 un simplu redactor la Drapelul rosu, ce se deplasa cu un harb de Dacie, dupa '89 sefut la Rb, azi profesor de etica jurnalistica (ce etica o fi invatand studentii de la un asemenea caracter?!) si mare barosan inavutit, mai barosan decat Jiji Bee K. Lee.

In ianuarie 2009, m-a contactat David Ioan ( ma stia din 1978, am lucrat impreuna, asa cum bine stii, dupa 1989 ai fost si tu coleg cu noi la Renasterea banateana) si mi-a propus “un loc de munca” pe mosia dumnealui: sa lucrez, in calitate de redactor, la revista care urma sa o editeze. Zis si facut.
In martie 2009, conform intelegerii, dand dovada de ziarist constincios cum ma stiu si cum ma stii, m-am prezentat la sediul firmei/redactiei din str. St.O.Iosif bl 8/a, luandu-mi atributiile in serios.
Pe 1 mai 2009, am scos primul numar al revistei “timNews”. Toate articolele din aceasta revista, in afara de editorial care este scris de David Ioan, inclusiv reclamele, pentru care am batut cu pasul Timisoara si o parte din judet, circa 30 la numar, se datoreaza efortului meu. Urmatoarea aparitie a revistei, nr. 2, de asemenea, e scrisa tot de mine, articolele imi apartin, inclusiv editorialul, precum si cea mai buna parte din reclame. De paginatia publicatiei se ocupa Liliana Olaru, asociata in afaceri cu David Ioan.
Pe langa aceasta activitate, am practicat pe mosia distinsului profesor de etica si truda de salahor: duceam de la redactie cartile cu plasa la legatoria Universitatii de Vest unde, pe sestache, un neam de-al sau se ocupa de rezolvarea lor, carti pe care le aduceam, tot cu plasa, in redactie. Ca mijloc de transport foloseam autobuzul RATT, pe banii mei, pana la Fabrica de Bere, de unde mergeam pe jos, cu cartile in mana, pana la sediul redactiei ; il insoteam pe David Ioan la diferite actvitati culturale, chiar si la inmormantari, unde inregistrezam cu reportofonul discutiile sau jalea celor prezenti; ajutam la caratul materialelor necesare redactiei si tipografiei din sediul redactiei. Intr-o zi, am stat pana seara tarziu asteptand un TIR, care sosea de la Bucuresti, ca impreuna cu neamul lui David de la tipografia Universitatii de Vest, si cu alte doua personae, sa-l descarcam si sa transportam in sediul redactiei un utilaj foarte greu, pentru tipografia personala a lui David. Dar ce n-am facut? Am carat mobilier de la PALATUL sau nou, construit in cartierul rezidential, PALAT care m-a uimit, stiind pe David cat de sarac era candva, cel putin asa parea; am facut pe dulgheru si pe tamplaru reparand doua fotolii si o canapea care au apartinut ziarului Drapelul rosu, acestea existand dupa Revolutie pe holul fostului ziar Drapelul rosu (azi Rb), dar care au fos luate de David ca suvenir.
In acest timp, draga Viorel Dogaru, i-am reamintit profesorului de etica David Ioan de incheierea contractul de munca cu subsemnatul, dar de fiecare data imi spunea „ca o sa-l fac”. Nu l-a mai facut nici in ziua de azi.
Calpuzanul David a gasit, totusi, o metoda de stimulare a trudei mele. Sa auzi, sa vezi si nu crezi. Atentie matale le mine ce i-a clocit tartacuta. Zice mie: „Uite, Doru, aduci reclame pentru revista si eu iti dau un procent din ele”. “Cat?”, intreb. „Pentru o reclama de 100 lei, tu primesti 10 lei”. N-a, zic, asta da afacere. Pana la urma am adus reclame in valoare de cateva milioane de lei. Ii pun banii pe masa, David ii ia si ii baga in portofel, iar eu vazand ca nu-si aminteste de cele promise, ii zic: ”Pai, banii ce mi se cuvin din aceste reclame, nu mi-i dai?”, la care raspunde: ”Miercurea, cand vine contabila, atunci se fac platile...” De atunci au trecut zeci de miercuri, draga Viorel Dogaru, si n-am vazut nici un ban.
Sa mergem mai departe. Intr-o dimineata, imi zice: “Doru, am vorbit cu cineva la Baile Herculane sa te cazeze o saptamana, ii facem si lui reclama, la hotel, ca are hotel, pensiune…, iar tu, pe perioada cat stai acolo, te ocupi sa bati cu pasul STATIUNEA si sa aduci reclame pentru revista. Pentru asta te trimit”. L-am privit si nespunand nimic, zice: “Ce, nu-ti convine? Eu iti ofer un ban. Ziarele la care scrii, la cele din tara, si la cele din strainatate, nu iti trimit un ban. Eu iti dau...”. Am raspuns: “Ma duc, dar cu ce? N-am bani...”. Atunci, calpuzanul David Ioan scoate din portofel 200 lei, rostind: ”Ti-i ofer sub forma de imprumut...”. In acel moment, pentru o clipa, am devenit si eu hapsan, am luat banii si i-am bagat in buzunar, dar nu m-am dus la Baile Herculane. In locul meu s-a dus Lili Olaru.
In alta zi, intrucat nu ne-am intalnit in redactie, primesc un alt telefon de la cel impricinat si imi solicita trei titluri de carte, in cazul in care am carti de publicat. L-am intrebat pentru ce ii trebuie, mi-a raspuns ca vrea sa deschida o editura si pentru a o inregistra la Bucuresti are nevoie de zece titluri de autori. Totodata, mi-a marturisit ca o data prinse in planul editorial cartile vor fi publicate (se referea la ale mele) pe spesele editurii sale. I-am dat doua titluri, titlul unui volum de poezii si titlul unui volum de povestiri despre pescari. A trecut ceva timp, dar nici una din cele doua carti n-au aparut la editura dumisale. Cartea cu poezii/poeme (i-am schimbat titlul) a aparut in 2010, la Editura SOLNESS, str. Socrates nr.8, din Timisoara, cu titlul „NASCUTI PENTRU A PIERDE”, gratie unor oameni de suflet.
In iulie 2009, am parasit mosia calpuzanului David Ioan, cu un gust amar, dar si cu o mahnire in suflet, pentru faptul ca un coleg cu care am lucrat zeci de ani intr-o redactie mare de ziar, zi de zi, uneoari si noapta pana tarziu, ajuns full de bani si de avere, a devenit un fel de Hagi Tudose al zilelor noastre si a uitat sa mai fie om.
Dupa ce am plecat, primesc un telefon de la David si ma roaga sa trec pe la sediul redactiei din str. St.O.Iosif bl 8/a, ca are ceva de vorbit cu mine. Eram foarte bolnav si nacajit destul. Nu aveam bani sa cumpar medicamente, sa platesc cheltuielile la bloc, curentul, gazul etc. Era vai de capul meu! Ziarele la care scriam, Gandacul de Colorado din SUA, Clipa din California, Phoenix Mission din Arizona, Zona Interzisa din tara, Rodul Pamantului-OTV, Gandul, Flacara, ZIARE COM, Agricultura Romaniei, parca uitasera cu totii adresa mea si nimeni nu imi trimitea un leu. Noroc cu marele OM, cu O mare, Titus Bojin, care m-a ajutat sa supravietuiesc, altfel romanul “Blestemul destinului” nu ar mai fi vazut lumina tiparului. Asa ca, mai mult din curiozitate m-am hotarat sa ma duc a doua zi la David, spre seara. Sa vezi ce am patit. In sediul redactiei se afla David Ioan si Liliana Olaru. Cand m-a vazut L.O. a apucat-o istericalele, ameninandu-ma cu DNA, cu Politia, cu tot ce-i venea la gura. Ma uitam holbat la ea si nu stiam ce infractiuni am facut si in ce calitate ma i-a la intrebari. David Ioan mi-a pus o foaie de hartie in fata si mi-a spus ca nu plec din sediul redactie pana nu ii dau in scris cum ca-i datorez bani. Am ramas uluit, am crezut ca au innebunit si am vreut sa plec, dar L.O. a inchis usa cu cheia. Sa scap cat mai repede de ei, intrucat simteam cum mi se urca tensiunea si faceam comotie cerebrala acolo, le-am dat in scris, nu aveam ce pierde, o asemenea declaratie nu are nici o relevanta, daca nu este recunoscuta sau data in fata organelor abilitate. Asa am putut sa scap de sub sechestru calpuzanului David Ioan. Dupa o ora, doua, i-am dat un telefon si i-am spus sa se stearga la fund cu declaratia mea.
Retine, draga Viorel Dogaru, ca din martie pana in iulie 2009, David Ioan nu a incheiat contract de munca cu mine, cu tine a incheiat 2 ore, si nici macar la negru nu am fost renumerat de acest individ, cu care eu si tu am fost colegi. Dimpotriva, m-am intalnit cu David Ioan la moartea colegului nostru Robicsek Emeric, fiei tarana usoara si Dumnezeu sa-l aiba in paza pe acolo pe unde este (au mai fost colegii: Ion Marin Almajan, Dumitru Oprisor, Constantin Alexandrescu si altii, printre care si doi sefi de la Rb al caror nume nu merita a fi pomenit), si in timp ce preotul tinea slujba, David Ioan imi spune in soapta la ureche: “Cand ai de gand sa-mi dai datoria de 1000 de lei?”. Ce datorie, domnule (pardon, nu esti domn!)? Cata nesimtire? Cata mizerie poate intruchipa faptura unui om... Confratele nostru Ilie Chelaru, draga Viorel Dogaru, a zis o vorba mare: “Ziaristul om cinstit e un parlit bun de belit...”. Mare vorba…
Nu am scris sa ma spovadesc tie, si nici celor care citesc aceste randuri, am scris despre chipul unui om care in societate apare cineva si de fapt, in realitate, e cu totul altcineva... Ce este de facut ca sa ne ferim de asemenea lepre ascunse?...
Cu stima si respect,
Doru Macris

Timisoara

22 iulie 2011, ora 17,23

Protest jurnalistic faţă de abuzurile poliţiei din Timişoara

2011-07-19T11:00:00.000-07:00

Viorel Dogaru, jurnalist, Timişoara

Patronul ziarului online, la care am lucrat ca redactor-şef vreme de aproape patru luni, se foloseşte de poliţie pentru a mă intimida şi pentru a mă ameninţa cu dosar penal.
De la începutului anului 2011, am fost solicitat de David Ioan, patron al S.C. DavidPressPrint S.R.L., în Timişoara, să lucrez ca redactor-şef la ziarul online Timnews. În cele trei luni de zile cat am lucrat pentru respectiv companie, am postat, singur, peste o mie de materiale, conferinţe de presă, corectură la cărţile de la tipografie, m-am ocupat şi de partea tehnică a siteului. De la 1 aprilie, ameninţat de noua legislaţie privind munca la negru, mi-a făcut contract de muncă pentru 2 (două) ore pe zi. Cum plata aferentă muncii mele întârzia să apară, am început să solicit de la acesta banii promişi. Însă de la patronul Timnews nu am mai văzut niciun ban. În acest context, colaborarea noastră nu a mai fost posibilă. Singurul "nod gordian" rămas între redactor-şef şi patron a fost laptopul pe care mi l-a oferit la două-trei săptămâni de la instalare şi pe care se pare că acum şi-l doreşte şi pe acesta înapoi.
Una dintre angajatele,dintre cele două, ale milionarului profesor de etică jurnalistică Ioan David, are soţul poliţist, Florian pe numele de familie, la secţia 2 de poliţie din Timişoara.
Înainte de Paşte, pe 21 aprilie, m-am trezit cu un telefon de la un poliţist, numele nu s-a înţeles, care s-a prezentat ca fiind de la secţia 2 de poliţie şi care, pe un ton imperios, mi-a cerut să mă prezint la secţie. Fiind într-o deplasare de documentare a Consiliului Judeţean Timiş, discuţia nu s-a prelungit.
La întoarcere din judeţ, alături de un martor, am sunat la 0743.041.365, numărul de telefon al poliţistului, pentru a întreba la cine anume să mă prezint şi dacă există o plângere penală pe numele meu. Deşi am insistat, a spus că plângerea penală este "la el" şi nu a vrut să-şi dezvăluie identitatea, în cele din urmă ameninţându-mă, citez, "o să am eu grijă să-ţi fac dosar penal" precum şi alte ameninţări exprimate într-un stil specific foştilor lucrători ai Securităţii. Şi a închis.
Atunci am luat-o ca pe o glumă sau ca pe o forţare a notei pe care nu merită să o bag în seamă. E de notoritate obiceiul “onorabilului” patron de presă de a se folosi de angajaţi fără a-i plăti. Este o întreagă listă.
De atunci, au trecut trei luni, până când pe 19 iulie, un nou apel telefonic (0786.795.895) de la un anume inspector Bulgaru, tot de la secţia 2, m-a invitat la secţie pentru, citez, "a sta de vorbă ca oamenii".
În cele din urmă, i-am transmis că dacă vrea să stăm de vorbă ca oamenii putem să ne întâlnim la o cafea în centrul oraşului. Dar atâta vreme cât nu se respectă procedura oficială, eu nu pot sta "de vorbă ca oamenii" cu cineva care uită cum funcţionează legea. Se pare că am devenit infractorul de serviciu al secţiei 2 de poliţie din Timişoara unde, din întâmplare, lucrează soţul unei angajate a fostului meu patron, milionarul profesor de etică jurnalistică Ioan David.
Ceea ce e relevant, nu e conflictul meu cu proprietarul de presă, pe care într-un fel sau altul o să-l rezolvăm în justiţie. ci practicile poliţiei bazate pe intimidare, pe şantaj, pe încercarea de a eluda procedurile legale. Astăzi victima acestui comportament sunt eu, mâine oricare dintre dumneavoastră poate fi în locul meu, atunci când membri ai oligarhicei alianţe dintre potentaţii zilei şi membri ai poliţiei încearcă să-şi rezolve interesele în ”linişte”, în afara statului de drept.
Îmi rezerv dreptul de a sesiza instituţiile abilitate, atât în ceea ce priveşte conflictul de muncă, cât şi în ceea ce priveşte abuzurile poliţiei.

Şleaurile lui Microbius

2011-07-16T09:38:00.001-07:00

Dacă aş muri prost ar fi cea mai mare dezamăgire a vieţii mele.
**********************
Dacă nu-l cauţi pe Dumnezeu, nu-l vei găsi.
Dacă-l cauţi pe Dumnezeu, nu vei găsi niciodată altceva.
Dacă nu vezi lumina, nu înseamnă că e întuneric.
**********************
Fiecăruia-i vine rândul la nemărginire.
**********************
Nu de ceea ce spune un om să-ţi fie teamă, ci de ceea ce nu spune...
**********************
Oamenii se nasc pe rând şi mor pe sărite.

ŞLEAURI / Bolnavi de loialitate, repetenţi la onoare

2011-07-06T09:31:00.000-07:00

În primul rând, aş fi vrut să scriu despre onoare. Un cuvânt tot mai rar folosit de contemporani, de actorii care animează zi de zi scena societăţii umane. La noi, la români, este o problemă de genetică atunci când vine vorba de onoare. De-a lungul istoriei, onoarea nu prea ne-a folosit la nimic. Nu de onoare am avut nevoie pentru a supravieţui ca popor, ci de mimarea onoarei, de forma ei ca principiu, nu ca şi conţinut. Ca individ, ca şi cetăţean al lumii, onorabilul - vorba lui Caragiale - a fost mai întotdeauna şi dintotdeauna un fel de parvenit, de "s-a descurcat, mamă, ce să-i faci?", de cameleon rafinat. Onoare este un cuvânt de spus în cuvântările publice, dar parcă gol şi fragil, asemănător unui balon de săpun. Lege şi onoare scrie pe heraldicele însemne ale poliţiştilor. Şi iar sună a gol. Viaţa de zi cu zi ne-a arătat şi ne mai arată o altă faţă a onoarei de care se dă dovadă ca purtător de uniformă şi de slujitor al legii şi al statului. Onoare? Dacă s-a inventat undeva conceptul de onoare cu două feţe, atunci cu siguranţă reversul onoarei s-a născut pe plaiurile mioritice. Societatea prezentului nu mai are nevoie de onoare. Onoarea chiar e considerată o prostie. Ce onoare este aia dacă mori de foame?
Pe de altă parte, în drumurile mele, am dat şi peste ideea de loialitate. Şi iarăşi a început să zbârnâie ceasornicul interior. Când eşti repetent la onoare, unde poate duce loialitatea? Pentru că o loialitate dusă dincolo de argumente, de raţional, a născut de-a lungul timpului numai monştri. De la loialitatea faţă de Dumnezeu, până la loialitatea faţă de frate, de familie. De fapt, unde nu e onoare, nici loialitate nu prea este. Loialitatea fără onoare este tot o şmecherie de supravieţuitor. Iar loialitatea cu orice preţ este dezonorantă, este descompunere, este dezumanizare.

Râsul lumii / Coshbuc reloaded: L'hiver sur la ulitza

2011-07-04T11:38:00.000-07:00

A-nceput de ieri sa cada
Câte-un rrom, pe urma doi.
Franta pusa e pe sfada,
Si ni-i da pe toti gramada,
Înapoi.

Nu e cuser, dar e bine
Pentru Sarkozy, acum;
Taberele-s toate scrum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt tigani si balabuste,
Vin la Otopeni tipând,
Si se-mping si sar râzând,
Si se-mpiedica de fuste,
Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfada,
Stau pe-ncaierare pusi,
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scâncesc si stau gramada
Lânga usi.

Colo-n colt, acum rasare
Un tigan mai maruntel,
Chinuindu-se sa care
O sacosa mult mai mare
Decât el.

Opt cercei cu dansul are,
Cinci bratari si-un portofel,
De la niste trecatoare,
Pe sub turnul ala mare,
Zis Eiffel.

Altul, zau, cu dânsul, n-are
Nici bagaje, nici nimic,
Doar un lant, cu-o cruce mare,
Care salta în miscare
Pe buric.

Trei tiganci cu burta mare
Si cu rochii fistichii,
Nu au loc ca sa coboare,
C-alapteaza fiecare
Doi copii.

Un reporter vine-n graba
Sa le ia un interviu
Si se-nvârte în pustiu
Pâna când raspunde-o baba,
Cam târziu.

Se-otaraste rau batrâna
Catre cel cu microfon,
Si-l înjura francofon,
Fi'nca nu mai e româna
De bonton.

Zice: -"Merde, cam mare graba,
N-am facut nimica rau,
Uite-aici, îti spune baba,
Ne bagara pe degeaba
La bulau.

Si, degeaba ne-au dat banii
Ca, mai smecheri suntem noi.
Într-un an sau maxim doi,
Ne întoarcem, toti tiganii
Înapoi.

Nu e mare socoteala
Ca acasa ne-ati trimis,
Ne-adunam la repezeala
Si sa vezi atunci ciordeala
La Paris "!

(folclor IT)

În jurul lumii / Warren Buffett: 7 sfaturi pentru a face bani

2011-07-03T13:04:00.000-07:00

Pentru cei care inca nu au auzit de Warren Buffett, este unul dintre cei mai mari investitori americani, cu o avere de miliarde de dolari care il plaseaza mereu in topul celor mai bogati oameni ai planetei.
Cand vine vorba despre bani, Warren Buffett stie ce spune, de aceea reproduc in randurile de mai jos cateva sfaturi financiare ale miliardarului american - scrie pe www.100dolari.ro, sfaturi pe care aproape oricine le poate pune in practica, daca nu pentru a se imbogati, cel putin pentru a-si imbunatati situatia financiara:
Reinvesteste-ti profitul.
Majoritatea, atunci cand castiga niste bani, se gandesc pe ce ar putea sa-i cheltuiasca mai repede. Foarte putini se gandesc cum ar putea sa-i inmulteasca. Investitiile sunt unul din secretele construirii unei averi, se bazeaza pe principiul banilor care produc alti bani. Warren Buffett a invatat aceasta lectie inca din liceu cand si-a investit banii pentru a instala un joc mecanic (pinball) intr-un local. Banii castigati astfel au fost reinvestiti pentru a cumpara alte masinarii similare pe care le-a instalat in alte localuri si dezvoltandu-si astfel mica afacere.
Indrazneste sa fii altfel.
Nu face un anumit lucru doar pentru ca asa fac si altii, indrazneste sa fii original si nu te lasa intimidat de parerile celor din jur. Multe din investitiile lui Warren Buffett au fost privite cu scepticism si neincredere de catre alti investitori dar Buffett si-a urmat calea lui, se baza pe cu totul alte date decat pe “opinia publica”.
Atentie la cheltuielile mici.
Daca nu poti sa detii controlul asupra unor sume mici de bani, cum vei reusi sa detii controlul asupra unor fonduri insemnate? Cu totii avem cheltuieli zilnice dar unii cheltuie mai mult si inutil. Taie de pe lista cheltuielile inutile si incearca sa faci economii. Daca vrei sa ai mai multi bani ce ai zice sa incepi prin a cheltui mai putin? Pare logic, nu?
Nu trai pe datorie.
Daca vei munci mereu pentru a-ti plati creditorii nu vei avea cum sa te imbogatesti. Intai scapa de datorii, daca totusi vreodata vei avea nevoie sa imprumuti, ai grija sa nu fie imprumuturi importante (aici depinde de posibilitatile fiecaruia, suma variaza in functie de venituri) si nu uita sa negociezi conditiile creditului. In general insa e bine sa eviti pe cat posibil sa te indatorezi, asta daca ai de gand sa evoluezi din punct de vedere financiar.
Perseverenta si determinare.
Perseverenta vecina cu incapatanarea este un alt secret al succesului lui Warren Buffett. La un momentdat a marturisit ca daca pana la 30 de ani nu avea sa devina milionar, avea de gand sa se sinucida. Acum nu trebuie sa luati o decizie similara dar cu cat incercati de mai multe ori cu atat va cresteti sansele de reusita.
Sa stii cand sa te opresti.
Desi ar putea sa insemne contrariul sfatului de mai sus, nu este chiar asa. Perseverenta se refera la investitiile profitabile dar cand o anumita activitate este limpede ca nu devine profitabila, ar trebui sa ai curajul sa iti recunosti gresala si sa te opresti. In tinerete Warren Buffett a pariat la o cursa de cai. A pariat de 3 ori la rand pierzand consecutiv aproape tot ce castigase intr-o saptamana. De atunci nu a mai pariat niciodata la cursele de cai. Altii nu sunt atat de norocosi incat sa invete din propriile greseli de aceea continua sa se invarta intr-un cerc vicios.
Banii nu sunt totul in viata.
Warren Buffett marturiseste ca a cunoscut o multime de oameni bogati care au dus o viata nefericita, lipsita de dragoste si impliniri. Banii sunt importanti dar banii nu pot cumpara dragostea, viata, sanatatea sau fericirea. La urma urmei banii trebuie sa fie o unealta si nu un stapan. “Cand ajungi la varsta mea, masori succesul dupa numarul de oameni care te iubesc cu adevarat, din lista de oameni care ai vrea sa te iubeasca” obisnuieste sa spuna miliardarul american.

Rotativa informaţiilor / Săptămâna românului corigent şi ejaculat

2011-07-03T03:11:00.000-07:00

*Cu siguranţă, nu era nevoie de Evaluarea Naţională şi nici de bacalaureat, pentru a arăta încă o dată că românii au cam rămas corigenţi. Chiar repetenţi. Aşa este când valorile prezente în viaţa publică românească merg mai des pe la sala de fitness, decât pe la bibliotecă. Cel mai bun exemplu a fost şi lecţia de istorie care i-a făcut mintoşi pe unii. S-a ajuns la o pălăvrăgeală fără noimă despre un subiect despre care foarte puţini au ştiut ce vorbesc. S-a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că românii sunt corigenţi la caracter şi premianţi la ipocrizie.
* Pe de altă parte, românii dau cei mai mulţi bani pe alimente şi băuturi din toată Europa, cum s-a văzut într-o statistică. Când banii sunt puţini, nici nu există altă şansă.
* Şi uite aşa, asteroidul care a trecut pe lângă Pământ aproape nici n-a fost băgat în seamă. Poate doar aşa, ca divertisment.
* Dar se aude şi o veste bună. Cică Romtelecom vrea să investească 3,5 milioane de euro într-un canal de filme. Şi asta în timp ce abia dacă mai vezi pe posturile TV un film ceva mai nou o dată pe săptămână. Pentru că în rest sunt tot felul de reluări.
*Oficial, Malta crede în România şi în faptul că poate deveni o destinaţie turistică. E doar o problemă de timp. Se pregătesc să sprijine România şi San Marino, Andorra, Burkina Faso şi Kiribati.
* Până atunci, noul Cod Civil încurcă iţele hailaifului mioritic, obligând soţul infidel să plătească despăgubiri la divorţ. Să vezi de-acum încolo monici şi irinei, pepe şi zăvorance...
* Iată că europenizarea şi globalizarea a ajuns şi la Joseni, unde criminalul viceprimarului era de fapt iubitul edilului. Vorba ceea: când dragoste e, ce mai contează sexul?
* Pe Centura Capitalei, un afacerist a fost jefuit pentru a doua oară. Şi a avut ceva bani la pungă. Dar cine mai crede în coincidenţe?
* Ceva mai încolo, un hoţ a evadat de sub escorta poliţiştilor, pe Aeroportul Otopeni. Şi dus a fost. Ce să-i faci? La 75 la sută din salariu, nici poliţistului nu-i mai merge mintea decât tot la 75 la sută din capacitate
* Răsturnare de situaţie a cazului lui Dominique Strauss-Kahn, fostul şef al FMI. A fost eliberat şi va primi cauţiunea de 6 milioane de dolari. Cineva i-a făcut-o. Poate Victor Ponta şi Crin Antonescu, ca să-l facă de maro pe Traian Băsescu.
* Otevistul Doru Iuga, ridicat de poliţişti în cazul reţelei de prostituţie cu minori. Şi Oana Zăvoranu s-a despărţit de Tudy. Şi nu aşa oricum, ci cu linkuri VIDEO, VEDEŢI AICI sau AFLAŢI DE CE. Hai că-i mişto ţara!
* Şi acum, final telegrafic: Vanghelie nu mai e şef la PSD Bucureşti. A fost ejaculat...

Documentar / Topul celor mai mari rezerve de petrol

2011-07-03T01:40:00.000-07:00

Studii diverse arată că rezervele actuale, de 1.332 de mii de miliarde de barili de petrol brut la nivel global, ar urma să fie epuizate în 2041, având în vedere consumul mondial de 85,22 de milioane de barili pe zi şi creşterea anuală a consumului.
Conform datelor EIA, în 2006 SUA au importat cel mai mult petrol (peste 12 milioane de barili pe zi). Urmează, în topul importatorilor de petrol la nivel mondial, Japonia şi China cu 5 şi 3 milioane barili pe zi, cifre cu siguranţă mult mai consistente în prezent. La nivelul UE, Germania este cel mai mare importator de ţiţei, cu o cantitate de aproximativ 2,5 milioane de barili pe zi.
Datele privind rezervele sunt bazate pe estimări din 2010 ale CIA World Factbook, luându-se în calcul preţul pe baril de 112.44 dolari.

1. Arabia Saudită - 264.6 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 29750 miliarde dolari
2. Canada - 175.2 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 19700 miliarde dolari
3. Iran - 175.2 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 19700 miliarde dolari

4. Irak - 115 miliarde de barili de petrol
Rezervele evaluate la 12900 miliarde dolari
5. Kuweit - 104 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 11700 miliarde dolari
6. Emiratele Arabe Unite - 97.8 miliarde de barili de petrol
Rezervele evaluate la 11 bilioane dolari
7. Venezuela - 97.77 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 11 bilioane dolari

8. Rusia - 74.2 miliarde de barili de petrol
Rezervele evaluate la 8300 miliarde dolari
9. Libia - 47 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 5300 miliarde dolari
10. Nigeria - 37.5 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 4200 miliarde dolari

11. Kazahstan - 30 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 3400 miliarde dolari
12. Qatar - 25.4 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 2900 miliarde dolari
13. China - 20.35 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 2300 miliarde dolari
14. Statele Unite - 19.12 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 2100 miliarde dolari
15. Angola - 13.5 miliarde de barili de petrol
Rezerve evaluate la 1500 miliarde dolari

Documentar / Topul ţărilor cu cele mai mari resurse de gaze naturale

2011-07-03T00:52:00.000-07:00

Dezastrul nuclear din Japonia a dus la revizuirea modului de utilizare a energiei nucleare, şi multe ţări sunt în căutarea în forme alternative de energie.
Japonia este deja cel mai mare cumpărător din lume de gaze naturale lichefiate, şi a cererii globale de gaze este de aşteptat să ajungă la 5100 miliarde de metri cubi în 2035, de la 3.3 în prezent.
De asemenea, se sugerează că producţia ar trebui să crească până la de trei ori nivelul actual de producţie în Rusia, pentru a satisface cererea de gaze în 2035. Aşa că cele 10 ţări cu cele mai mari rezerve de gaze naturale dovedite devin esenţiale în dezvoltarea globală şi pentru viitorul omenirii, datele privind rezervele bazându-se pe estimări 2010 de la CIA World Factbook, cele 10 ţări deţinând aproximativ 80 la sută din resursele planetare de gaze naturale.

1. Rusia
Rezervele demonstrate: 47570 miliarde metri cubi
Rusia reprezintă 25.02% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
2. Iran
Rezervele demonstrate: 29600 miliarde metri cubi
Iranul reprezintă 15.57% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
3. Qatar
Rezervele demonstrate: 25470 miliarde metri cubi
Qatar reprezintă 13.39% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
4. Turkmenistan
Rezervele demonstrate: 7500 miliarde metri cubi
Turkmenistan reprezintă 3,95% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
5. Arabia Saudită
Rezervele demonstrate: 7460 miliarde metri cubi
Arabia Saudită reprezintă 3,92% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
6. Statele Unite ale Americii
Rezervele demonstrate: 6930 miliarde metri cubi
SUA reprezintă 3.64% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
7. Emiratele Arabe Unite
Rezervele demonstrate: 6070 miliarde metri cubi
EAU reprezintă 3.19% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
8. Nigeria
Rezervele demonstrate: 5250 miliarde metri cubi
Nigeria reprezintă 2,76% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
9. Venezuela
Rezervele demonstrate: 4980 miliarde metri cubi
Venezuela reprezintă 2,62% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.
10. Algeria
Rezervele demonstrate: 4500 miliarde metri cubi
Algeria reprezintă 2,37% din toate rezervele demonstrate de gaze naturale.

În jurul lumii / Lady Diana ar fi împlinit 50 de ani

2011-07-02T08:06:00.000-07:00

Diana, Prințesă de Wales, născută la 1 iulie 1961, a fost prima soție a lui Charles, Prinț de Wales, moștenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, Prinț de Wales și Prințul Henry (Harry), sunt al doilea și al treilea în linia de succesiune la tronul britanic și a celor cincisprezece state supuse Angliei. De la căsătoria din 1981 până la divorțul din 1996 a fost numită Her Royal Highness The Princess of Wales (Alteța Sa Regală Prințesa de Wales), iar după divorț, Diana, Princess of Wales (Diana, Prințesă de Wales).

Lady Diana Slideshow: Timisoara’s trip from Timisoara, Transylvania, Romania to London, United Kingdom was created by TripAdvisor. See another London slideshow. Create your own stunning free slideshow from your travel photos.

Figură publică de la anunțul logodnei sale cu Prințul Charles, Diana a rămas centrul atenției aproape constante a privirii cercetătoare a massmediei din Marea Britanie și din întreaga lume atât în timpul căsniciei sale, cât și după divoț. Moartea ei subită, la 31 august 1997, într-un accident de mașină a fost urmată de o dovadă spontană și prelungită de jale publică. Replicile contemporanilor privind viața și moștenirea lăsată de Diana au fost diverse, însă ceea ce a rămas este o fascinație crescândă a oamenilor pentru prințesă. Mult așteptata anchetă a medicului legist a ajuns la concluzia, în aprilie 2008, că Diana a fost ucisă în mod ilegal de șofer și de fotografii insistenți, care umblau după imagini insolite cu personaje celebre și care o urmăreau.

Documentar / Matematica dată peste cap

2011-07-02T03:24:00.000-07:00

Timp de mii de ani oamenii au cultivat o altă constantă matematică decât cea pe care ar fi trebuit, conform matematicianului Bob Palais de la Universitatea din Utah, spune LiveScience.com.

Adevărata constantă matematică importantă este numărul Pi x 2 şi nu doar Pi. Acesta este numărul sacru al cercului, adevărata constantă matematică ar fi 6,28 - raportul dintre circumferinţa cercului şi raza sa şi nu numărul Pi - 3,14 - rezultat din raportul circumferinţei şi diametrul cercului, număr ce descrie în general o proprietate irelevantă în geometrie.
În urmă cu un an adepţii teoriei lui Palais i-au dat noii constante, 2Pi, un nume: Tau. De atunci, mişcarea adepţilor lui Tau a crescut încet dar sigur, susţinătorii săi sperând să poată obţine înlocuirea din manuale şi programele şcolare a numărului Pi cu Tau. Pe data de 28 iunie chiar a fost sărbătorită Ziua Internaţională Tau.

Adepţii acestei mişcări din matematică nu susţin că numărul Pi ar fi fost greşit calculat. Valoarea sa este acceptată ca aproximativ 3,14 la fel ca întotdeauna. Ei susţin însă că această constantă nu este foarte relevantă atunci când vine vorba de studiul cercurilor.
Kevin Houston, un matematician de la Universitatea din Leeds (Marea Britanie), autorul unui tutorial postat pe YouTube în care explică de ce constanta Tau este mai bună decât constanta Pi, susţine că cel mai puternic argument în favoarea lui Tau este că această constantă este mai folositoare în domeniile matematicii care se ocupă de cercuri, precum geometria, trigonometria şi calculele avansate.

Documentar / 200000 de persoane mor anual datorită consumului de droguri

2011-07-02T01:01:00.000-07:00

În lume, circa 210 milioane de persoane - respectiv 4,8% din populaţia în vârstă de la 15 la 64 ani - au consumat substanţe ilicite cel puţin o dată în cursul ultimelor 12 luni. Consumul, inclusiv problematic (care priveşte 0,6% din populaţia cuprinsă între 15 şi 64 ani) s-a stabilizat la nivel global. Totuşi, cererea de substanţe care nu sunt plasate sub control internaţional, cum ar fi piperazina şi catinona, a explodat. De altfel, efectele canabisului sunt reproduse de către canabinoide de sinteză, cunoscute sub denumirea de "spice".
Canabisul rămâne de departe, la nivel mondial, substanţa ilicită cea mai produsă şi cea mai frecvent consumată, chiar dacă datele pe această temă sunt limitate. În 2009, între 2,8% şi 4,5% din populaţia mondială cuprinsă între 15 şi 64 ani - respectiv între 125 milioane şi 203 milioane de persoane- au consumat canabis cel puţin o dată în cursul ultimelor 12 luni anterioare.
Dacă producţia de iarbă de canabis (marijuana) este foarte răspândită, mai ales în Americi şi în Africa, cea de răşină de canabis (haşiş) rămâne concentrată numai în două ţări : Marocul, care aprovizionează pieţele Europei Occidentale şi Africii de Nord şi Afganistanul, care alimentează pe cele ale Asiei de Sud-Est. În 2010, în Afganistan era mult mai rentabil să se producă răşină de canabis decât să se cultive mac opiacee.
Numeroase substanţe neplasate sub control internaţional sunt comercializate drept "legal highs" şi drept produse de substituţie pentru stimulantele ilicite, cum sunt cocaina şi ecstasy. Metamfetamina, substanţă înalt adictivă, este foarte prezentă în toată Asia de Est. Ea a început totodată să facă, în 2009, obiectul unui interes aparte în America de Nord, după ce cunoscuse un declin timp de mai mulţi ani. În termeni de confiscări de droguri de sinteză, 2009 a fost un an record, mai ales ca urmare a intercepţiilor de metamfetamină. Acestea au crescut cu peste o treime între 2008 şi 2009, trecând de la 11,6 tone la 15,8 tone, şi în majoritate au avut loc în Myanmar. Dacă această ţară este una dintre principalele surse de aprovizionare în comprimate de metamfetamină în Asia de Sud-Est, Africa se profilează ca o sursă de aprovizionare pentru Asia de Est.

Fotografia săptămânii / Supercopacii din Singapore

2011-07-01T11:52:00.000-07:00

Fotografia săptămânii este, în opinia celebrei reviste Time, ceea ce vedeţi: "supercopacii" în construcţie în Singapore, nişte grădini verticale, variind de 75 la 150 de metri în înălţime şi încorporate cu flori tropicale, ferigi şi epifite (care trăiește pe suprafața altor plante, pe care le folosește numai ca sprijin). Deşi par oarecum ameninţători, supercopacii sunt parte din efortul de a face centrul oraşului mai locuibil.

Râsul lumii

2011-06-29T13:00:00.000-07:00

O femeie avea trei copii. Doi au murit de mici si unul de chiftele.
//////////////
Ardeleanul la şcoală îi spune profesorului că el vrea să înveţe ebraica. Profesorul:
- De ce tocmai ebraica?
- Păi cînd am să mor şi am să ajung în Rai, să pot vorbi cu Dumnezeu.
- Şi dacă ai să ajungi în Iad?
- Păi română ştiu bine!
///////////////////
Ce e lung, albastru şi umblă pe sub pământ?
Răspuns: O râmă în trening.
/////////////////////
‎- Am venit să cer mâna fiicei dvs.!
- Cea mare sau cea mică?
- Cum, nu le are la fel?
/////////////////
‎- Mămico, mămico, am văzut cocoşul pe găină de zece ori azi dimineaţă!
- Du-te şi spune-i lui tăticu, el o să înţeleagă...
- Tăticule, mi-a zis mămica să îţi spun că am văzut cocoşul pe găină de zece ori azi dimineaţă!
- De zece ori cu aceeaşi găină, dragul meu?
- Nu!
- Atunci du-te şi spune-i lui mămica, ea o să înţeleagă!
///////////////////////
Un tip intră într-un magazin:
- Aş dori şi eu nişte gulaş!
Vânzătorul:
- Sunteţi ungur?
Tipul se enervează:
- Şi dacă ceream ştrudel mă întrebai dacă sunt neamţ,
dacă ceream pui seşuan mă întrebai dacă sunt chinez,
sau dacă ceream pizza trebuia să fi fost italian?!?
- Aaaa, nu!
- Şi atunci de ce mă întrebi dacă-s ungur pentru că am comandat gulaş?
- Pentru că aici e magazin de electronice.
//////////////////////
Un betivan intreaba barmanul:
- Cata bere vindeti pe zi?
- Cam patru butoaie...
- Vreti sa va spun cum ati putea sa vindeti cinci butoaie pe zi?
Barmanul interesat: - Cum?
- Umpleti halbele ca lumea...
///////////////////////
La piata Ion vinde un cocos.
Un cumparator il intreaba: - Da gainile le calca?
- Calca gaini, rate, hulubi, curcani, chiar si porci!
- Atunci de ce il vindeti?
- De la o vreme se uita chiorâş la mine...

Înainte de a uita / V. SUVOROV - SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ

2011-06-28T11:24:00.000-07:00

La 23 august 1939, dupa semnarea pactului Molotov-Ribbentrop, Stalin striga fericit: L-am înselat pe Hitler ! Într-adevar, Stalin l-a înselat pe Hitler asa cum nimeni n-a mai fost înselat în întreg secolul XX: peste doar o saptamîna si jumatate, Hitler lupta pe doua fronturi, altfel spus, chiar de la începutul razboiului, Germania era in situatia de tara învinsa. (Victor Suvorov).

CLICK AICI
V. SUVOROV - SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ

În jurul lumii / Kostas Varnalis: Anti-dacă

2011-06-25T03:36:00.000-07:00

(după Rudyard Kipling)

De poţi să faci pe prostul cînd altul te repede
Făcînd-o pe deşteptul şi c-un cuvînt nu-l cerţi,
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede,
De-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De nu amîni o clipă un rău să-l împlineşti,
Şi dacă minţi mai tare cînd alţii nu spun drept,
De-ţi place în iubire cu ură să loveşti,
Şi totuşi îţi pui mască de sfînt şi de-nţelept,

De te te tîrăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul,
Şi numai interesu-ţi îl sui la rang de ţel,
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul,
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amîndoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi,
Cînd vorbele şi fapta în vînt ţi-s risipite,
Tu dîndu-le la dracu?, poţi altele scorni,

De poţi să faci întruna dintr-un cîştig, o mie,
Şi patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn,
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,
Dar tu să fii plătitul, găseşti că-i drept şi demn,

De poţi să-ţi storci şi gîndul, şi inima, şi nervii
Îmbătrînite-n rele, să facă rele noi,
Şi sub nehotărîre, plecîndu-te ca servii,
Cînd toţi strigă: Nainte!, doar tu strigi: Înapoi!,

Dacă, stînd în mulţime, te-mpăunezi semeţ,
Dar lîngă cel puternic îngenunchezi slugarnic,
Şi pe duşmani sau prieteni, tratîndu-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dînşii, dar îi înşeli amarnic,

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău,
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom,
Al tău va fi Pămîntul, cu tot prinosul său,
Vei fi-ntre Domni întîiul, dar NICIODATĂ OM.

Kostas Varnalis
(n. 14 februarie 1884, Burgas - d. 16 decembrie 1974, Atena) a fost romancier și poet grec.

În jurul lumii / Rudyard Kipling : Dacă (IF)

2011-06-25T03:21:00.000-07:00

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipe de veşnicii,
Mereu,vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM – copilul meu!

Joseph Rudyard Kipling
(n. 30 decembrie 1865 Bombay, India - d. 18 ianuarie 1936) poet și prozator britanic, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1907. Este celebru prin povestirea sa pentru copii "Cartea Junglei" (1894), romanul indian de spionaj "Kim" (1901), poemele "Gunga Din" (1892) și "If— " (1895), numeroase schițe și nuvele.

Rotativa informaţiilor / Curtea Constituţională a fost filmată la o partidă de sex în parc

2011-06-19T03:55:00.001-07:00

* Informare meteo: ploi, descărcări electrice, vijelii şi grindină. Cam aşa a ţinut-o toată săptămâna. Şi unde nu a fost, a dat cu arşiţă şi transpiraţie. *Un CAP nedesfiinţat la revoluţie dă tractoriştilor salarii de 2.300 euro. Pentru cine nu ştie, CAP înseamnă Cooperativă Agricolă de Producţie de pe vremea lui Ceauşescu. Cum care Ceauşescu? * Cel mai scump apartament scos la vânzare în Bucureşti are un preţ de aproape două milioane de euro. Apartament? Păi, mai ieftin găseşti şi în New York, pe Wall Street. Şi ce poate face, mă rog, un astfel de apartament? Îţi dă şi de mâncare toată viaţa? ? *Compania Inter Aviation, din grupul InterAgro, deţinut de omul de afaceri Ioan Niculae, a cumpărat un avion business jet, cu 14 milioane dolari, primul al operatorului de taxi aerian. A spus cineva că este criză economică? Puneţi pariu cu mine că angajaţii investitorului strategic primesc salariul minim pe economie şi ăla cu întârziere? Criza mă-sii de business jet. * Grecia nu se simte prea bine şi nici nu sunt semne de înviorare. Europa n-a prevăzut o astfel de situaţie şi dacă nu găseşte o soluţie repede, va fi vai şi amar. Pentru că dacă cineva este de vină de banii aruncaţi pe gârla de la Acropole, sigur şi la Bruxelles s-au închis nişte ochi şi s-au umflat nişte buzunare. Mişto democraţie, mânca-ţi-aş! * Zona metropolitană Bucureşti va ajunge până la Dunăre. Eu cred că va trece dincolo cât de curând. * Avocatul braşovean Victor Teodorescu, reţinut pentru că a cerut uciderea soţiei. Un poliţist din Oradea şi-a omorât ambii părinţi, după care şi-a tras un glonţ în cap. Pe de altă parte, o tânără de 21 de ani a fost ţinută legată de un copac de mama sa, iar Simona Senzual a fost filmată la o partidă de sex în parc. A fost o săptămână plină pentru devoratorii de senzaţional şi de informaţii esenţiale pentru democraţia mioritică. * Cine să mai bage în seamă că proiectul lui Băsescu pentru modificarea Constituţiei nu respectă legea fundamentală, cum spune Curtea Constituţională. Altceva ar fi fost dacă Curtea Constituţională ar fi fost filmată la o partidă de sex în parc. Ştire de ştire! * Epidemia de E.coli, fostă epidemie de castraveţi, se înscrie în epidemiile anuale care sunt livrate pe piaţa planetară. Evident, superlativele nu lipsesc, tot ca în fiecare an. Numai că acum parcă nu se mai ştie exact de unde vine şi încotro se duce. * Unii au spus că România va intra într-o criză alimentară, iar alţii că românii plătesc cea mai scumpă căldură din Europa. Nu-i nimic. Curtea Constituţională va ajunge la concluzia că se încalcă legea fundamentală a României şi criza alimentară va fugi, iar căldura se va da degeaba. * La final, să ne mai uităm şi spre stele. Nu cele verzi, ci alte culori. A trecut şi cea mai lungă eclipsă totală de Lună din ultimii 11 ani, chipul lui Gandhi a fost văzut pe Marte, iar oamenii de ştiinţă au elucidat misterul dispariţiei petelor solare. Curtea Constituţională o fi aflat?

Şleauri / Constituţia isterică

2011-06-18T09:35:00.000-07:00

Precum se ştie, Curtea Constituţională a dezbătut proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei României, transmis de Preşedintele României. Şi s-a constatat, cu o majoritate zdrobitoare, că “Caracterul licit al dobândirii se prezumă”, scuze pentru cacofonie, este la fel de constituţional ca şi în 1991, deoarece are ca efect suprimarea unei garanţii a dreptului de proprietate.
Nu mai vorbim de suprimarea unor drepturi fundamentale ale persoanelor care ocupă o demnitate publică sau de sintagma neconstituţională “precum şi a celor care privesc politicile financiare şi bugetare ale Guvernului, în condiţiile legii contenciosului administrativ”.
Nu trebuie să fii "yesman", cum le spune mai intelectualiceşte vorbind la pupincurişti, dar nici isteric, adică taliban şi fundamentalist (adică împotrivă cu orice preţ, doar pentru că nu ai mâncat din aceeaşi strachină), pentru a observa că cineva, undeva, iubeşte necondiţionat de 20 de ani aceeaşi parte a societăţii româneşti.
A mai fost o încercare în acest sens şi în 2003, când în parlament s-a propus introducerea prevederii potrivit căreia prezumţia caracterului licit al dobândirii “nu este aplicabilă pentru bunurile dobândite ca urmare a valorificării veniturilor realizate din infracţiuni” şi care a ajuns tot la coşul de gunoi al Curţii Constituţionale.
Pe scurt, eliminarea prezumţiei suprimă garanţia dreptului la proprietate, susţine Curtea Constituţională. Adică dacă îl condamni pe Traian Băsescu, spre exemplu, pentru corupţie, mai concret să spunem pentru o mită de 500 000 de euro şi un Maybach, nu-l poţi deposeda de întreaga avere, chiar dacă nu poate demonstra că a câştigat-o cinstit, prin muncă şi sudoare. Pentru că în constituţie se vorbeşte despre "caracterul licit al dobândirii".
Până la urmă, totul se ascunde în spatele perdelei de cuvinte. Chiar dacă cineva fură toată viaţa de la vecin şi este prins într-un final cu mâna în buzunarul vecinului, nu poate fi acuzat decât de ceea ce avea vecinul în buzunar şi nu şi de ceea ce s-a furat până atunci. Deşi, la acest nivel, poliţia îi va băga pe gât hoţului toate furturile. Chiar dacă este neconstituţional. La nivel înalt, în schimb, constituţia se priveşte cu lupa şi cu onorarii mari.
Pe de altă parte, însă, trebuie să recunosc că are dreptate şi Curtea Constituţională. Păi, imaginaţi-vă, la isteria care domină societatea românească şi la aranjamentele de culise care se fac, la manipulările informaţionale şi la dosarele contrafăcute, la diletantismul, obscurantismul şi la obedienţa care bântuie structurile statului român, aşadar imaginaţi-vă cum s-ar repezi hultanii constituţionali peste cine iese din turmă şi nu respectă legea tăcerii.
Chiar şi aşa sunt destule "întâmplări" cu dosare penale care au sfârşit tragic. Democratic vorbind, panimati?...
Numai că tot învârtindu-ne în jurul cozii, România rămâne cu cutumele lăsate de Ceauşescu şi de discipolii lui şi vom rămâne pentru totdeauna în raftul în care ne-a lăsat Caragiale, acolo unde spune că "să se schimbe doresc, dar să nu se modifice nimic".
Pentru că, în fond, toţi românii vor să se schimbe ceva în ţara asta fascinantă şi eternă. Dar când să se modifice nu mai sunt de acord. Sau cel puţin aşa se vede din avion.

Documentar / Plecaţi în Europa? Nu uitaţi cardul european de asigurări sociale de sănătate

2011-06-17T08:59:00.000-07:00

Intenţionaţi sa calatoriţi în Uniunea Europeana, Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia ? Daca da, nu uitaţi sa luaţi cu dumneavoastra cardul european de asigurari sociale de sanatate (CEASS). Cardul va scuteşte de complicaţii, timp şi bani pierduţi în cazul în care va îmbolnaviţi sau suferiţi un accident în afara ţarii. Peste 185 de milioane de persoane deţin astfel de carduri, conform cifrelor publicate astazi de catre Comisia Europeana.
Iata câteva informaţii şi cifre privind cardul european de asigurari sociale de sanatate.

Ce este cardul european de asigurari sociale de sanatate şi ce se întâmpla daca ma accidentez sau ma îmbolnavesc în timp ce ma aflu într-o ţara straina, membra a UE ?

Cardul european de asigurari sociale de sanatate faciliteaza accesul persoanelor asigurate în unul dintre cele 27 state membre ale Uniunii Europene sau în Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia la servicii de sanatate în timpul vizitelor temporare în unul dintre aceste state.
Datorita acestui card, cetaţenii beneficiaza de aceleaşi servicii publice de sanatate (oferite de doctori, farmacii sau spitale) ca şi persoanele asigurate în ţara pe care o viziteaza. Daca trebuie sa primeasca îngrijiri medicale într-o ţara în care serviciile medicale se platesc, îşi vor primi banii înapoi acolo sau dupa ce se întorc acasa. Important este faptul ca oamenii primesc îngrijirea de care au nevoie pentru a-şi continua sejurul.
Tratamentele planificate nu sunt acoperite de cardul european de asigurari de sanatate, ci necesita o autorizare prealabila.

Pot sa solicit un card european de asigurari sociale de sanatate ?

Pentru a putea primi un astfel de card, trebuie sa fiţi asiguraţi sau acoperiţi de un sistem public de securitate sociala din orice ţara a Uniunii Europene, Islanda, Liechtenstein, Norvegia sau Elveţia. Membrii unei familii care calatoresc împreuna trebuie sa deţina fiecare propriul sau card. Cum pot sa solicit un card european de asigurari sociale de sanatate ?

Cum pot solicita un card european de asigurari sociale de sanatate ?

Fiecare ţara este responsabila pentru crearea şi distribuirea cardului pe teritoriul sau. Astfel, pentru a obţine cardul, trebuie sa contactaţi autoritaţile locale de sanatate. În majoritatea ţarilor, cardul poate fi solicitat în mai multe feluri: personal, prin e-mail, printr-o scrisoare, prin fax, telefon sau pe internet. În unele ţari (Suedia, Norvegia), cardurile europene de asigurari sociale de sanatate pot fi solicitate printr-un simplu SMS! În Austria, Republica Ceha, Italia, Elveţia şi, începând cu 2010, Olanda, cardul european de asigurari de sanatate este emis automat pentru toate persoanele asigurate.
Unele site-uri internet ofera cardul european de asigurari de sanatate în schimbul unei sume de bani. Menţionam ca acest card poate fi obţinut în mod gratuit de la autoritaţile locale de sanatate.
Mai multe informaţii privind modul de obţinere a cardului în ţara dumneavoastra sunt disponibile la adresa: http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=757&langId=ro

Cât dureaza obţinerea cardului european de asigurari sociale de sanatate ?

Perioada de obţinere a cardului variaza de la o ţara la alta. În unele ţari, cardul va fi emis imediat (HU, PL, EL, CY, LV, BE, NL), în altele procedura poate dura câteva zile lucratoare (EE, SE, RO, FI, UK, PT, DK, NO, IS, CH, IE, MT, AT, FR, SI, ES). Într-un numar limitat de ţari (IT, SK şi LI) este nevoie în medie de 13 sau 15 zile pentru a obţine cardul. În fine, în unele ţari (BG, LU), eliberarea cardului poate dura pâna la patru saptamâni.

Ce se întâmpla daca uit sa iau cu mine cardul sau nu îl primesc la timp ?

Daca va fi nevoie, veţi putea primi îngrijirile necesare pentru a va putea continua concediul fara sa fiţi nevoit sa va întoarceţi acasa pentru tratament. Însa cardul va va permite sa beneficiaţi mai uşor de servicii medicale gratuite imediate, în cazul în care acestea sunt disponibile, sau sa fiţi rambursat daca trebuie sa platiţi de la început. De asemenea, puteţi cere autoritaţii locale de sanatate un certificat provizoriu de înlocuire în cazul în care cardul nu este gata la timp. Daca sunteţi în strainatate, puteţi solicita ca acest certificat provizoriu de înlocuire sa va fie trimis prin fax.
Mai multe informaţii privind cardul european de asigurari sociale de sanatate sunt disponibile la adresa: http://ehic.europa.eu.

Cât timp este valabil cardul ?

Perioada de valabilitate a cardului variaza considerabil de la o ţara la alta. Unele ţari emit cardul doar pentru câteva luni (Polonia şi România). Alte ţari emit cardul pentru o perioada de câţiva ani. De exemplu, în Grecia, Franţa şi Slovenia perioada de valabilitate a cardului este în medie de un an. În Finlanda, Spania şi Islanda este de doi ani, iar în Suedia, Liechtenstein, Portugalia, Letonia, Norvegia, Elveţia, Lituania şi Malta este de trei ani. De asemenea, în unele state precum Republica Ceha şi Austria, cardul european de asigurari de sanatate este valabil timp de zece ani, în funcţie de tipul de persoana asigurata.

Câte persoane deţin un card european de asigurari sociale de sanatate ?

Iata câteva date recente de la administraţiile naţionale:
Peste 188 milioane de persoane în Europa deţin în prezent un card european de asigurari de sanatate (sau un certificat de înlocuire), conform ultimelor cifre oferite de statele membre. Aceasta reprezinta peste 37% din totalul populaţiei UE, aproximativ acelaşi numar ca şi anul trecut.

Sunt europenii informaţi cu privire la cardul european de asigurari sociale de sanatate?

Un sondaj Eurobarometru pentru 2010 arata ca europenii nu sunt întotdeauna informaţi cu privire la card, deşi deţin unul. 26 % din respondenţi au afirmat ca deţin un astfel de card, deşi 37% dintre ei deţineau de fapt cardul. Aceasta se datoreaza, poate, şi faptului ca în Austria, Republica Ceha, Italia şi Elveţia, cardul este emis automat pentru toate persoanele asigurate.
Probabilitatea ca persoanele care au trait, au muncit sau au studiat în strainatate sa deţina acest card este mai mare.
Întrebaţi de ce nu deţin un card european de asigurari sociale de sanatate, 68% din respondenţi au raspuns ca nu au auzit niciodata de acesta şi nu ştiu nimic despre el. Al doilea cel mai frecvent motiv este ca persoanele în cauza au o asigurare de calatorie separata şi, prin urmare, nu au nevoie de cardul CEASS (11%). Cinci la suta din respondenţi au raspuns ca nu au considerat necesar sa obţina cardul şi acelaşi procentaj de persoane considera ca nu au nevoie de card pentru ca li se pot rambursa cheltuielile de sanatate şi în lipsa acestuia.
Dintre cei care deţin cardul, doua treimi îl iau întotdeauna cu ei când calatoresc în Europa. Explicaţia cea mai des întâlnita a faptului ca nu iau cardul cu ei este ca îl uita acasa (28 % dintre cei care nu l-au luat cu ei).
1:Cehia, Danemarca, Germania şi Elveţia nu au furnizat date privind certificatele provizorii de înlocuire cel puţin din 2008, prin urmare nu au fost facute estimari privind numarul total de certificate provizorii de înlocuire emise. Pentru aceste ţari, numarul calculat a fost 0.
2:Nu au fost furnizate date privind 2011 şi 2010. În raspunsul sau la chestionarul din 2009, Cipru a calculat numarul cardurilor europene de asigurari de sanatate aflate în circulaţie în 2008 la 44 789.
3:În raspunsul sau la chestionarul din 2008, Estonia a calculat numarul cardurilor europene de asigurari de sanatate aflate în circulaţie la 100 005.
4:Germania nu a furnizat date privind cardurile europene de asigurari de sanatate emise cel puţin din 2008, prin urmare nu au fost facute estimari privind numarul total de carduri europene emise. Pentru Germania, numarul calculat a fost 0.
5:Nu au fost furnizate date privind 2011 şi 2010. În raspunsul sau la chestionarul din 2009, Germania a estimat numarul cardurilor europene de asigurari de sanatate aflate în circulaţie în 2008 la 45 000 000. Aceasta cifra a fost folosita şi pentru acest tabel.
6:Nu au fost furnizate date privind 2011. În raspunsul sau privind chestionarul din 2010, Italia a raspuns ca în 2009 au fost emise 7 820 789 de carduri europene de asigurari de sanatate. Cifrele pentru 2009 au fost folosite şi pentru acest tabel.
7:Raportul naţional din partea Italiei (nota C.A.SS.TM 102/11) a indicat ca numarul cardurilor europene aflate în circulaţie era de 59 517. Totuşi, din rapoartele anterioare privind cardurile europene de asigurari de sanatate (pentru anii 2009 şi 2010) reiese în mod clar ca numarul indicat anterior a fost înmulţit cu 1000.

Documentar / Vine era glaciară?

2011-06-17T05:53:00.000-07:00

Pământul ar putea intra într-o nouă mini-eră glaciară în următorii câţiva ani din cauza unei activităţi solare scăzute, susţin astronomii, conform unui număr de trei studii individuale prezentate în cadrul Societăţii Americane de Astronomie, preluat de AGERPRES.
În mod normal, activitatea solară ce urmează un ciclu de 11 ani, va atinge apogeul în 2013 după care va scădea treptat. Astronomii susţin însă că următoarea perioadă de apogeu va fi mult mai puţin intensă decât în mod normal, sau chiar ar putea să nu se mai producă. Acest fenomen ar afecta clima pe glob pentru că şi în trecut, perioadele de minimă activitate solară au fost asociate cu scăderi ale temperaturii medii globale.
Astfel, între anii 1645 şi 1715 nu a fost observată aproape nicio pată solară, iar această perioadă de calm solar a fost denumită Maunder Minimum. În această perioadă în Europa s-au manifestat ierni neobişnuit de grele, iar oamenii de ştiinţă sunt de părere că planeta a trecut printr-o mini-epocă glaciară. În nord-vestul Europei temperatura medie anuală a fost cu 1 grad Celsius mai scăzută faţă de media normală, iar la nivel global temperatura a fost mai scăzută cu 0,5 grade Celsius faţă de normal.
Deşi nu există decât dovezi tangenţiale că activitatea solară redusă duce la instaurarea unor mini perioade glaciare pe Pământ, majoritatea oamenilor de ştiinţă tind să creadă că lucrurile stau aşa.
Petele solare sunt zone mai întunecate la suprafaţa Soarelui, provocate de apariţia unor câmpuri magnetice puternice ce modifică cursul normal al fluxurilor de gaze fierbinţi. În mod paradoxal, atunci când se înregistrează mai multe astfel de pete solare, intensitatea solară totală, sau radiaţia solară totală - este de asemenea la un maxim.
Frank Hill, de la Observatorul Naţional Solar din New Mexico, care a participat la unul din aceste trei studii, susţine că, "faptul că trei cercetări independente au ajuns la aceaşi concluzie ar trebui să ne dea de gândit".
De cealaltă parte însă, Joanna Haigh profesor de fizică atmosferică la Imperial College din Londra este de părere că procesul de încălzire globală poate compensa orice efect de răcire rezultat din scăderea activităţii solare. Dacă pe timp scurt, această informaţie este oarecum liniştitoare, pe termen mediu, odată ce activitatea solară va reveni la intensitate anormală, procesul de încălzire globală redevine principala ameninţare pentru ecosistemul terestru.

'Documentar / Investiţiile în aur şi factorii care influenţează preţul aurului

2011-06-16T06:46:00.000-07:00

Aurul este una dintre cele mai populare marfuri privind comertul si investitia. Acesta este cumparat si vandaut ca o plasa de siguranta impotriva influentelor politice si economice, inclusiv a cirzelor sociale si in cazul prabusirii regimului.
In comparatie cu moneda, valoarea lingourilor de aur este destul de stabila cu fluctuatii relativ minore. Exista multi factori care influenteaza pretul aurului, cererea si oferta jucand un rol major.
Productia anuala joaca un rol mic in modificarea pretului lingourilor de aur. Acest lucru se datoreaza faptului ca cantitatea de aur depozitat este mare in comparatie cu cantitatea de aur minata in fiecare an. S-a estimat ca suma totala de aur extrasa anual in ultimii ani a fost 2500 tone, 2000 merg la productia de bijuterii si produse industriale. Raman doar 500 de tone pentru investitorii cu amanuntul si pentru fondurile de comert. Astfel ca se produce o cerere pentru alte 1000 de tone de lingouri de aur pentru investitii.
Succesul investitiilor in lingouri de aur se bazeaza foarte mult pe principalele banci centrale si Fondul Monetar International, deoarece acestea joaca un rol important in pretul de aur. In 2004 bancile centrale Si alte organizatii oficiale au tinut 19% din aurul supraterane ca rezerve oficiale, ele fiind limitate in ceea ce priveste cantitatea de aur pe care pot sa o vanda prin Acordul de la Washington pe Aur (WAG). Statele membre ale WAG includ SUA, Europa, Japonia, Australia, Banca pentru Reglementari Internationale si Fondul Monetar International. Le este interzis sa vanda mai mult de 400 de tone de aur in fiecare an, aces lucru limiteaza cantitatea de aur disponibila pentru investitori independenti.
China si Rusia, care nu sunt membre ale WAG au aratat un interes in cresterea rezervele lor de aur, astfel un alt concurent a fost adaugat pe piata de investitii a lingourilor de aur.
De fapt, ceea ce influenteaza pretul aurului pe piata poate fi mpartit in trei factori majori: esecul bancilor, rate negative sau scazute ale dobanzilor si criza politica si sociala.
Atunci cand bancile nu reusesc sa isi desfasaore activitatea si sufera un esec sau o cadere in ochii publicului, cetatenii sunt rapid tentati sa isi scoata toate economiile de la banca respectiva. Retragerea aurului din banci de catre cetateni, poate duce la creSterea pretului aurului deoarece oamenii sunt ingrijorati de faptul ca valoarea de bani de hrtie este fara valoare.
Cererea pentru aur si alte investitii creste atunci cand randamentul investitiilor sub forma de stocuri, actiuni si imobiliare nu merita riscul.
Exista cateva exemple din istorie atunci cand pretul aurului a crescut vertiginos si anume in perioadele de criza nationala. Teama ca moneda va deveni fara valoare sau confiscarea proprietatilor, duce la cereril uriase de aur, pentru ca oamenii vad ntotdeauna aurul ca o modalitate de a cumpara alimente sau o evadare.
Investitia in lingouri de aur este de cele mai multe ori o varianta corecta, care aduce profit. Fiti atenti la fluctuatiile pretului aurului, si momentele in care va decideti sa faceti aceasta investitie.

Traficantul de informaţii / De ce va interzice Uniunea Europeană prezervativele?

2011-06-12T01:32:00.000-07:00

*În anul 2004, în România se produceau 24 de milioane de tone de cereale, adică 1.125 kg pe cap de locuitor. Astăzi se produc doar 700 kg pe cap de locuitor. Evident că, în astfel de condiţii, şi la taurine efectivele au scăzut cu peste 400.000 de capete. Abandonarea unei suprafeţe de 3 milioane de hectare de teren agricol s-ar putea cultiva aproximativ 10 milioane de tone de cereale anual. Cineva de la Ministerul Agriculturii a şi calculat paguba la TVA care se aduce prin nemuncirea terenului: circa 500 de milioane de euro. Nu se spune exact cui aparţin terenurile nemuncite. Firme sau ţărani? Pentru că dacă ţăranul, pardon, fermierul, are 3-4-5 hectare de teren arabil, aratul, discuitul, seminţele, îngrăşămintea, erbicidarea, recoltatul plus munca pe brazdă, adunate la un loc duc la nişte costuri care nu mai justifică produsul final. Ca să nu mai vorbim că importurile masive de cereale la preţuri sub cele pe care şi le poate permite ţăranul să vândă, duc la un cerc vicios al incompetenţei oficiale. Şi al intereselor care bântuie în structurile statului.
*România se află printre ţările care vor avea cel mai ridicat procent de populaţie în vârstă de peste 65 de ani în 2060 - peste 34% - potrivit informaţiilor furnizate de Eurostat, privitoare la evoluţia demografică a celor 27 de ţări ale Uniunii Europene. Tot în 2060, procentajul seniorilor de peste 80 de ani va depăşi 13% din populaţia României. Poate au dreptate eurostaţii, dar după cum merg lucrurile în România, generaţia tânără va fi chineză sau africană sau nu va fi deloc.
*Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în colaborare cu Banca Mondială, a lansat primul raport mondial despre dizabilitate. În urma studiilor şi cercetărilor a reieşit că 1 miliard de persoane din întreaga lume se confruntă cu o formă de dizabilitate. Doar atât? Doar unul din şapte cetăţeni ai planetei are "diza-diza" la creier? Puteam să jur că sunt mult mai mulţi...
* Eurostat anunţă faptul că populaţia UE va continua să îmbătrânească progresiv, din cauza slabei fertilităţi şi a creşterii speranţei de viaţă. Înţeleg de aici că există o legătură intrinsecă între creşterea speranţei de viaţă şi scăderea fertilităţii. Probabil, cât de curând, Uniunea Europeană va interzice prezervativele. Şi va da cu viagra în populaţie. În primul rând, se va simula o criză a cauciucului. Şi se vor fabrica prezervative ecologice din frunze de viţă de vie. Apoi se va lansa programul de finanţare a fertilizării europene în spaţiul feminin de migraţie a spermatozoizilor, Axa 69, proiectul transfrontalier de noapte "Investeşte în femei"...

Traficantul de informaţii / Gripa guvernelor şi bacteriile instituţionale

2011-06-05T02:56:00.001-07:00

*Experţi din domeniul sănătăţii au transmis un apel de urgenţă privind reducerea utilizării antibioticelor în fermele intensive, pentru a minimaliza influenţa acestora la om şi a împiedica ceea ce unii numesc „o criză gravă la nivel mondial”. Potrivit publicaţiei britanice The Ecologist, aproximativ jumătate din antibioticele prescrise în Europa sunt adresate sectorului zootehnic, iar în Statele Unite se ajunge chiar la 70%. Utilizarea excesivă a acestui tip de medicamente are influenţe nefaste asupra oamenilor, deoarece în multe cazuri s-a constatat că bacteriile au devenit rezistente la antibioticele existente. Despre astfel de antibiotice care ajung în produsele alimentare nu scrie pe nicio etichetă. Fac parte din procesul de producţie. Şi atunci ne mai miră boala vacii nebune sau cea a castraveţilor? Problema este că totul se derulează sub atenta oblăduire a autorităţilor şi informaţiile false au tot fost acoperite de cei care sunt plătiţi pentru a proteja cetăţenii de astfel de efecte.
*În 2010, preţul grâului a înregistrat un nivel record, ajungând la bursă şi la 320 de euro pe tonă. În ultimii ani, un preţ aproape similar a fost cel din 2003/2004, la un nivel de circa 300 de euro. În prezent, grâul se vinde la bursă cu circa 240 euro/tonă, iar de pe piaţa internă se cumpără cu circa un leu pe kilogram. Asta-i oficial. Criza alimentară despre care se tot bate toba în ultima vreme cred că are legătură directă cu folosirea cerealelor în alte scopuri decât cele alimentare. În cantităţi industriale. Şi nu-mi vin în minte decât biocombustibilii...
*Necesarul intern de grâu este de trei milioane de tone (250.000 de tone lunar), la care se adaugă alte 500.000 de tone de grâu pentru sămânţă. Recolta totală de grâu a României a fost de 5,7 milioane de tone, în 2010, cu aproape 10 procente mai mult decât producţia anului 2009, din această cantitate 60-65% a fost bună pentru panificaţie. Aşadar, România a produs anul trecut aproape dublu faţă de necesarul intern. Şi dacă nu mai punem la socoteală importurile masive, tot e putred ceva şi nu se explică criza şi creşterea de preţ. Doar dacă nu cumva se exportă mai ieftin şi se cumpără mai scump. Ceea ce sigur se întâmplă.

Şleauri / Mic tratat de scufundat bărci tricolore

2011-06-04T09:26:00.000-07:00

Căpitanul Politehnicii Timişoara, Dan Alexa, a părăsit deja corabia violetă. Probabil, mutarea o plănuise cu ceva timp înainte. Poate de atunci când mai mulţi jucători şi-au manifestat nemulţumirea faţă de anumite probleme ale clubului. Probabil, scandalul licenţelor nici nu a mai contat. Dar nu asta contează. Cu siguranţă a avut motivele lui întemeiate, mai mult sau mai puţin subiective. În mod sigur, crede că îi va fi mai bine la Rapid. Altfel nu pleca. Interesant este şi faptul că, deşi căpitan, contractul nu i-a fost prelungit. La alte cluburi au fost scandaluri urâte pe această temă. La Alexa, nu. A plecat pur şi simplu. Legând evenimentele între ele, reiese clar că la F.C. Timişoara mărul este putred şi nimeni nu-l arată cu degetul. Poate şi pentru că nu clubul ar avea de suferit, ci suporterii care iubesc necondiţionat culorile alb-violete. În cele din urmă, autorităţile, oamenii politici şi publicul vor pune presiune pe Federaţia Română de Fotbal şi aceasta va ceda. Sistemul social mioritic se va manifesta din nou în toata splendoarea lui şi FC Timişoara va evolua şi sezonul viitor în Liga I. Va rămâne, probabil, gustul amar al neparticipării în preliminariile Champions League. Este greu de crezut că de aici încolo, pe la forurile europene, s-ar mai putea face ceva. Numai că contabilizând ce s-a întâmplat în ultimii ani la nivel de cupe europene cu cluburile româneşti, iarăşi este greu de crezut într-o minune. Încă nu există acel minim de profesionalism care să facă pe cineva să spere într-o evoluţie fotbalistică de excepţie pe arenele din Europa a vreunei echipe româneşti.
Pe de altă parte, iată-l şi pe Răzvan Lucescu părăsind barca tricoloră într-un mod destul de îndoielnic. Până acum l-am considerat un tip echilibrat. Este adevărat, nu şi un antrenor de calibru. Nu-l cred niciodată pe cel care învinovăţeşte pe toată lumea, dar nu vede nimic în grădina lui. Mereu am avut senzaţia că noi ne uităm la un film şi Răzvan Lucescu ne povesteşte despre cu totul altceva. Cum de altfel sunt mulţi prin fotbalul românesc şi nu numai. Mutarea lui Răzvan Lucescu denotă o problemă de orgoliu. Un orgoliu care-l roade pe dinlăuntru şi care nu-i va aduce nimic bun. Poate tocmai de aceea adevăraţii antrenori români nu depăşesc numărul degetelor de la o mână. Orgoliul este bun, dacă-l foloseşti în sens pozitiv, pentru a construi ceva. Printre altele, pare că fotoliul de selecţioner se pregăteşte pentru Hagi. Cu tot respectul, că tot se poartă, pot afirma că Hagi nu va fi niciodată un antrenor pe măsura fotbalistului. Ca fotbalist, a avut mari probleme cu orgoliul şi cariera lui a avut de suferit. Ca antrenor, nu ştie să construiască dincolo de orgoliu. Şi cred că e prea târziu să înveţe să coboare de pe piedestal de unul singur. E o chestie de orgoliu.

Traficantul de informaţii / Eyjafjallajokull şi bananele ecologice

2011-06-04T01:36:00.000-07:00

*Erupţia vulcanului islandez Eyjafjallajokull în luna aprilie 2010, care a impus închiderea în totalitate sau în mare parte a spaţiului aerian european timp de o lună, a provocat economiei mondiale pagube de aproximativ cinci miliarde de dolari, dintre care 2,2 miliarde numai sectorului aerian. Dacă aţi observat, omenirea este obsedată să calculeze pagubele produse de natură. Aproape de absurd. Numai că, mai ales în ultimii ani, şi natura a început să cuantifice pagubele produse de oameni. Şi se manifestă pe măsură. Fără aritmetică.
*Anul trecut, România a depășit Rusia în topul celor mai mari investitori în Republica Moldova, arată un studiu difuzat de Ministerul Economiei de la Chișinău. Astfel, soldul investițiilor străine directe provenite din România constituia la finele anului trecut circa 215 milioane de dolari, în timp ce investițiile rusești au constituit mai puţin de 210 milioane de dolari. România se clasează însă abia pe locul cinci după volumul total al invesțitiilor directe, acumulate pe întreaga perioada de desfășurare a procesului investițional. Primul loc este ocupat de Olanda, locul doi îl ocupă Ciprul, pe locul trei se clasează Italia, iar pe patru se află Germania. Chiar dacă i-am depăşit pe ruşi, este surprinzătoare prezenţa Ciprului. Nu ştiam că ciprioţii sunt un fel de japonezi ai Mării Mediterane.
*Suprafaţa fondului forestier a înregistrat o creştere cu 0,3 procente (20.445 ha) în 2010, comparativ cu anul 2009, totalizând 6,515 milioane hectare. Suprafaţa fondului forestier al României, reprezentând 27,3% din teritoriul ţării, se situează sub nivelul mediu al Uniunii Europene care este de aproximativ 36%. Adică, altfel spus, s-a tăiat într-o veselie. Aşa au ajuns unii euromilionari peste noapte, cu acceptul tacit al celor mai înalte feţe ale autorităţilor româneşti. Pe de altă parte, tot învinuim urşii că vin la tomberoanele de la periferiile oraşelor. Poatear trebui să defrişeze şi ei câteva oraşe.
*Transelectrica este Operatorul de Transport şi de Sistem din România care gestionează, operează, întreţine, modernizează şi dezvoltă reţeaua de transport care cuprinde 78 staţii electrice de transformare, cu o capacitate de circa 35.000 MVA, şi 9.028 km de linii electrice aeriene de 110/220, 400kV şi 750 kV, aflate în gestiunea a 8 sucursale de transport. Nu ştiu exact ce dezvoltă şi modernizează transelectricii ăştia, dar ştiu că dacă ai ghinionul să ai nevoie de un stâlp ca să ajungă firele la o casă nouă te costă o grămadă de bani, după care stâlpul trece în proprietatea lor. Asta-i eficienţa românească.
*Piaţa americană a produselor organice a generat anul trecut vânzări de 10,6 miliarde de dolari (7,3 miliarde euro), fiind raportată o creştere de 7,7 procente în acest sector. Potrivit datelor publicate de Asociaţia Comerţului Organic (OTA), fructele şi legumele reprezintă aproape 40% din valoarea totală a alimentelor ecologice comercializate în Statele Unite şi circa 12% din totalul fructelor şi legumelor vândute anul trecut. Sună frumos chestia asta cu organicele, ecologicele şi biologicele. Dar teribil de înşelător. Şi cine nu a lucrat efectiv pământul nu are de unde să ştie. Nu cred că există etichetă la un produs care să spună exact cum şi ce a fost folosit pentru dezvoltarea "organicului". Încercaţi un exerciţiu de imaginaţie: drumul bananelor de la producător la consumator. Când sunt culese sunt verzi de-a binelea. Apoi vine transportul (maşină, maşină, iar maşină, vapor, iar maşină şi cine mai ştie câte cele) şi depozitările repetate. Şi astea nu se îngălbenesc singure. Ci cu ajutor. Substanţial şi cu diverse substanţe. E organic? Ecologic?

ŞLEAURI / Gripa castraveţilor. Urmează gripa muştelor sau boala coropişniţelor isterice...

2011-05-30T13:03:00.001-07:00

Ebola, sida, boala vacii nebune, gripa găinilor, gripa porcilor şi, cu voia dumneavoastră, gripa castraveţilor. Şi nu cred că le-am enumerat pe toate. E şi greu să mai memorezi tot felul de epidemii care apar tot mai des şi tot mai greu de contracarat. Este clar că se întâmplă ceva la nivel uman care a scăpat de sub control. Explicaţiile date de savanţi ţin mai mult de antipanică, de reducere la tăcere a mulţimii. Până în prezent, însă, lucrurile nu au luat-o razna, de parcă cineva, acolo sus, ştie unde este butonul care să oprească exact înainte de a deveni totul mult prea grav pentru a se mai face vreo cârpeală care să salveze aparenţele.
Uneori, ai senzaţia că trăieşti într-un imens laborator şi cineva ne foloseşte drept cobai. Şi după cum funcţionează natura umană, chestie dovedită cu vârf şi îndesat, nimeni nu poate convins absolut că nu este aşa. Pot fi, şi există destule exemple într-ale istoriei noastre planetare, nişte minţi bolnave care pot lansa tot felul de microbi pentru a testa nu ştiu ce experiment. Au fost rase de pe faţa planetei oraşe întregi în numele ştiinţei, pe principiul de a omorî unul pentru a salva o sută mai târziu, într-un viitor posibil conflict. Dacă cineva îşi închipuie că Mengele a fost singurul în stare de crime monstruoase se înşeală. Amarnic.
Treaba asta cu castraveţii care nu sunt spălaţi şi provoacă un virus ucigaş pare o explicaţie de desene animate. Mai curând poate fi vorba de substanţele folosite pentru "omogenizarea" castraveţilor pentru pieţele unde sunt vânduţi. Pentru a se obţine recolte tot mai mari şi mai rapide, mai "calitative", estetic vorbind, s-au inventat tot soiul de aditivi, de hormoni, de coloranţi, de chimicale care mai de care mai subtile, tot felul de steroizi, de "suplimente alimentare", de silicoane vegetale, de organisme modificate genetic. Şi, în general, în spatele, în culisele distribuirii mondiale de produse se află interese imense care nu-şi doresc decât să câştige un ban în plus rapid şi fără mare durere de cap. Sunt în joc miliarde şi miliarde de dolari sau de euro. Cât trebuie pentru a reduce la tăcere o sursă sau pentru a pune un "savant", de obicei integrat într-o comunitate care trebuie finanţată într-un fel sau altul, să spună exact ce trebuie ca lumea să nu intre la bănuieli şi să treacă la reacţii şi manifestări incontrolabile. Priviţi ceea ce mâncaţi cu adevărat, căutaţi pe internet informaţii măcar despre substanţele "oficiale", trecute pe etichete, şi veţi observa cum vă scade brusc apetitul.
Evident, inteligenţa individuală este tot mai estompată în vacarmul de informaţii false aruncate pe piaţă. Oamenii sunt tot mai grăbiţi şi tot mai preocupaţi de o supravieţuire imediată, de astăzi pe mâine, pentru a mai băga de seamă cu adevărat ce se întâmplă. Statul, alias guvernul sau guvernele, este o zonă arhiplină mai mereu de farisei, de ipocriţi, de egocentrişti, strecuraţi pe acolo nu pentru binele concetăţenilor, atât de clamat, ci pentru o iluzorie bunăstare materială personală. Nici nu ai cum să ajungi la un anumit nivel fără să-ţi mânjeşti buzele de codul maro al politicii universal valabile.
Gândiţi-vă întotdeauna că statul este de fapt o adunătură de oameni care-şi doresc să moară capra vecinului de birou pentru a-i lua locul şi pentru a avea o ştampilă în plus. Cu cât este ştampila mai sus, cu atât mai rar te scotoceşti în buzunare.
Gripa castraveţilor nu este,însă, o glumă. Ca şi celelalte - sindrom, boală, gripă, epidemie sau ce-or mai fi. Oamenii mor. Urmează, cine ştie, gripa muştelor sau boala coropişniţelor isterice...

Râsul lumii

2011-05-23T11:17:00.000-07:00

Ploaie de stele.
Soacra şi ginerele îşi pun câte o dorinţă.
Ginerele a fost mai rapid, soacra n-a mai apucat.
&&&
În tramvai:
- E cineva fără bilet acolo, în fund?
- Eu, dar mi-l bag imediat!
&&&
- Doamnă, vorbiţi cu soţul când faceţi sex ?
-Da, în cazul în care mă sună...
&&&
Un tânăr înalt, bine făcut, brunet cu ochii albaştri, invită o tânără la dans.
- Domnişoară, se poate?…
- Desigur, dar mai întâi să dansăm.

Rotativa informaţiilor / Floarea soarelui, la import - 630 euro pe tonă, la export - 520 euro pe tonă

2011-05-22T04:58:00.000-07:00

*În 2010, aproximativ 1,4 milioane de hectare au rămas nelucrate, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. În prezent, suprafaţa agricolă a României se ridică la 7,5-8 milioane de hectare. Pe de altă parte, Administraţia Domeniilor Statului are în administrare 400.000 hectare de teren.
*Plăţile complementare acordate în 2011 fermierilor români ar putea ajunge la 77 de euro pe hectar, cu 27 de euro mai mult decât în 2010. Cel puţin teoretic, fermierii pot lua în jur de 170 de euro în acest an, circa 100 de euro pe hectar de la UE şi restul din bugetul naţional, pentru că va exista şi o reducere lineară a subvenţiei europene datorită depăşirii celor 8,7 milioane hectare negociate la plată cu UE.
*Potrivit datelor APIA, fermierii români au depus, în perioada 1 martie - 16 mai 2011, un numar de 1,04 milioane de cereri de plată pentru o suprafaţă de circa 9,2 milioane hectare.
*Comparând două perioade, adică 1 iulie 2009 - 31 martie 2010 cu intervalul 1 iulie 2010 - 31 martie 2011 - se constată că numărul cazurilor noi de pensii de invaliditate s-a redus de la 56.768 la 26.155, ceea ce reprezintă o diminuare cu 53,9 %', a precizat Emil Boc. Au avut loc 16.350 de "depensionări", cazuri în care pensiile au fost sistate. Pe de altă parte, prin aplicarea grupelor 1 şi 2 valoarea pensiei medii a crescut de la 688 lei la 716 lei, numărul beneficiarilor fiind în prezent de 1,543 milioane persoane, ceea ce presupune un efort din partea statului de circa 403 milioane euro.
*Deficitul României în comerţul cu produse agroalimentare, în primele două luni, a depăşit 146,35 milioane de euro. Valoarea importurilor de produse alimentare a totalizat, în primele două luni ale anului 2009, 588,93 milioane euro, faţă de 527,57 milioane de euro în perioada similară din 2010.
*Cel mai exportat produs a fost porumbul, care a adus României aproape 84,28 milioane de euro (271.960 tone), fiind urmat de ţigările de foi, trabucurile şi ţigaretele (3.385 tone), pentru care au fost încasate 58,38 milioane de euro. Poziţia a treia cu privire la încasările din exporturi este ocupată de seminţele de floarea soarelui, cu 51,61 milioane de euro (99.085 tone), iar uleiurile rafinate de floarea soarelui, de şofran şi de bumbac şi grâul au adus statului român 27,32 milioane de euro, respectiv 21,14 milioane de euro.
*În ultimul an al regimului comunist, produsul intern brut pe cap de locuitor înregistrat de România era de 1.790 de dolari. Două decenii mai târziu, în 2010, acest indicator a ajuns la 7.540 de dolari. Deşi aparent a crescut de peste patru ori, luând în calcul rata inflaţiei pentru dolarul american (76% în ultimii 21 de ani), PIB-ul per capita s-a majorat în termeni reali de 2,4 ori în perioada 1989-2010.
*Dacă în 1989, România era pe locul 78 în lume în ceea ce priveşte PIB per capita, acum suntem pe poziţia 70. În urmă cu 21 de ani, primele locuri în topul produsului intern brut pe locuitor erau ocupate de Elveţia (27.800 de dolari), Luxemburg (26.300 de dolari), Bermude (25.200 de dolari), Japonia (23.900 de dolari) şi Suedia (23.800 de dolari).
*În ceea ce priveşte importurile României, în primele două luni ale lui 2011, suma cheltuită a depăşit 27,28 milioane de euro pentru o cantitate de 17.823 tone de carne de porc. În acelaşi top al importurilor se mai află seminţele de floarea soarelui, cu 37,7 milioane de euro (60.012 tone), tutunuri brute sau neprelucrate (4.794 tone) cu valoarea de 22,19 milioane de euro, iar carnea şi organele comestibile de pasăre în valoare de 21,7 milioane de euro (14.536 tone).
*Şi importurile de produse agroalimentare au crescut uşor faţă de anul 2009 (3,71 miliarde de euro), atingând valoarea de 3,79 miliarde de euro. În 2009, România a exportat produse agroalimentare de 2,18 miliarde de euro.
*Din cele 98.000 de tone de carne de pasăre importate anul trecut, 70.000 de tone sunt aduse în ţară fără să se plătească TVA. Astfel că 80% din carnea de import este nefiscalizată. În ţara noastră există circa 400 de ferme de carne de pasăre.
*Activele nete cumulate ale tuturor fondurilor de pensii private au depăşit 5,43 miliarde de lei la sfârşitul lunii aprilie, respectiv 1,33 miliarde de euro, conform datelor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Numărul de participanţi la fondurile de pensii administrate privat - Pilonul II - se ridica, la finele lunii aprilie, la 5,29 milioane cotizanţi.
*Primii cinci cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie au o avere cumulata ce depăşeşte 61 miliarde de euro, adică peste jumătate din PIB-ul României, iar din cei cinci numai unul este de origine englez: magnatul indian al industriei siderurgice Lakshmi Mittal, oligarhul rus de origine uzbecă şi principal acţionar al clubului de fotbal Arsenal, Alisher Usmanov, un alt oligarh rus, Roman Abramovici, de asemenea proprietar al unui club de fotbal englez, Chelsea, locul al patrulea este ocupat de un aristocrat englez, ducele de Westminster, apoi omul de afaceri elveţian din sectorul farmaceutic Ernesto Bertarelli.
*În total, o treime din alimentele produse în fiecare an pe planetă pentru consumul uman, adică circa 1,3 miliarde de tone, se pierd sau sunt aruncate, a constatat Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). Este vorba de echivalentul a peste jumătate din producţia mondială de cereale - 2,3 miliarde de tone în 2009-2010 -, şi aceasta în condiţiile în care aproape 1 miliard de oameni - 925 milioane mai exact - suferă de foame în lume. În Europa şi în America de Nord, fiecare consumator aruncă la gunoi între 95 şi 115 kilograme de mâncare pe an.
*Potrivit estimărilor cultivatorilor, România importă circa 60-70% din totalul legumelor proaspete care se vând în pieţe şi în magazine.

ŞLEAURI / Cu 500 de euro, un test ADN spune cât trăieşti

2011-05-21T03:07:00.000-07:00

Pentru numai 500 de euro, un test ADN promite să-ţi spună cam cât vei trăi ar putea fi comercializat în curând în Marea Britanie.
Într-adevăr, un test dezvoltat de Life Long, o companie spaniolă, ar trebui să fie comercializat în Marea Britanie, potrivit The Independent. Un test care ar putea prezice, pe baza ADN-ului unei persoane, riscul de a muri de tineri sau nu.
Testul ADN se bazează pe lungimea telomerilor, capetele de protecţie ale cromozomilor. Studiile se pare că au arătat că telomerii scurtaţi au fost asociaţi cu un risc mai mare de boli legate de vârstă, cum ar fi cancerul, Alzheimer sau bolile cardiovasculare.
Unul dintre câştigătorii Premiului Nobel în medicină, pionier în domeniu, Elizabeth Blackburn de la Universitatea din California, la San Francisco, susţine testul pe telomeri, iar Carol Greider, Harvard Medical School, este mai sceptic cu privire la beneficiile lui.
Astfel încât controversa-i gata. Unii se întreabă ce se întâmplă cu companiile de asigurări, în cazul în care au acces la rezultate. Şi ce se va întâmpla cu organizaţiile lipsite de scrupule care vând medicamente contrafăcute şi alte siropuri anti-îmbătrânire depreciate? Alţii consideră că testul nu-i decât o făcătură pentru a aduce bani.
Cu telomeri sau fără, mă mai sâcâie o întrebare: dacă aş afla că mor peste, să zic, cinci ani, oare cum aş reacţiona? Şi aşa lumea-i bântuită de lipsa reperelor morale. Imaginaţi-vă că, în schimbul celor 500 de euro, câteva milioane de oameni, dintre cele şapte miliarde de pe planetă, află că vor muri peste puţin timp. Consecinţele nu pot fi decât imprevizibile. Şi cu siguranţă societatea umană este departe de a fi pregătită pentru ceea ce ar urma.

ŞLEAURI / CINE SCOATE BANI DIN SFÂRŞITUL LUMII?

2011-05-20T09:50:00.000-07:00

Prostia omenească a atins în ultimele zile şi poate chiar a depăşit limita bunului simţ. Pentru că altfel nu se poate categorisi tot acest caraghioslâc cu sfârşitul lumii, anunţat pentru ziua de 21 mai. Pe de o parte, poate fi o glumă. Şi ca toate glumele proaste şi cu bani în spate, devin absurde şi greu de digerat. Până la urmă, undeva, cineva, cumva, a băgat nişte bani într-o campanie cu marea venire a Zilei Judecăţii. Şi s-au băgat bani mulţi. Nu-mi dau seama ce şi cine se poate afla în spatele unei astfel de mascarade, mai ales că am observat că epidemia a luat proporţii planetare. Dacă era de-a noastră, românească, dădeam vina pe Traian Băsescu, care în ultimul timp este vinovat de tot ce mişcă în ţara asta.
Evident, cealaltă problemă, a credulităţii, este o altă bubă. Societatea e bântuită de tot felul de fantome, multe dintre ele inventate de o maşinărie incredibilă care trebuia să poarte un nume şi a fost numită mass-media. Dar mass-media, până la urmă, nu reprezintă nimic altceva decât pe noi înşine. Atâta vreme cât omul alege numai anumite canale de televiziune sau ziare şi nu pe altele, cine este vinovat? Principiul fundamental al democraţiei este libertatea de a alege. Şi dacă tu, spectatorul, alegi sfârşitul lumii şi exorcizarea Oanei Zăvoranu, atunci nu poţi primi decât subiecte de acest gen. Adevărul este că, în ultimii ani, vine câte un sfârşit al lumii cam în fiecare săptămână. Doar i se schimbă forma, conţinutul mesajului este cam acelaşi întotdeauna.
Societatea umană a ajuns o mascaradă de la un capăt la altul. Tot mai iraţională. Şi somnul raţiunii naşte monştri - cam aşa ceva spunea Goya, celebrul pictor spaniol. Alt mare artist, dar de pe meleaguri româneşti, Nichita Stănescu, avea o vorbă: cuvintele cheamă realitatea. Adică, altfel spus, aveţi grijă ce vă doriţi că s-ar putea să se împlinească.
Pe de altă parte, spunându-i unui prieten despre sfârşitul lumii şi întrebând retoric despre cine bagă bani în această campanie, el m-a privit şi mi-a răspuns zâmbind: problema nu e cine bagă, problema e cine scoate bani? Chiar aşa, cine scoate bani din sfârşitul lumii?...

Traficantul de informații / Săptămâna cartofilor măcelăriți

2011-05-15T07:08:00.000-07:00

Săptămâna a fost bulversantă pentru unii, când au aflat despre anomalia de la Galați, unde un făt s-a dezvoltat printre intestinele mamei. * Dar și mai șocant și mai mediatizat a fost cazul de la Botoșani. Peste 200 de câini dintr-un adăpost au fost "măcelăriți". Subiectul ăsta românesc al câinilor a ajuns ciudat de tot. Când pro, când contra. De la o isterie la alta. Cale de mijloc se pare că nu se găsește. * Din nou, iar și încă odată elevii în uniforme. Au tot fost îmbrăcați și dezbrăcați elevii în perioada post decembristă mai ceva ca în armată pe vremuri. S-a venit din nou cu textele de gen, adică bogații fac parada modei, săracii fac spume la gură. Sau invers. Pariu că rămân unii cu spume la gură? * Medicii români au inventat dializa fără aparat. Unii, că alții au alte preocupări. Problema e, așa s-a înțeles, că și așa e nevoie de ceva investiții. Și dacă e o chestie pe foarte bune, sigur cineva de peste mări și țări va băga banii. Pentru că românii or fi ei buni, dar nici în așa fel încât România să-și aprecieze propriile valori. E o lecție verificată de istorie și de vremuri. * România a ieșit oficial din recesiune. PIB-ul a crescut cu 0,5% în 2011. Asta da știre! Dar PIB-ul meu stagnează. Și stagnează pe minus de o bună vreme. Și mai știu mulți români care sunt cu PIB-ul la pământ, dacă nu mai jos. Așa că lasă-mă, nene, cu PIB-ul vostru în pace. Neoficial, vă spun că s-ar putea cât de curând să-l schimb, pe el, PIB-ul românesc, cu cel german sau britanic. Doar așa, de ciudă, să nu mai crească atât, că s-ar putea să o ducem bine, nu de alta! * Cum nicio veste nu vine singură, căldura se scumpește din toamnă cu 60%. Așa că nimeni nu o să mai numere bobocii la toamnă. O altă ciudățenie a României. Se va plăti un salariu mediu pe economie în fiecare lună doar pentru întreținere. Iar românul va primi iar, dacă va primi, salariul minim pe economie. Păi, nu-ți vine să-l dezgropi pe Ceaușescu? * Emil Boc are ce are cu negrii: amenzi de aproape un milion de euro pentru munca la negru. Cine va plăti amenzile? Tot ăla care nu o să mai primească nici salariul minim pe economie. Care va munci 12 ore și nu va fi plătit nici pentru 8 ore. * Isteria cartofilor continuă. Nu la fel ca americanca obsedată care și-a injectat fiica de opt ani cu botox pentru o frumusețe numai de ea știută. Așa că adevărul despre scumpirea cartofilor nu interesează pe nimeni. Unii vorbesc, alții nu ascultă. Ideea e că problema nu e cu cartofii românești, ci cu ceilalți și cu oamenii care manipulează această piață. Jocul e mult mai mare decât îl duce pe orice ministru mintea. * Tot săptămâna trecută s-a aflat în ce branduri au românii încredere. Dar ne-au spus-o alții. Că românii n-au încredere în români. * Și acum, doamnelor și domnilor, știrea galactică: Jupiter, Marte, Venus și Mercur s-au aliniat. Fenomen extrem de rar, zic specialiștii. Sorry, dar eu adormisem. Și m-am trezit doar în zori din cauza zgomotului. Se crăpa de ziuă...

Râsul lumii

2011-05-14T15:21:00.000-07:00

La un moment dat, irakianului i se blochează mitraliera:
- La bizda-bizdii ma-tii de pusc' imbutzit!- înjură irakianul în cea mai pură românească de care era el în stare.
Kuweitianul îl aude și îl întreabă într-o românească la fel de pur stâlcită:
- Bei bork de caine, de unde stii la tine injura rumaneste, bei?
- Ieu facut jgoal la Rumania, bei gegule coclite!
- Zeu? Si unde fecut la tine jgoala la Rumania ?
- La Iashi.
- Cacat! Shi ce jgoala fecut tu, bei?
- Politehnica. Da' di ce?
- Pei si eu facut jgoala la Rumania.
- Daaa? Ce jgoal?
- Eu fecut Medicin la Tirgu Muresh.
Irakianul între timp își reparase mitraliera și începe să tragă mai îndârjit după kuweitian.
- Ia, bei, de la mini glonts! La bizda ma-tii te ungur!!!!

Picătura de viață: Românul care contrazice teoria lui Einstein

2011-05-14T11:07:00.000-07:00

De Florentin Smarandache am mai auzit cu mult timp în urmă. Pe atunci, dacă-mi amintesc bine, îl preocupa poezia, adică ale scrisului, fiind un individ destul de paradoxist. De atunci, chiar dacă am mai auzit câte ceva, se pare că a fost lipsit de interes, pentru că memoria nu a mai înregistrat nimic. Până zilele trecute când, bântuind printre publicaţiile electronice ale românilor de pretutindeni, am descoperit un articol dintr-o revistă românească din Statele Unite, care a fost scris anul trecut şi care-l avea ca subiect principal pe Florentin Smarandache. Între timp, profesor universitar doctor Florentin Smarandache (născut la 10 decembrie 1954, în Bălceşti, Vâlcea), cu dublă cetăţenie, română şi americană, de la Facultatea de Ştiinţe din Universitatea „New Mexico", Gallup, statul New Mexico, SUA. Subiectul era abordat fiindcă printre cei 10 oameni de ştiinţă (2 din Australia, 2 din Italia, 2 din SUA, câte unul din Egipt, India, Israel şi Rusia) care au primit în 12 iunie 2010 la Universitatea din Pécs / Ungaria, Medalia de Aur pentru Ştiinţă acordată de către Academia de Ştiinţe "Telesio-Galilei" (organizaţie neguvernamentală internaţională cu sediul în Marea Britanie), s-a aflat şi Florentin Smarandache, medalie care i-a răsplătit două realizări ştiinţifice: introducerea noţiunii de „Neutrosofie" în logica matematică şi enunţarea „Ipotezei Smarandache" în fizica teoretică.
Şi tot ca să citez, pentru că nu sunt specialist în domeniu: „Neutrosofia este o generalizare a 'dialecticii' din filozofie, realizată de Florentin Smarandache prin introducerea categoriei de 'neutru', alături de categoria de 'contrarii'. Prin aplicarea neutrosofiei în logica matematică, s-a realizat logica neutrosofică (numită în literatura de specialitate şi 'logica smarandachiană'), în care o variabilă logică are trei valori: adevărat, fals şi incert. Enunţată în articole de fizică teoretică, Ipoteza Smarandache (apărută ca o consecinţă a paradoxului Einstein-Podolsky-Rosen şi a inegalităţii lui Bell) afirmă că în Univers nu poate exista o viteză-limită, contrazicând concluzia lui Einstein, care susţine că viteza luminii este viteza-limită din Univers''.
Nu pot să spun decât că este interesant şi demn de reţinut. Florentin Smarandache a publicat peste 75 de cărţi şi 100 de articole şi note ştiinţifice, a scris poeme, proză scurtă, un roman, teatru. A fugit din România prin 1988 şi a stat vreo doi ani într-un lagăr din Turcia până a primit liber pentru America. Pentru 2011 a fost nominalizat pentru premiul Nobel pentru Literatură, cum spune şi pe pagina lui de Facebook.
În fiecare an, după cum se ştie, Academia Suedeză trimite cereri de nominalizare a candidaților pentru Premiul Nobel în Literatură. Membrii Academiei, membrii ai academiilor și societăților literare, profesorii de literatură și limbă, foștii laureați pentru literatură ai Premiului și președinților de organizații ale scriitorilor au permisiunea de a nominaliza un candidat. Mii de cereri sunt trimise anual, spune Wikipedia, iar doar cincizeci de propuneri sunt admise. În luna octombrie a anului, membrii Academiei votează, iar candidatul care primește mai mult decât jumătate din numărul voturilor este numit Laureatul Nobel pentru Literatură.
Însă, dincolo de orice, Florentin Smarandache este un destin. Un altfel de destin.

Râsul lumii

2011-05-13T14:02:00.001-07:00

O blondă apetisantă citea o carte în parc, pe bancă.
Bulă se apropie de ea cu gând s-o agaţe.
- Ce carte citiţi, doamnă? - întreabă el.
- Teoria amorului. Aici scrie că cei mai virili bărbaţi sunt evreii şi indienii.
- Doamnă, daţi-mi voie să mă prezint: Iţic Winnetou.

Traficantul de informaţii / Săptămâna vorbelor

2011-05-08T05:21:00.001-07:00

* Ce-am mai aflat săptămâna asta? * Despre propunerea lui Victor Socaciu de dublare a tuturor filmelor în limba română. Şi a văzut dublu după ce a sărit toată lumea pe el. Deşi, la câţi români uită să citească, mă gândesc că n-a fost o propunere rea. * Moartea, fotografiile şi mesajele lui Bin Laden au fost alt cap de afiş. Dacă n-ar fi recunoscut chiar "alquaizii" că Ossama a dat ortul popii ( sau, mă rog, Neptunului), mai că ar fi rămas mortul cel mai viu şi l-ar fi văzut lumea pe urmă prin lanurile dantelate de ozeneuri ale englezilor. * Ei, şi să nu uităm, de scutul american antirachetă, amplasat lângă Caracal, mai exact la Deveselu. Poate are dreptate Dan Diaconescu că tatăl lui l-a adus în România. Cu căruţa. Vorba lui Ion Iliescu, despre securitatea antirachetei: Mira-m-aş! * Încă un militar român ucis în Afganistan. Asta-mi aduce aminte de veteranii care au fost în cel de-al doilea război mondial. Şi mă face să mă întreb: până la urmă, de ce? Războaiele pornesc întotdeauna de la unul dintr-un birou pentru că are nu ştiu ce trăire politică. Şi tot întotdeauna mor doar nevinovaţii care-şi doresc doar o bucată de pâine şi o cană de apă. * Şi tot săptămâna asta, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a avut o discuţie intelectuală cu profesorii: ce aţi văzut în vămi veţi vedea şi în educaţie. Păi da, că şi profesorii sunt tot ca vameşii. Doar că dacă vameşii îi pregătesc să intre în ţară, profesorii îi pregătesc să plece. Definitiv.* Dacă nu ştiaţi, Corneliu Vadim Tudor şi-a ras barba în direct, ca protest împotriva lui Băsescu şi Boc. Vine şi rândul lui. La ras. * La CNA e mare democraţie şi spune că Elena Udrea îşi face reclamă la TVR din banii publici. Halal dictatură. Aş fi vrut să văd ciripitul din spatele televizoarelor şi pe vremea când era prim-ministru Adrian Năstase. Erau păsări călătoare în doi timpi şi trei mişcări. * Varujan Vosganian a supărat pe cineva şi a fost înlocuit din fruntea comisiilor PNL. Urmează Ludovic Orban. Hai că am glumit. * Totuşi, până atunci, a fost demisă şi şefa Autorităţii privind Fondurile Europene din cadrul Ministerului Muncii. Se anunţă vremuri maro şi sunt probleme cu puşculiţa. * Emil Boc, într-un moment de revoltă: sunt singur împotriva tuturor, mă lupt cu mogulii şi cu presa. Tot e bine. Mai rău ar fi dacă s-ar lupta cu românii. Pentru că de afară lucrurile nu prea sunt în ordine. * Tot din zonă. Noul Cod al muncii a intrat în vigoare. Acelaşi Boc: 42.000 de contracte de muncă înregistrate doar în două zile. Urmează un import masiv de chinezi şi de africani, pentru că rata şomajului a trecut pe minus. Eschimoşi din toată Groenlanda, vă aşteptăm! * Până atunci, există şi şomeri de lux, zic unii, cu ajutoare de şomaj mai mari de 5.000 de lei. Păi, vedeţi, de-asta e eternă şi fascinantă România! Şi va rămâne aşa, până când pe români nu-i va chema doar Lee, Chan, Yin şi Yang. * O ştire previzibilă: autostrada Transilvania nu va fi gata nici în decembrie 2012. Asta se ştie. Au spus-o şi mayaşii. * Mugur Isărescu trăieşte cea mai mare dilemă a vieţii lui: România are a doua mare creştere de preţuri la alimente, după Bulgaria. Noroc cu castraveţii chirilici de la sud de Dunăre, că altfel ni se rupea gâtul tot privind în sus la toate clasamentele europene. Problema cu creşterea preţuturilor la alimente presupune două variante: ori Isărescu chiar nu ştie, ceea ce este grav, ori Isărescu ştie şi face pe prostul. Ceea ce e dezastruos. Pentru România, of course. * Ştirea săptămânii, desigur, la final. Nişte poliţişti au fost prinşi la furat într-un magazin din Bucureşti. De asta ador eu tehnologia modernă, cu toate defectele morale pe care le presupune. Sper să nu-i vină în cap Guvernului Boc să pună videocamere peste tot în România. S-ar desfiinţa Ministerul de Interne...

Picătura de viață: MARIUS

2011-05-05T03:24:00.000-07:00

Viața pierde și câștigă în fiecare clipă. Nimeni nu cred că poate cuantifica: în detaliu, cu adevărat, cum arată o astfel de balanță. Pur și simplu, mergem înainte, pas cu pas, încercând să păstrăm un oarecare echilibru care să permită existența lucrurilor mărunte, de subzistență. Dacă mai aducem și o rază de lumină, un strop de bucurie, un moment de neuitare, suntem cu atât mai fericiți. Și ne grăbim să celebrăm, fiecare cum poate, clipa devoratoare a prezentului. O facem instinctiv, fără prea multă filosofie. Cu bine și rău, asta-i viața, nu te poți împotrivi destinului, odată ce l-ai ales. Sau dacă te alege el pe tine. Nu demult, pe meleagurile natale, întors după mulți ani în care aproape că mă deconectasem de la peisajul a cărui amprentă rămâne mereu întipărită în sufletul omului, am vrut să întâlnesc un fost coleg de școală, un prieten dintre aceia care nicio depărtare nu îl poate alunga. Este mereu acolo, ca o cicatrice de care nu poți scăpa decât cu operație estetică. Trecuseră 20 de ani, chiar mai mult, de când nu-l mai întâlnisem. Era un adolescent înalt, cu cârlionți, teribil de inteligent. El a reușit la facultate, eu am urmat un alt drum. Nici măcar din întâmplare nu am mai auzit de el. Șocul a venit când m-am intersectat cu un alt coleg de generație, pe care l-am întrebat: Marius? Pe unde mai e Marius? M-a privit uimit și mi-a răspuns: Cum? Nu știi? A murit anul trecut… Mi-a zis-o aproape indiferent, înglodat în propria-i supraviețuire, probabil cu gândul la nu știu ce problemă casnică sau la vreun conflict de la locul de muncă, impregnat de interjecții și strigături. Eram într-o mașină care mă ducea de la Craiova la Filiași. A fost timp destul să mă cufund în mine însumi și să revăd imagini aleatorii din vremea copilăriei. Să retrăiesc o bucată de viață care păruse îngropată pe niciunde. Ca un vis care pare prea real pentru a fi doar o iluzie, dar și prea îndepărtat pentru a fi adevărat. Apoi, am aflat, tot fugitiv (suntem prea grăbiți pentru a fi martori la ceea ce se întâmplă pe lângă noi ), de la o altă sursă, ceea ce a rămas din Marius. O poveste scurtă, aproape ca un banc spus la colțul străzii. Marius a terminat o facultate, printre cei mai buni, după care a fost repartizat în nu știu ce localitate. S-a căsătorit acolo, parcă a făcut și un copil. Au venit vremurile când a rămas fără loc de muncă, a luat familie și s-a mutat acasă, acolo unde se născuse. Probleme cu munca, au apărut probleme și cu nevasta, s-au adăugat problemele cu băutura și, uite așa, a fost devorat de viață minut cu minut, oră cu oră. Până când, puțin după 40 de ani, a trecut definitiv într-un alt univers. Marius este o amintire de care nu mă pot descotorosi. De multe ori, când respir, mi-aduc aminte de Marius. Un adolescent cârlionțat care mă strigă la poartă. Ne-am imaginat, în copilărie, privind în susul vieții, că vom dărâma munții. Acum, uitându-mă în josul vieții, văd doar deșertăciune și abis. Dar nu-i nicio dramă. Închizi ochii și mergi înainte. Ce a fost oricum nu mai contează. Până la urmă, dacă râd acum și nu mă mai gândesc nici la trecut și nici la viitor, totul e bine. Cumplit de bine.

Şleauri / În timp ce CIA consideră România o conductă pentru narcotice, noi vrem vize americane la liber

2011-05-03T12:55:00.000-07:00

L-am auzit şi eu, ca tot românul, pe ministrul de externe al României, Teodor Baconschi, cum a povestit în mass-media de ce nu oferă SUA vize pentru români fără să se stea la coadă. Asta acum după ce ne-am împrietenit la cataramă şi am şi adus scutul antirachetă la Deveselu, adică undeva lângă Caracal, ca să vadă lumea că acolo nu s-a răsturnat numai carul, ci şi antiracheta americană. Şi ascultându-l pe ministru, cu bla-bla despre nu ştiu ce probleme pe care românii nu înţeleg să le rezolve înainte de a ajunge să ceară vize pentru a zbura peste ocean şi a rămâne acolo, ceea ce parţial este adevărat, mi-am adus aminte că în urmă cu câteva zile am vizitat baza de date a CIA-ului, "The World Factbook" (nu Facebook, aia-i altă treabă), adică pe www.cia.gov. Şi, ca român, am dat să caut informaţii despre România. Să văd ce ştiu superinteligenţii despre noi, poporul etnogenezei dintre Traian şi Decebal. Astfel, la capitolul de la baza paginii despre România, la Transnational Issues, am aflat de "Illicit drugs". În imagini se poate observa foarte uşor, ca să nu spună cineva că bat câmpii. Cine cunoaşte emgleza, poate citi pe viu. Cine nu, poate face ca mine, un şcolit într-ale rusei şi francezei, c-aşa a fost pe vremuri, şi poate folosi Google Translator. Nu este o traducere foarte plină de subtilitate lingvistică, dar se înţelege exact despre ce este vorba: "punct de transbordare major pentru heroina din Asia de sud-vest tranzitează ruta balcanică şi mici cantităţi de cocaină din America Latină se îndreaptă spre Europa de Vest, deşi nu este un important centru financiar, rol ca o conductă narcotice lasă vulnerabile la spălarea, care are loc prin intermediul sistemului bancar, schimb valutar case, şi cazinouri".
Dincolo de conducta de narcotice care este România, de subliniat că în momentul în care CIA spune că spălarea banilor se face prin intermediul sistemului bancar, al caselor de schimb valutar şi al cazinourilor, România are o problemă mare. Mare de tot. Poate mai mare ca a vameşilor şi a accesului în Spaţiul Schengen.

Şleauri / Unde cauţi şi ce găseşti

2011-05-01T15:14:00.001-07:00

Nu viaţa te înrăieşte, ci oamenii pe care-i întâlneşti. Viaţa are o singură dimensiune: cea pe care ţi-o imaginezi. Pentru că, până la urmă, totul se reduce la un exerciţiu de imaginaţie. Este simplu şi uţor să te înrăieşti doar în momentul în care accepţi să te înrăieşti. Degeaba dai vina pe viaţă. Nu viaţa-i de vină, nici Dumnezeu. Singurul vinovat eşti tu, pentru că nu vrei să vezi decât ceea ce vrei să vezi. dacă vrei să vezi doar răutate omenească, doar răutate omenească vei găsi. Şi doar de răutate te vei înconjura. Dacă vrei bine şi înţelegere, trebuie doar să cauţi şi cu siguranţă vei găsi. Dar să ştiţi că niciodată binele nu strigă, nu face scandal, nu se autovictimizează. El există pur şi simplu. Nici viaţa şi nici Dumnezeu nu sunt de vină dacă tu nu-l vezi. Trebuie doar să dezchizi ochii şi să priveşti cu adevărat. Vei găsi întotdeauna exact ceea ce cauţi şi niciodată ceea ce vrei să găseşti.

Poetissimo / Baladă în alb (cu negru)

2011-05-01T14:55:00.000-07:00

zile albe,
zile negre
se urcă şi se coboară.
nimeni nu le ştie
taina.
fie toamnă,
fie vară.
zile negre,
zile albe
vin şi trec
ciudat de-ntoarse.
e şi frig
şi cald afară
printre gheţurile arse.
zile albe,
zile negre,
întuneric
şi lumină,
se amestecă
într-una.
viaţa n-are
nicio vină.
zile albe,
zile negre,
ba e rouă,
ba-i zăpadă.
caută-n
fiecare clipă
lacrima ce vrea
să vadă...

Şleauri / Cum bate România la fund ditamai Europa cu o rată crepusculară a şomajului

2011-04-20T11:50:00.000-07:00

Rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii martie, la nivel naţional, a fost de 5,92%, cu 0,66% mai mică decât în februarie şi cu 2,47% mai redusă în luna martie a anului trecut, potrivit unui comunicat al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).
Numărul total al şomerilor înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă a fost de 539.666 persoane, cu 60.642 mai mic faţă de sfârşitul lui februarie.

În ceea ce priveşte rata şomajului înregistrat pe sexe, în martie 2011, comparativ cu luna precedentă, rata şomajului masculin a scăzut de la 7,27% în luna februarie, la 6,52%, iar rata şomajului feminin s-a redus de la 5,80% la 5,24%.
Diminuări ale ratei şomajului au fost înregistrate în toate judeţele şi municipiul Bucureşti. Cele mai importante reduceri au avut loc în judeţele Gorj (1,39%), Olt (1,34%), Caraş-Severin (1,34%), Alba (1,29%), Teleorman (1,22%) şi Suceava (1,21%). În municipiul Bucureşti, rata şomajului a scăzut cu 0,19%.
Cele mai ridicate niveluri ale ratei şomajului au fost atinse în judeţele Vaslui (11,06%), Teleorman (10,02%), Dolj (9,55%), Mehedinţi (9,43%), Buzău (9,38%), Covasna (9,07%), Galaţi (8,58%), Alba (8,49%) şi Gorj (8,21%).
Din totalul şomerilor înregistraţi la nivel naţional, 231.721 au fost şomeri indemnizaţi şi 307.945 neindemnizaţi. Numărul şomerilor indemnizaţi a scăzut cu 54.129 persoane, iar numărul şomerilor neindemnizaţi a scăzut cu 6.513 persoane, faţă de luna precedentă.
Alăturat, însă, iată o situaţie a şomajului înregistrat la nivelul ţărilor europene în ultimii 10 ani, aşa cum se prezintă datele de la Eurostat. La România este ciudat în primul rând faptul că în anii de criză economică rata şomajului este mai mică decât în anii de bubuială economică pe când la cărma Guvernului era Călin Popescu Tăriceanu!... Dacă ar fi să ne luăm după aceste cifre înseamnă că au fost mai multe locuri de muncă pe timp de criză, ceea ce miroase de-a dreptul a zonă crepusculară. Şi asta nu-i nimic. Paradoxurile vin când se fac comparaţii cu diverse ţări superdezvoltate din cadrul Uniunii Europene. Danemarca, spre exemplu, a avut o rată a şomajului mai mare ca România. Franţa, Italia, Spania, chiar şi Germania (cu excepţia anului trecut) doar visează la o rată a şomajului precum în România. Dintre europeni, doar Norvegia, Luxemburg, Olanda şi Austria au avut aproape constant mai puţini şomeri. Nici să râzi nu mai poţi.

Şleauri / Ne-a Fukushima pe toţi

2011-04-14T06:17:00.000-07:00

Agenţia japoneză pentru siguranţă nucleară a ridicat, recent, la nivelul maxim de şapte gravitatea accidentului nuclear de la Fukushima pe scara evenimentelor nucleare şi radiologice (INES), situându-l pe acelaşi treaptă de gravitate cu catastrofa de la Cernobâl, relatează agenţiile internaţionale de presă. Din nou. Cu siguranţă, situaţia dezastrului nuclear de la Fukushima este mult mai gravă decât se încearcă să se creadă de-a lungul şi de-a latul opiniei publice mondiale. Cel mai bun exemplu îl constituie chiar Cernobâlul, despre care nici acum, după un sfert de secol, nu se ştie cu exactitate ce efecte a avut asupra societăţii umane. Şi este simplu de ce: panica mulţimilor ar fi dezastruoasă şi ar produce mai multă distrugere decât catastrofa nucleară în sine. Este vorba de acelaşi concept aplicat şi în România după 1990, pe care bătrânul Silviu Brucan l-a amintit la un moment dat: "stupid people". Mai pe româneşte, principiul prostiei poporului, a mulţimii, a turmei. În afară de câteva poveşti răzleţe, din 1986 până în prezent România a fost închisă într-un castel de sticlă în care Cernobâlul nu a reuşit să se strecoare. Pe de o parte, şi sunt convins că este adevărat, oricât de inteligenţi se cred numeroşi savanţi, nu se ştie mai nimic fiindcă efectele sunt deosebit de complexe, afectând individul chiar şi la nivel psihic. Apoi, complexitatea problematicii necesită o cumulare a eforturilor ştiinţifice în domenii vaste şi diverse, ceea ce presupune o focusare a cercetărilor. Ceea ce nu s-a făcut şi nici nu cred că se intenţionează să se facă. Şi asta pentru că adevărul, la nivelul de educaţie al umanităţii contemporane, ar produce o tragedie mai mare. Pentru că nu toată planeta este populată de japonezi, care au primit prin tradiţie un anume respect faţă de celălalt şi o responsabilitate socială cum mai rar se mai vede prin vreun alt colţ al lumii. Pe de altă parte, savanţii prezentului sunt subjugaţi sistemului, cei mai mulţi fiind hyperprofesori universitari, doctori în cauze superonorabile, indivizi cu cărţi de vizită impresionante care abia mai încap pe un DVD. Finanţările pentru toate păsăricile ştiinţifice care zboară în mediile superdocte sunt venite printr-un trafic de influenţă care implică politicieni şi instituţii, un păienjeniş social bine pus la punct şi aproape imposibil de penetrat. Am văzut, cu ceva timp în urmă, cum cei mai renumiţi savanţi şi şefi de instituţii din Franţa trâmbiţau la televiziuni, radio şi în presa scrisă, în 1986, jurând că Cernobâlul nu a avut şi nu va avea niciun efect asupra francezilor. Dar după câţiva ani, datele s-au adunat din toate direcţiile şi au demonstrat cu totul altceva. Şi toţi papagalii instituţionali care ciripiseră la comandă au fost luaţi în băşcălie. La noi, în România, nici măcar asta nu s-a întâmplat. Aşa că dacă japonezii au spus că a fost atins ultimul nivel al unui dezastru nuclear, lucrurile nu stau deloc bine. Sunt grave, grave de tot. Evident, însă, că mare lucru nu se poate face. Doar să se mai repare ce se mai poate repara. Dacă în 1986 ţin minte că am văzut un ciudat nor negricios pe care încă îl mai păstrez în memorie, acum trebuie să recunosc că nu l-am mai văzut. Dar îl simt.

Râsul lumii / Vârstele bărbatului explicate prin comparaţia cu avionul

2011-04-13T14:19:00.000-07:00

Bărbatul până în 20 de ani: Avion de Hârtie
Numai zboruri rapide, de scurtă distanţă şi foarte scurtă durată.
De la 20 la 30: Avion de vânătoare
Întotdeauna la post, 7 zile pe săptămână. Atacă orice obiectiv.
Capabil să execute diferite misiuni chiar când acestea sunt la un interval scurt de timp.
De la 30 la 40: Aeronavă comercială
Menţine orare regulate. Destinaţii destul de cunoscute şi de rutină.
Zborurile întotdeauna ies la ora prevăzută, dar mai necesită mutări şi adaptări care irită clienţi.
De la 40 la 50: Aeronavă comercială pentru zboruri internaţionale.
Funcţionează la orele de lux. Destinaţii de înalt nivel cu rare abateri.
Clientela soseşte cu mari speranţe, la sfârşit iese obosită, dar satisfăcută.
De la 50 la 60: Aeronavă cargo
Pregătiri intense şi multă muncă înainte de decolare. Odată în aer, manevrează lent şi oferă foarte puţin confort în timpul zborului.
Clientela este compusă în majoritate din valize şi tot felul de vechituri.
De la 60 la 70: Deltaplan
Necesită condiţii externe excepţionale pentru a-şi lua zborul, de o muncă teribilă pentru a decola iar după aceea evită manevre bruşte pentru ca să nu cadă înainte de timp. După aterizare, demontează şi strânge tot echipamentul.
De la 70 la 80: Planor
Zboară uneori, dar numai ajutat. Repertoriul manevrelor extrem de limitat.
Odată ajuns la sol are nevoie de ajutor pentru a ajunge la hangar.
Dupa 80: Aeromodel
Este doar decorativ, de funcţional nici nu se mai pune problema.

Şleauri / Când a venit Dumnezeu, a mai găsit doar o gloată de mimetificaţi

2011-04-10T13:45:00.000-07:00

Am căutat definiţia mimetismului prin dicţionarul explicativ al limbii române: însușire a unor animale de a-și schimba culoarea sau de a lua forma unor obiecte, ori animale din mediul înconjurător; pe de altă parte, (la figurat) reproducere mecanică a gesturilor și atitudinilor cuiva, imitație (servilă) a unui model, în cele din urmă - maimuțăreală. Dar nu despre aşa ceva vorbea Nicolae Iorga acum aproape un secol: "Istoric, adică evolutiv-uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor şi revoltaţilor. Aceştia tulbură ca nişte demoni, perpetuu nemulţumiţi, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor, le deşteaptă iluzii şi apetituri, le răscolesc patimile, le dărâmă preţiosul echilibru al perfectei inerţii. Fie că atunci masele populare se încaieră în războaie, fie că folosesc paşnic gândul născocitorilor, mimetismul şi utilitarismul ancestral biciuit şi de instinctul curiozităţii - care e mai vechi decât însuşi omul - le împinge să aducă modificări, mai mult ori mai puţin adânci, sacrosanctelor lor tradiţii". Şi tot Nicolae Iorga: "Nu cultura superioară a unei naţiuni, ci cultura a cât mai multor naţiuni, are a ne interesa. Numai aşa putem ucide mimetismul ieftin al formelor şi silim la gândire, la luare de poziţie personală originală. Cultura istorică deci, mergând mână în mână cu cultura filozofică şi cea artistică, toate general-umane, iar nu singularizat naţionale, cu atitudine servil-colonială faţă de ele". Mimetismul pe care nu-l atinge DEX-ul cum trebuie, nu nuanţele de rigoare, este cel specific uman, care evident nu se deosebeşte totuşi fundamental de cel al animalelor. După o sută de ani, după un veac de evoluţie tehnologică fără precedent a umanităţii, mimetismul ieftin al formelor a rămas la fel de primitiv şi la fel de greu de contracarat ca şi acum 2000 de ani. Fiinţa umană, ca structură a dualităţii suflet/spirit, a rămas încremenită în proiect. Deşi spiritualiceşte poate ne-am mai modificat pe ici, pe colo, dar fără să se schimbe nimic, pe de o parte mimetismul a dus la evoluţia umanităţii şi este un element de bază al sistemului educaţional al prezentului pe orice colţ de planetă a-i trăi. Şi nu cred că este posibilă o altă formulă. Numai că, spre deosebire de animale, omul poate avea şi capacitatea de a analiza şi nuanţele dintre o formă sau alta a mimetismului. Ceea ce nu se prea întâmplă. S-au scris miliarde de cărţi, s-au inventat mijloace de comunicare imposibil de imaginat chiar şi acum 30 de ani. Liberul arbitru care-l defineşte pe individul uman tot spre aceeaşi istorie a comodităţii se îndreaptă şi deşi există un spaţiu aproape infinit al alegerilor, merge tot către o stafidire a creierului, către o acutizare a lipsei de memorie, nu numai colectivă, ci chiar şi individuală. Este incredibil cât de repede se poate mimetifica omul, dacă-mi este permis acest termen. Şi culmea este să vezi cum şi creierele rebele, demonice, revoltate cad cu uşurinţă în aceeaşi inerţie ancestrală care bântuie societatea umană de la naştere. Şi se repetă la nesfârşit acelaşi şir de greşeli, nu după o sută de ani - cum s-ar crede, ci doar după patru-cinci ani. Realitate care nu mă poate face nicidecum optimist, oricât aş încerca, privind spre viitorul nu foarte îndepărtat.

Poetissimo / Doar infinit

2011-04-10T10:51:00.000-07:00

doamnei
Mariana Petersel

Deşi nu sunt veşnic,
am trăit veşnicie
cât să încapă
într-o mie de ani.
Şi-am văzut prea mult soare,
dar şi nebunie.
Asta e viaţa.
Şi nu o condamni.
Prea multe cuvinte
degeaba rostite
în prea puţin suflet
degeaba trăit.
Viaţa nu caută
printre morminte.
E ceea ce este:
doar infinit...

2011, aprilie 8